Rusia şi Iran înfrânte strategic în Siria, dar pentru cât timp?
Florin JipaLiderul HTS (Hayaat Tahrir Al Sham – Organizaţia pentru eliberarea Levantului), Ahmed Al-Shara, cunoscut şi sub numele de Abu Muhammad Al-Jolani, veghează Damascul de pe Muntele Qassyun. Toată lumea aşteaptă să vadă ce poziţie va lua acesta şi în ce direcţie va duce Siria.
Căderea regimului Assad a fost o înfrângere strategică pentru Rusia şi Iran, ambele cu militari în această ţară. Trupe în Siria mai au şi Statele Unite, în est, Turcia în nord şi mai nou Israelul în sud-est unde a ocupat o zonă tampon.
Pentru Europa este important ca noua conducere a Siriei să se bazeze pe respectarea drepturilor omului pentru a crea condiţii propice pentru milioanele de refugiaţi sirieni să se întoarcă la casele lor.
Şi Turcia a anunţat că deschide graniţa pentru cei aproape trei milioane de refugiaţi să se întoarcă în Siria.
Statele Unite vor ca Siria să rămână unită şi organizaţiile teroriste Stat Islamic şi al-Qaeda să nu câştige teren.

Sursă foto: ISW - Controlul teritoriului în Siria după căderea regimului Assad
Toate aceste lucruri sunt la vedere, dar multe altele se petrec în negocieri secrete şi le putem doar ghici. De asemenea, sunt multe întrebări fără răspuns, încă: Cum de a căzut regimul Assad în doar 11 zile? De ce nu a cerut ajutor de la Irak sau Iran dacă Rusia nu mai avea forţa militară să intervină? A fost o negociere între Rusia şi rebeli pentru a-şi păstra bazele din Tartus şi Latakia?
Perioada următoare este foarte importantă nu doar pentru viitorul Siriei, cât şi pentru stabilitatea regională şi chiar a Europei. După războiul civil din Siria, când Angela Merkel a invitat refugiaţii în Germania, a început să crească extremismul de dreapta în multe ţări europene. Poziţionarea noului regim de la Damasc faţă de Rusia şi Iran pe plan extern şi faţă de extremismul islamist pe plan intern poate îmbunătăţi sau înrăutăţi raporturile de forţe în regiune în favoarea democraţiei, totalitarismului sau a extremismului.