Rusia şi China

Au fost multe discuţii despre ajutorul militar chinez oferit Rusiei. SUA au avertizat Beijingul cu privire la acest ajutor, iar Beijingul a răspuns prin a spune că aceste acuzaţii nechibzuite vor avea consecinţe. Perspectiva unei alianţe chino-ruse împotriva SUA pare catastrofală pentru mulţi americani, iar ideea că armele chinezeşti ar putea ajunge pe câmpul de luptă ucrainean prevede un dezastru. Însă toate aceste preocupări sunt nepotrivite.

Este adevărat că Rusia şi China au iniţiat un tratat înante de războiul din Ucraina. Însă la fel de adevărat este faptul că Beijingul a dat înapoi chiar înainte de izbucnirea războiului. De fapt, China a fost una dintre puţinele ţări care s-au abţinut din a vota la ONU condamnarea Rusiei imediat după începerea războiului. Alianţa a fost prezentată de ambele părţi ca un angajament pe termen lung, nu ca un acord de apărare comună. Beijingul a privit războiul (n.r. ruso-ucrainean) ca pe un lucru pe care trebuie să îl evite. Având probleme economice serioase, revolte interne şi Marina SUA care se apropia de Marea Chinei de Sud, participarea Chinei în război – sau doar susţinerea Rusiei la ONU – a făcut din această alianţă ceva mai mult decât o cacealma diplomatică.

Sunt multe motive pentru care China nu ar oferi ajutor semnificativ Rusiei. Poate că cel mai important este că economia Chinei continuă să aibă probleme. Se bazează enorm pe exporturi şi investiţii externe. Ameninţarea sancţiunilor americane ar descuraja chinezii, însă implicarea în războiul din Ucraina ar atrage sancţiuni şi din partea Europei. Europa a investit mult în oprirea acţiunilor Rusiei din Ucraina şi în menţinerea relaţiilor cu SUA. Europa nu are nimic de câştigat de la o victorie rusească, ci doar multe de pierdut. Chinezii nu ar putea suporta preţul sancţiunilor americane şi europene.

Un al doilea motiv – care-l completează pe primul – este posibilul răspuns militar. Dacă China nu ar fi oprită de sancţiunile economice, SUA ar avea numeroase opţiuni militare. Economia orientată pe export a Chinei poate răzbi doar prin menţinerea accesului la comerţul liber, în special comerţul care are ieşire prin porturile estice. Dacă un alt stat blocheaază aceste porturi şi căile maritime de navigaţie ar putea fi catastrofal pentru Beijing. China ar putea răspunde, desigur, însă asta nu ar paraliza maşinăria războiului american.  Lupta navală ulterioară ar afecta comerţul chinez chiar dacă Beijingul ar „câştiga” – iar asta nu este o garanţie. Prin urmare, China trebuie să îşi ţină rutele de comerţ libere.

Al treilea motiv este unul practic. Distanţa dintre baza industrială chinezească şi câmpul de luptă ucrainean este foarte mare. Rusia ar avea nevoie de comunicarea de ultimă generaţie a chinezilor, echipament de management al câmpului de luptă şi arme relativ uşoare. Aceste tipuri de echipamente necesită tehnicieni antrenaţi şi integrarea în sistemele ruseşti. Transportarea unei cantităţi uriaşe de echipament şi personal ar necesita căi de transport aeriene sau feroviare. Orice cantitate de echipament care ar putea să facă o diferenţă ar necesita şi linii de aprovizionare care să fie protejate. Este o sarcină care necesită mai multă implicare decât cred unii.

Sunt probabil şi alte motive pentru care China nu ar trimite nimic important Rusiei, însă acestea sunt subordonate realităţii că Beijingul nu-şi poate asuma consecinţele economice. Lucrurie sunt îndeajuns de dificile în China şi fără a deschide un front împotriva SUA. Să fim clari, Beijingul ar putea trimite un număr mic de echipamente puţin importante, dar asta este cu greu o acţiune care precedă cel de-al treilea război mondial.