Să nu uităm anul 2020!

În orice campanie, periodic, pe parcursul desfăşurării acesteia, sau la încheiere, au loc astfel de analize. La acest moment în care se încheie o etapă grea şi, prin începutul distribuirii vaccinului împotriva Covid-19, începe o etapă nouă, este necesară o analiză a evoluţiei ameninţării şi a riscurilor, dar şi a răspunsului la posibilele acţiuni rezultate.

Solidaritatea statelor

La 9 mai 2019, la Sibiu, a avut loc un Summit informal al Uniunii Europene. Cuvântul de ordine, care sintetiza atât atmosfera, cât şi viitorul UE, era solidaritatea. Liderii tuturor statelor europene participante şi-au declarat determinarea pentru un sprijin comun, în cazul în care unul sau mai multe state au nevoie de ajutor. Testul credibilităţii mesajului a venit doar câteva luni mai târziu, când au fost semnalate, în China, primele cazuri de Covid-19. În scurt timp, epidemia din China s-a transformat în pandemie. Era momentul în care statele Europei trebuiau să-şi ţină promisiunile de la Sibiu. Acest lucru nu s-a întâmplat. Dimpotrivă, s-au semnalat cazuri în care unele state au blocat sau deturnat transporturile de echipamente medicale destinate altor ţări, sau au rămas opace la solicitările de sprijin din partea statelor cu mari dificultăţi de aprovizionare. Destul de puţine state au acceptat pacienţi bolnavi de Covid 19 ai altor state, atunci când pandemia era localizată, iar statele respective depăşiseră capacitatea de internare la ATI.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a eşuat în încercarea de a identifica şi recomanda cele mai bune tratamente pentru vindecarea COVID-19. Au existat, totuşi, schimburi de informaţii direct între doctori, dar acestea au avut la bază doar relaţiile profesionale, personale, între specialiştii în domeniu.

Crize politice şi economice cu efecte amplificate de pandemie      

Anul 2020 a fost străbătut de numeroase crize la nivel global, care s-au derulat, cu efecte sporite,  împotriva unor guverne şi state deja şubrezite din cauza pandemiei.

Efectele schimbărilor climatice au atins cote maxime, resimţite de populaţia lumii prin creşterea temperaturilor globale anuale.

Mişcări sociale de tipul Black Lives Matter care au izbucnit în SUA şi s-au extins apoi sub formă de proteste şi manifestaţii, uneori violente,  în întreaga lume, au apărut pe fondul ostilităţilor rasiale, despre care se credea că au dispărut odată cu  eliminarea colonialismului. Acest tip de criză ar fi apărut şi dacă nu ar fi existat pandemia. În unele state, manifestările publice s-au dezvoltat şi amplificat, însumându-se cu aceleaşi moduri de protest,  împotriva  măsurilor guvernamentale, luate pentru restrângerea cazurilor de Covid-19. Lecţiile învăţate au fost, pentru guverne, acelea de a se angaja în rezolvarea problemelor politice sensibile imediat ce apar, fără a aştepta ca acestea să se elimine de la sine (cazul Black Lives Matter), sau de a îmbunătăţi comunicarea guvern-populaţie (cazul reacţiilor faţă de măsurile de restricţie, luate pentru reducerea efectelor pandemiei).

Pe fondul restricţiilor ce vor fi impuse pentru revenirea economică din criza datorată pandemiei, vor apărea regimuri de austeritate care vor afecta drastic veniturile populaţiei, producând mişcări sociale care pot destabiliza guvernele. De aceea este necesar ca acestea să aibă un dialog permanent cu sindicatele, pentru a evita crizele interne  şi instabilitatea socială.

O serie de state europene au desfăşurat în perioada de pandemie alegeri naţionale, care au dus de multe ori la creşterea numărului de infectări cu SARS-CoV 2. Totuşi, ţinând cont de faptul că acesta este principalul exerciţiu al unei democraţii, şi-au asumat aceste riscuri chiar cu rezultate sub sondajele preliminare. Aceasta a dus la contestarea rezultatelor finale, SUA fiind cel mai semnificativ exemplu.

Efecte în relaţiile internaţionale

Criza provocată de SARS-CoV 2, prin scăderea nivelului de trai, a crescut frecvenţa manifestărilor violente şi populiste, ceea ce a dus, inevitabil, la regimuri iliberale sau chiar dictatoriale. Pentru prima dată, în ultimul secol, numărul de regimuri autoritare şi totalitare l-a depăşit pe cel al statelor democrate. Acesta este motivul pentru care limbajul multor lideri ai lumii a devenit violent. Statele autoritare s-au aşezat pe poziţii ofensive, ca şi cum un conflict regional ar putea izbucni oricând.

Pandemia a demonstrat eficacitatea atacurilor cibernetice care au influenţat negativ starea de spirit a populaţiei şi au invadat cu fake news reţelele sociale, urmărind să submineze încrederea populaţiei în autorităţi. Acest lucru a devenit evident după începerea vaccinărilor împotriva COVID-19, când mesajele false au descurajat mare parte a populaţiei în a realiza beneficiile vaccinului.

2021 va reface speranţele populaţiei, starea globală va fi, probabil, mai relaxată şi, cel puţin de la jumătatea anului încolo, va permite reluarea activităţilor zilnice. În felul acesta liderii statelor vor avea mai mult spaţiu pentru abordarea programelor politice cu care au câştigat alegerile. Cu toate acestea, efectele totale ale pandemiei se vor recupera probabil într-o generaţie de acum încolo. Esenţial este ca statele să dezvolte programe de tip smart, care să transforme nenorocirea în oportunitatea ce va permite schimbarea şi refacerea sistemelor sociale.

Între lecţiile învăţate se află şi vulnerabilitatea sistemului de aprovizionare cu produse care să permită statelor să facă faţă la o asemenea pandemie: echipamente medicale adecvate, organizarea spitalelor pentru combaterea eficientă a epidemiilor, seturi de testare, medicamente, capacităţi de fabricaţie a vaccinurilor etc. Principalii furnizori au fost China şi statele cu forţă de muncă ieftină, care au putut să păstreze un preţ scăzut al produselor. Închiderea frontierelor, ca măsură de restricţie a îmbolnăvirilor, a afectat şi mai mult lanţurile de distribuţie a produselor necesare pentru limitarea pandemiei.

Pandemia a scos în evidenţă fragilitatea multilateralismului, manifestată la nivelul organizaţiilor internaţionale. Doar UE şi NATO au solicitat măsuri comune pentru a face faţă crizei, ONU a avut nevoie de peste trei luni pentru a organiza o întrunire a Consiliului de Securitate, în care să ceară suspendarea conflictelor pe timpul pandemiei.

Ca de obicei, rezultatul a fost doar parţial pozitiv având în vedere faptul că au continuat transporturile de arme în Libia, precum şi alte încălcări ale deciziilor ONU. Rusia şi China au folosit de trei ori mai mult dreptul de veto la rezoluţiile Consiliului de Securitate decât în perioada precedentă, scăzând astfel numărul de decizii implementate.   

Efecte ale pandemiei în guvernarea statelor

Pentru a permite refacerea reţelelor de aprovizionare, ca şi recuperarea capacităţilor economice de bază, Uniunea Europeană a lansat Programul European de Recuperare care presupune creşterea rezilienţei sistemelor de producţie încurajând economiile verzi şi digitalizate.

Digitalizarea sistemelor de producţie şi de transport presupune şi implementarea de măsuri de protecţie a acestora de atacurile cibernetice. UE este profund preocupată de această ţintă şi, de aceea, a înfiinţat în România Centrul de Competenţă în domeniul Cyber Security pentru pregătirea specialiştilor cu abilitaţi în domeniu.

Refacerea economică va trebui să fie susţinută şi de o refacere politică a statelor. Măsurile luate de guverne pentru restricţionarea circulaţiei locale sau internaţionale a cetăţenilor au dus la nemulţumiri şi la scăderea încrederii în conducerea statelor, dar şi în specialişti. Sacrificiul cetăţenilor, nesusţinut de rezultate, a generat relaţii antagonice între guverne şi populaţie.

Întrucât, în perioada de pandemie, s-au constatat eşecuri ale companiilor private non-medicale, guvernele analizează condiţiile în care statul s-ar implica mai mult în economia firmelor private. Acest aspect este acuzat de către populişti, care încearcă să folosească această măsură, benefică, ca argument în susţinerea ideologiei lor, dar şi în prevenirea achiziţionării, la preţ mic, a acestor companii de către alte state.

Dacă o criză de acest gen nu poate fi prevenită, cel puţin, guvernele să aibă capacitatea de a acţiona conform lecţiilor învăţate

Organizaţia Naţiunilor Unite şi-a dovedit încă o dată ineficienţa. Consiliul de Securitate al ONU nu mai are o alcătuire conformă cu actualele poziţionări politico-economice ale statelor lumii. De aici, şi efectele insuficientei autorităţi a deciziilor Consiliului.

G7 şi G20, foarte active în timpul crizei financiare din 2008, de data aceasta au fost aproape inexistente.

SUA vor încerca, în administraţia Biden, să refacă relaţiile multilaterale şi să participe la iniţiativele pentru limitarea schimbărilor climatice. Uniunea Europeană va gravita între SUA şi China,  fiind puţin probabil să se poziţioneze alături de statul asiatic.

Medicii şi oamenii de ştiinţă sunt cei care vor contribui major la învingerea virusului SARS-Cov-2. Cooperarea acestora, necoordonată de organismele internaţionale, a reuşit să ducă la realizarea vaccinului împotriva virusului. Cooperarea directă între medicii din statele europene s-a realizat exemplar, în ciuda faptului că UE  nu a întrunit condiţia de asigurare a 3% din bugetul fiecărui stat pentru ştiinţă şi cercetare.

Nimeni nu poate să garanteze că o asemenea pandemie nu va izbucni din nou, mai devreme sau mai târziu. Ar fi, însă, întru totul condamnabil ca aceasta să se transforme într-o nouă criză mondială.