Rusia şi China - exerciţii navale comune
Monitorul Apărării şi SecurităţiiO întâlnire între comandantul forţelor navale chineze, vice-amiralul Shen Jinlong şi comandantul Flotei M.Nordului a F.Ruse, vice-amiralul Nikolai Yevmenov, pe tema cooperării bilaterale a avut loc pe 30 iulie, la principala baza navală a Flotei Mării Nordului de la Severomorsk.
În declaraţia de presă dată publicităţii de Flota Mării Nordului după aşa zisa „vizită de lucru” se menţionază că „părţile au discutat o serie de subiecte legate de răspunsul la ameninţările provenite din Oceanul planetar şi posibile forme de cooperare în scopul întăririi securităţii maritime”, fără să se specifice nimic despre exerciţiul la care vor participa forţele navale ale celor două state anul acesta.
În luna iunie 2018, Centrul pentru Securitate Maritimă Internatională (CIMS) a publicat o analiză (autor David Scott) privind cooperarea maritimă a celor două mari puteri. Potrivit acestuia, obiectivele comune împotriva dominării SUA, apropie Rusia de China.[i]
Prin Declaraţia comună ruso-chineză privind o lume multipolară şi stabilirea unei noi ordini internaţionale, adoptată la Moscova la 23 Aprilie 1997, cele două părţi, Federaţia Rusă şi Republica Populară Chineză, şi-au propus să dezvolte un parteneriat bazat pe egalitate şi încredere reciprocă în scopul promovării multipolarizării lumii şi creării unei noi ordini mondiale.[ii]
Acestei declaraţii i-au urmat semnarea unui „Tratat de bună vecinătate şi cooperare”, în anul 2001 şi proclamarea unui „parteneriat strategic”. Exerciţiile militare comune au fost iniţiate în anul 2005, iar începând din anul 2012 s-au desfăşurat exerciţii navale comune.
Doctrina Maritimă a Federaţiei Ruse, apărută în anul 2015 prevede că restabilirea poziţiei Rusiei ca mare putere maritimă este unul dintre cele mai importante obiective, iar forţele navale reprezintă un instrument de politică externă, activităţile navale fiind considerate înalte priorităţi de stat. Aceeaşi doctrină acordă forţelor navale ruse o misiune globală: „Acţiunile Forţelor Navale au ca scop asigurarea protejării intereselor naţionale ale Federaţiei Ruse şi a aliaţilor săi pe Oceanul planetar prin mijloace militare, menţinerea stabilităţii militare şi politice la nivel global şi regional [...] asigură prezenţa navală a Federaţiei Ruse; prezintă drapelul şi demonstrează capacităţile militare ruse în Oceanul planetar”.
De asemenea, F.Rusă identifică Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific, Oceanul Îngheţat, Oceanul Indian, Antarctica şi Marea Caspică drept regiuni prioritare ale politicii maritime naţionale.
[i] http://cimsec.org/russia-china-naval-cooperation-in-an-era-of-great-power-competition/36773
[ii] http://www.un.org/documents/ga/docs/52/plenary/a52-153.htm
În ceea ce priveşte China, în Carta Albă a Apărării din anul 2013, şi-a anunţat intenţia de a accelera modernizarea forţelor navale pentru a putea desfăşura operaţiuni de amploare la mare distanţă, prin dezvoltarea capabilităţior submarine, dotarea cu noi distrugătoare şi fregate şi a altor capabilităţi de luptă navală.
Ca şi Rusia, China a accelerat programul de construcţie a navelor de luptă, acesta incluzând şi fabricarea de portavioane.
China deţine a treia putere navală din lume, în timp ce Rusia este a doua după Statele Unite.
Cooperarea efectivă în domeniul maritim între Rusia şi China prin desfăşurarea de exerciţii navale comune pe scară largă, a început în anul 2012. Zonele de desfăşurare a acestor activităţi au fost foarte diferite, fiecare dintre cele două state găzduind exerciţii în diferite mări şi oceane.
Rusia a organizat exerciţii în M.Mediterană şi M. Neagră (2015), în M. Baltică (2017) şi M. Okhtosk - zona Insulelor Kurile (2017). China a organizat exerciţii navale comune în M.Galbenă (2012), M. Chinei de Est (2014) şi M. Chinei de Sud (2016). Alte exerciţii au fost organizate în zone de interes comun, cum ar fi: Marea Japoniei (2013, 2015 şi 2017).
Exerciţiul comun din 2018 a fost programat să se desfăşoare în M.Galbenă, pentru a închide cercul exerciţiilor începute în 2012.
În contextul competiţiei dintre marile puteri, competiţie care se intensifică pe zi ce trece, China reprezintă principala provocare pe termen lung pentru Statele Unite, în timp ce F.Rusă constituie o ameninţare „existenţială” – aşa cum a definit-o amiralul Harry Harris, fost comandant al US Indo-Pacific Command (IndoPacom) – pentru Statele Unite. Această competiţie pune Rusia şi China împreună ca parteneri politici şi se reflectă în intensificarea cooperării bilaterale în domeniul forţelor navale. Acest tip de cooperare poate oferi fiecărei părţi, sprijin tacit în zonele de interes geopolitic.[1]
