Sahel - Criza africană a anului 2020?

Panorama regională

De obicei, grupurile armate ilegale profită de oportunităţile locale şi îşi încep sau îşi transferă operaţiunile şi recrutează adepţi în ţările sau regiunile afectate de sărăcie, corupţie, conflicte religioase sau etnice, unde forţele de securitate nu au capacităţile necesare să asigure un climat de securitate prin menţinerea situaţiei sub control. Un exemplu elocvent în acest sens este apariţia şi dezvoltarea Statului Islamic din Irak şi Levant (SIIL) în zona Orientului Mijlociu.

Ţările din Sahel se confruntă de mult timp cu numeroase probleme politice, economice şi umanitare, dar terorismul nu a fost o ameninţare semnificativă până la începutul anului 2015. De atunci, însă, diversele grupuri afiliate Al-Qaida sau SIIL au profitat de incapacitatea guvernelor de a controla zone vaste nelocuite. Combinând tactica ”loveşte şi fugi” cu dispozitivele explozive improvizate şi cu atacurile sinucigaşe, membrii grupurilor afiliate AQ şi SIIL au ucis sute de oameni şi au reuşit să recruteze tineri care căutau cu disperare o cale de ieşire din şomaj, sărăcie şi incertitudine.

Mai aproape de zilele noastre, putem afirma că, în ciuda dispariţiei aşa-numitului ”califat" al SIIL, organizaţia teroristă rămâne o ameninţare în continuă evoluţie în alte părţi ale lumii, în special în Africa, în Sahel. Gruparea ”Statul Islamic din Vestul Africii” (ISWAP – Islamic State in Western Africa Province), afiliată SIIL, îşi consolidează poziţia, fiind într-o competiţie dură cu o altă grupare teroristă afiliată Al-Qaida (AQIM – Al-Qaida in Islamic Maghreb).

În acelaşi timp, pe lângă ameninţările de tip terorist, Sahelul continuă să fie un coridor preferat pentru multe forme de comerţ ilegal. Reducerea fluxurilor migratorii (probabil într-o măsură mai mică decât statisticile oficiale) a adus pierderi ”economiilor locale” care se bazau pe traficul cu fiinţe umane, dar şi o creştere a diferenţelor dintre diferitele grupuri criminale, în condiţiile în care grupurile organizate care beneficiau de protecţie politică şi-au consolidat poziţiile. Capturile semnificative de droguri din ultima perioadă demonstrează o revenire a traficului de cocaină în regiune, concomitent cu creşterea cantităţilor de droguri sintetice cerute mai ales de piaţa din nordul continentului african.

De asemenea, descoperirea zăcămintelor de aur în toată regiunea a generat o industrie minieră prosperă care, din păcate, este una de tip artizanal şi informal şi de care beneficiază organizaţiile teroriste şi alte grupuri înarmate din regiune, încă din 2016. Un raport al Crisis Group precizează că aproximativ 2 milioane de oameni din Burkina Faso, Mali şi Niger sunt implicaţi în exploatarea ilegală a aurului şi vânzarea acestuia. Acelaşi raport precizează că anual sunt exploatate în mod artizanal şi informal între 20 şi 50 tone în Mali, 10-30 tone în Burkina Faso şi 10-15 tone în Niger. Întreaga cantitate are o valoare monetară cuprinsă între 1,9 şi 4,5 miliarde de dolari pe an.

Pe de altă parte, creşterea demografică rapidă în regiune a atras atenţia ţărilor interesate de cucerirea pieţelor economice şi ideologice. China, Turcia şi Arabia Saudită promovează viziuni diferite ale relaţiei dintre islam şi sfera politică dar, în acelaşi timp, se află ”în prima linie” în ceea ce priveşte dezvoltarea infrastructurii, a serviciilor financiare şi a centrelor de promovare culturală şi religioasă. India se alătură şi ea statelor deja amintite, prin deschiderea centrului de conferinţe ”Mahatma Ghandi”, în Niger.

Ambiţiile strategice ale Rusiei în regiune pot fi evidenţiate prin organizarea primului summit Rusia - Africa, la Soci, în octombrie 2019, pe timpul căruia Rusia şi-a declarat interesul de a consolida cooperarea cu partenerii săi africani, în special pe tărâmul militar, în condiţiile în care Moscova are deja o prezenţă notabilă pe continentul african.

Nu în ultimul rând, ţările din regiune se confruntă cu o scădere a standardelor democratice în condiţiile în care 2020 este un an politic ”de foc”: depăşirea crizei post-electorale în Mali, alegeri prezidenţiale şi legislative în Burkina Faso (noiembrie) şi Niger (decembrie).

Aceste dinamici politice, economice, sociale şi de securitate au stârnit deja temeri în rândul ministerelor europene de externe, care au ca obiectiv transformarea Sahelului într-o zonă ”tampon”, capabilă să ajute la diminuarea sau chiar stoparea fluxurilor de emigranţi. În condiţiile creşterii activităţii salafist - jihadiste, a grupurilor de criminalitate organizată, dar şi concurenţei geostrategice a Chinei, Rusiei, Turciei şi Arabiei Saudite, acest obiectiv al Uniunii Europene este din ce în ce mai greu de atins.

Şi o fotografie … de grupuri

Activităţile grupurilor salafist - jihadiste din Africa de Vest, în special din Sahel (care include Mali, Niger şi Burkina Faso) sunt în creştere. Atât grupurile afiliate Al-Qaida, cât şi cele afiliate SIIL, sunt din ce în ce mai letale şi mai active, ambele urmărind stabilirea controlului unei zone cât mai mari din această regiune care le oferă atât adăpost, cât şi surse de finanţare.

Cea mai intensă activitate a putut fi observată în nordul şi centrul Mali, nordul Burkina Faso şi vestul Nigerului. Numeroasele atacuri executate la sfârşitul anului 2019 şi la începutul acestui an au generat o criză umanitară de proporţii în Burkina Faso. Conform unui raport al ONU, dacă se păstrează actualul trend ascendent, criza din Burkina Faso ar putea fi similară cu cea din Siria.

Grupul Jama’a Nusrat al Islam wa al Muslimeen (JNIM), afiliat AQIM, valorifică creşterea violenţei în nordul Burkina Faso prin promovarea sa ca apărător al populaţiei. JNIM îţi susţine campania media prin implicarea sa în protejarea populaţiei şi instalarea unei forme proprii de guvernare în zonă. Abuzurile forţelor de securitate vin în sprijinul acestei teme de campanie susţinută de JNIM în nordul Burkinei Faso.

Statul Islamic din Vestul Africii (ISWAP) şi-a sporit letalitatea şi brutalitatea atacurilor, în timp ce îşi reafirmă conexiunea cu conducerea SIIL. Atacurile brutale ale acestui grup au adus moartea a peste 300 de persoane în mai puţin de două luni (decembrie 2019 şi ianuarie 2020) şi au ”propulsat” ISWAP / ISGS pe primul loc în ce priveşte atacurile teroriste din Sahel, eclipsând grupurile afiliate Al-Qaida. „Prioritatea (luptei antiteroriste, n.n.) este Statul Islamic din Sahara Mare (ISGS)”, declara preşedintele francez Emmanuel Macron, la summit-ul G5 Sahel, ţinut în Franţa, şi la care au participat, alături de Franţa, cei cinci aliaţi din regiune - Ciadul, Burkina Faso, Mali, Mauritania şi Nigerul.

Strategiile ISWAP / ISGS şi ale JNIM sunt divergente în nordul Burkina Faso, iar accentul JNIM pe apărarea civililor este folosit pentru a atrage simpatia populaţiei şi pentru a diferenţia major grupul faţă de ISWAP / ISGS.  Cele două grupuri sunt în conflict şi în nordul Mali, acolo unde  fiecare încearcă să îşi impună influenţa şi să recruteze cât mai mulţi adepţi.

Ambele grupuri exploatează nevoile de bază ale populaţiei, încercând să obţină un sprijin popular cât mai mare sau, cel puţin, o rezistenţă cât mai redusă. Acest efort este motivat religios şi ideologic, grupurile salafist-jihadiste asigurându-se că toate obligaţiile funcţionării „statului” sunt asigurate prin prisma variantei lor de islam fundamentalist. Populaţia cu care interacţionează aceste grupuri şi care suferă de efectele instabilităţii, lipsei de prosperitate şi nesiguranţei, este „salvată” de „apărătorii islamului” promovat de respectivul grup. Din această perspectivă, ,atât JNIM, cât şi ISWAP/ ISGS sunt implicate în comunităţile locale cu acţiuni concrete în domeniul educaţiei, sănătăţii, alimentaţiei, taxelor şi reducerii activităţilor de tip criminal.

Aşa cum afirmam anterior, comparativ cu JNIM, ISWAP / ISGS se bazează mai mult pe pedepsirea populaţiei care nu se conformează regulilor impuse de grup, fapt ce poate aduce un câştig JNIM în relaţia cu populaţia.

Baza ”Camp Castor”, din Gao, acolo unde este dislocat Detaşamentul ”Carpathian Pumas” se află în zona de acţiune a grupului al-Mourabitoun, condus de algerianul Mokhtar Belmokhtar. Grupul este cunoscut atacul asupra hotelului Radisson din Mali (2015) în urma căruia au murit 20 de persoane şi pentru atacul asupra unui hotel şi a unei cafenele (2016) în urma căruia au decedat 30 de persoane în 2016. În ultimul an nu au fost atacuri împotriva acestei baze.

Concluzii

Haos şi o încercare de răspuns la haos, manifestată prin dorinţa de a prelua responsabilităţile statului … eşuat, de a asigura securitatea şi prosperitatea populaţiei. Aşa cum era expus într-unul din articolele Monitorului Apărării şi Securităţii acest context regional şi internaţional în care se nasc crizele: ”Principalele riscuri geopolitice identificate sunt eşecul guvernării naţionale, eşecul guvernării globale, conflictul interstatal, atacurile teroriste, colapsul statal şi proliferarea armelor de distrugere în masă”.

Revenind la Sahel, putem afirma că tema de campanie dezvoltată de JNIM în nordul Burkina Faso este preluată de la talibani, care au promovat-o la rândul lor. Numai că talibanii nu au generat un guvern în adevăratul sens al cuvântului, ci au ”apărut” în locul unui guvern care trebuia să asigure populaţiei securitatea fizică, economică şi socială necesară. ”Guvernul taliban” poate fi privit ca un răspuns la haos. Şi nicio grupare militară nu ar putea înlocui acest haos cu normalitatea, în condiţiile în care cerinţele populaţiei nu sunt satisfăcute de către statul / statele care au această responsabilitate. Deşi nu este folosit în regiune, termenul de „stat eşuat” pare a nu fi o realitate trecătoare în regiune, ci o stare de fapt care începe să se răspândească infectând tot mai multe state.

În aceste condiţii, este de aşteptat ca grupurile salafist - jihadiste active în regiune să înfiinţeze, pe parcursul acestui an, ”instituţii de guvernare” în zona tri-frontalieră din Sahel. Atacurile ISWAP / ISGS asupra civililor vor oferi un sprijin popular mai mare JNIM, care se va prezenta ca o alternativă mai moderată. Dar indiferent de grupul care va reuşi acest lucru, o astfel de formă de guvernare nu reprezintă o normalitate, în condiţiile în care înlocuieşte autorităţile statului.

Pentru a preîntâmpina amplificarea unei crize în regiune este necesar ca toate statele lumii să oprească proliferarea grupurilor de orientare salafist-jihadistă în regiune. În primul rând, trebuie să facă tot posibilul pentru a sprijini G5 Sahel care reuneşte Burkina Faso, Ciad, Mali, Mauritania şi Niger în eforturile de a combate grupurile salafist - jihadiste şi criminalitatea organizată (traficul de droguri, arme şi fiinţe umane). În acelaşi timp, aceste state ar trebui ajutate să recapete controlul asupra minelor de aur şi să instituţionalizeze exploatarea şi valorificarea acestuia.  

Dacă măsurile eficiente, care se referă nu numai la acţiunile de tip terorist, ci şi la problemele de bază ale populaţiei, cele care au oferit terenul fertil apariţiei acestor grupuri salafist-jihadiste, nu sunt puse în aplicare imediat, distrugerile materiale, pierderile umane şi suferinţa cauzată de SIIL în Siria şi Irak vor fi repetate în Sahel. Tot mai mulţi oameni vor încerca să scape de situaţia precară de securitate şi financiară din zonă şi vor porni spre zone mai prospere, una dintre acestea fiind Europa. O parte vor ajunge să pună piciorul pe continentul european, în timp ce alţi zeci de mii vor muri pe mare sau vor fi sfârşi în taberele de refugiaţi din Africa.