Rusia în Balcanii de Vest – o influenţă în creştere bazată pe specularea rivalităţilor şi vulnerabilităţilor din regiune

La nivel internaţional există opinii diferite cu privire la nivelul redus de predictibilitate al politicii externe a Rusiei, aceasta fiind caracterizată de o viteză neobişnuită a trecerii de la o etapă la alta şi de profunzimea consecinţelor generate.

Moscova face dovada unui nivel înalt al asertivităţii, dar şi al agresivităţii în procesul de realizare a scopurilor şi obiectivelor, fără însă a lua în calcul efectele negative generate.

Contextul de securitate în care Rusia acţionează, dar şi menţinerea sau apariţia unor noi obiective ale politicii externe a Moscovei, au impus schimbarea în mod considerabil a comportamentului, strategiilor şi tacticilor folosite pentru realizarea acestora.

Astfel, în timp ce naţionaliştii ruşi induc percepţia regretului că Rusia pierde lent influenţa în zona Balcanilor de Vest, în ultimul concept de politică externă a Federaţiei Ruse, aprobat de preşedintele rus, Vladimir Putin, în data de 30.11.2016, regiunea Balcanilor de Vest nu este nici măcar menţionată. Cu toate acestea, occidentalii, tind să creadă că Rusia continuă să pregătească diverse acţiuni foarte bine articulate pentru a submina interesele europene în regiune, fiind imperios necesară analizarea şi cuantificarea cât mai obiectiv posibil a intenţiilor Rusiei, precum şi a punctelor sale tari şi slabe în regiune.

Strategii energetice, propagandă on-line, cooperare militară, oportunism politic

După o scădere a angajamentului Rusiei în Balcanii de Vest, la începutul anilor '90  Moscova şi-a afirmat din nou prezenţa în regiune, în ultimul deceniu, sub preşedinţia lui Vladimir Putin. Prin oferirea de stimulente, prin proiecte energetice, comerţ şi investiţii, Rusia şi-a sporit angajamentul faţă de regiune, încercând astfel să întârzie accesul Balcanilor de Vest în Uniunea Europeană (UE) şi să blocheze parcursul acelor state care doresc integrarea în NATO. În plus, Moscova foloseşte orice oportunitate, inclusiv structurile de intelligence şi, uneori, Biserica Ortodoxă Rusă, pentru a-şi promova interesele şi pentru a susţine sentimentul anti-occidental, în special în rândul sârbilor, şi pentru a submina influenţa occidentală în întreaga regiune.

În acest context, sunt de evidenţiat aici percepţiile dezvoltate în rândurile slavilor ortodocşi din Balcanii de Vest cu privire la Rusia şi UE . Sondajul Centrului de Politici de Securitate de la Belgrad arată că sârbii percep Rusia drept o putere politică majoră (70%) şi militară (79%), iar pe de altă parte, potrivit unui alt sondaj, cel al Barometrului Balcanic 2017, doar 26% dintre sârbi consideră că aderarea la UE este un lucru bun. În acelaşi timp, datele colectate, în perioada iunie - decembrie 2017, de către Ministerul Integrării Europene din Serbia, arată că sprijinul pentru aderarea statului sârb la UE variază adesea între 48% şi 52%.

Noua atitudine şi viziune a liderilor ruşi ne arată foarte clar că Rusia exploatează toate oportunităţile pe care i le oferă unul din punctele sale tari şi anume calitatea sa de important furnizor de resurse energetice pe pieţele mondiale, în acest fel întărindu-şi poziţia în domeniul securităţii regionale şi globale.

Astfel, un instrument important pentru consolidarea influenţei în Balcanii de Vest este strategia energetică a Rusiei, care include creşterea cotei sale în domeniul resurselor de energie, adesea în detrimentul furnizorilor occidentali de astfel de resurse, construind reţele de conducte în toate direcţiile geografice, influenţând piaţa în sensul creşterii preţurilor resurselor de energie şi, implicit, generând şi consolidând dependenţa a cât mai multor state din regiune, inclusiv prin coordonarea activităţilor sale cu alţi producători de energie.

În ultimii ani, factorii de decizie din UE au adus critici vehemente politicii externe din ce în ce mai active a Rusiei, materializată şi prin anexarea ilegală a Crimeei şi conflictul armat din Ucraina, relaţiile dintre Bruxelles şi Moscova reducându-se foarte mult. Într-un astfel de context, Europa şi-a intensificat eforturile pentru a obţine o mai mare independenţă energetică, dar acest obiectiv se dovedeşte a fi unul foarte dificil de realizat, deoarece Rusia este principalul furnizor de gaze naturale şi de petrol şi al patrulea cel mai mare partener comercial pentru UE. Cele mai noi studii arată că 13 state membre ale UE importă 70-75% din necesarul de gaze naturale din Rusia, fiind semnificativ de evidenţiat că, în 2017, exportul de gaze ruseşti către UE ar fi crescut cu 12%. Mai mult, consensul la nivelul UE în ceea ce priveşte aplicarea unor sancţiuni Rusiei s-a dovedit adesea dificil de realizat, având în vedere că statele membre ale UE au relaţii economice şi istorice diferite cu Moscova.

Unul din cele mai elocvente exemple este cel al Germaniei, care, în octombrie 2017, chiar dacă era perceput ca unul din actorii europeni care militează ferm pentru unitate europeană, a cedat în faţa ultimelor planuri energetice ale Kremlinului care prevăd construcţia unei noi conducte de gaze, Nord Stream 2. Acest nou proiect va putea furniza o cantitate dublă de gaze faţă de capacitatea conductei Nord Stream 1, un alt proiect energetic care leagă Rusia de Germania şi care, de asemenea, tranzitează Marea Baltică.

Nord Stream 2, proiect contestat de Comisia Europeană, are ca scop final conectarea furnizorului de gaze, Rusia, cu Europa ocolind Ucraina şi celelalte state din Europa Centrală şi de Sud-Est. Prin această iniţiativă percepută mai degrabă ca un un proiect realizat prin intermediul unui parteneriat strategic pragmatic bazat pe legături comerciale şi energetice, Rusia, doreşte realizeze un obiectiv extrem de important, care constă în consolidarea poziţiei pe piaţa energetică europeană şi, implicit, în creşterea nivelului dependenţei statelor europene de resursele de energie ruseşti.

Cu toate că, în prezent, UE lucrează la configurarea unei reţele de conducte pentru furnizarea de gaze naturale din alte surse decât Rusia, şi actuala arhitectură a reţelei de furnizare a gazelor pentru statele din Balcanii de Vest depinde în mod categoric, la rândul ei, de Rusia, acesta fiind construită pentru a furniza ţărilor din regiune gaze ruseşti şi să realizeze o dependenţă apropape totală de sursele ruseşti.

În acest context, este semnificativ de evidenţiat că Moscova se dovedeşte capabilă să influenţeze elaborarea politicilor europene în regiune şi, implicit, să-şi crească influenţa în Balcanii de Vest prin preconizate investiţii în securitatea energetică a regiunii, la acest proces aducându-şi o contribuţie semnificativă şi Serbia, Macedonia şi Bosnia şi Herţegovina (BIH), prin refuzul lor de a se alătura sancţiunilor UE împotriva Moscovei.

Angajamentul Moscovei este unul destul de puternic în regiune, în special în relaţia cu Serbia, la nivel politic, Rusia opunându-se cu fermitate independenţei Kosovo şi respingând o rezoluţie a CS al ONU care ar fi calificat masacrul de la Srebrenica drept genocid.

Cu toate acestea, Rusia este departe de a fi capabilă să modeleze în mod semnificativ viitorul regiunii. Pentru Balcanii de Vest, strategia avută în vedere este una subtilă, legată de "puterea soft" a Rusiei. În acest sens, Rusia încearcă să-şi consolideze calitate de actor cheie în regiune prin acţiuni specifice domeniului războiului informaţional în care elementele esenţiale sunt naraţiunea anti-occidentală, polarizarea opiniei publice şi sprijinirea organizaţiilor societăţii civile şi partidelor politice care sunt aliniate la agenda sa politică. Aceste politici pot fi catalogate ca fiind specifice "oportunismului brut", scopul principal al Rusiei fiind subminarea instituţiilor şi regulilor stabilite de UE şi NATO în concordanţă cu strategia de integrare a regiunii în structurile europene şi euroatlantice, dar fără a oferi o alternativă reală.

Este semnificativ de evidenţiat că relaţiile Rusiei cu Balcanii de Vest sunt afectate de lipsa de substanţă economică, ponderea Rusiei în fluxurile de comerţ exterior, investiţii şi credite din regiune fiind surprinzător de redusă.

Cu toate că Moscova şi-au consolidat influenţa în Balcanii de Vest printr-o prezenţă semnificativă în domeniul energetic, dar şi printr-o prezenţă deloc de neglijat în mediul militar al Serbiei, Rusia nu poate oferi aceeaşi prezenţă şi în domeniul comercial al Serbiei. În acest context, UE nu este doar cel mai mare partener comercial al Serbiei, ci şi cel mai mare furnizor de asistenţă financiară. Rusia ocupă o poziţie inferioară UE în ceea ce priveşte comerţul exterior al Belgradului, ajungând la doar 6,7% în 2016, comparativ cu ponderea de 64,4% a UE, în aceeaşi perioadă, tot în 2016, contribuţia UE la investiţiile străine directe totale fiind de 65%. O excepţie notabilă în această privinţă a fost achiziţia de către Gazprom a 56% din compania petrolieră de stat sârbe, NIS, în 2008, pentru 400 de milioane de euro, nefiind înregistrate alte investiţii la fel de semnificative făcute în mod direct de Rusia.

În ceea ce priveşte influenţa cyber, Rusia nu este puternic prezentă în regiunea Balcanilor de Vest. Analizând cele mai importante site-uri ruse din ţările balcanice, se arată că nu sunt foarte populare. Singura ţară în care sunt cu adevărat prezente este Muntenegru, unde reţeaua socială rusă, Vkontakte se clasează pe locul 11 într-un clasament al popularităţii. Şi "Sputnik" îşi face simţită prezenţa prin operaţiunile sale de internet în regiune, dar reprezintă doar o sursă marginală de informaţii în comparaţie cu mass-media internă sau chiar cu Radio Europa Liberă, finanţată de SUA. O astfel de situaţie ne conduce la concluzia că unele ţări din Balcanii de Vest au o bună rezilienţă cibernetică, nu acelaşi lucru putându-se spune despre BIH.

Se afirmă, conform unor abordări convenţionale, că mult discutata afinitate culturală, istorică şi religioasă a Rusiei cu slavii ortodocşi din regiune a contribuit la consolidarea unei percepţii foarte puternice conform căreia Balcanii de Vest şi, mai ales, Serbia ocupă un loc special în politica externă a Rusiei.

Cu toate acestea, acest instrument al creşterii influenţei Rusiei în Balcanii de Vest poate fi catalogat ca fiind unul mai degrabă imaginar decît unul real. Cu toate că amintirile alianţelor istorice cu Rusia continuă să joace un rol important în construirea identităţilor slavilor ortodocşi din regiune, mulţi dintre aceştia privesc Rusia în mod sceptic ca o mare putere, ale cărei acţiuni, nu întotdeauna au susţinut scopurile lor.

Indiferent de mediul în care au loc dezbateri, sârbii sunt aparent uniţi în convingerea că Occidentul nu-i va accepta niciodată, chiar şi cei mai pro-europeni şi pro-americani sârbi simţind că vor fi întotdeauna văzuţi ca "mici ruşi" datorită moştenirii etnice şi religioase a celor două ţări. Mai mult, simţindu-se sub efectele generate de identitatea lor slavă şi ortodoxă, sârbii cred că au fost categorisiţi ca fiind reprezentanţii Rusiei în Balcanii de Vest. Această percepţie poate deveni una extrem de îngrijorătoare în contextul realităţii faptului că intensificarea relaţiilor Serbiei cu Rusia constituie fundamentul creşterii prezenţei şi influenţei Moscovei în Balcanii de Vest, dar mai ales în contextul realităţii că stabilitatea şi integrarea europeană a regiunii nu se poate face fără Serbia.

În acest cadru, alianţa Belgradului cu Moscova nu pare a fi una naturală. Cu toate că, în ultima perioadă, forţele armate sârbe şi-au făcut simţită prezenţa alături de militarii ruşi la diverse exerciţii militare, elita politică sârbă aflată la guvernare utilizează, de cele mai multe ori, această alianţă percepută "tradiţională" cu Rusia pentru a avea un instrument important în procesul negocierilor în curs cu Kosovo şi în procesul de aderare la UE. Preşedintele sârb Vučić pare a fi pus în situaţia de a juca cu mare atenţie un rol foarte important pentru realizarea echilibrului între obiectivul de integrare europeană a Serbiei şi relaţia cu Rusia.

Acest lucru se întâmplă, mai cu seamă, în contextul unui interes major al Moscovei de a consolida, pe de o parte, dependenţa Belgradului faţă de resursele sale de energie (80% din gazul din Serbia provine din Rusia) şi, pe de altă parte, dependenţa forţelor armate sârbe faţă de Rusia, prin vânzări şi donaţii de echipamente militare ruseşti care, în procesul de exploatare, necesită pachete de mentenenanţă costisitoare. 
Rusia a devenit principalul furnizor de arme şi echipamente militare al Serbiei. Mai mult, în 2011, cele două ţări au deschis un "Centrul umanitar ruso-sârb" în Niš, Serbia. În pofida neutralităţii anunţate de liderii de la Belgrad, această structură este suspectată, încă de la înfiinţare, că ar putea fi o bază militară acoperită, principala suspiciune vehiculată fiind legată de dorinţa guvernului rus de asigura personalului dislocat acolo imunitate diplomatică.

Şi în BIH influenţa Rusiei este în creştere, mai ales prin intermediul entităţii dominate de etnicii sârbi, Republica Srpska (RS), care în septembrie 2016, a organizat un referendum pentru a declara ziua de 9 ianuarie, data semnării declaraţiei de independenţă a sârbilor bosniaci din 1992, ziua naţională a RS. Controversatul referendum, iniţiat de preşedintele RS şi membru ales, în urma alegerilor din 07.10.2018, al preşedinţiei tripartite a BIH, Milorad Dodik, a fost aprobat de ambasadorul Rusiei în BIH, în timp ce, la începutul anului 2017, SUA l-a adăugat pe Dodik pe o listă neagră de persoane şi organizaţii care nu pot colabora cu SUA.

Prin aceeaşi "soft power", Federaţia Rusă lucrează, încă din 2008, pentru a izola Macedonia de influenţa Occidentului. Tot prin intermediul domeniului resurselor energetice, Moscova şi-a intensificat influenţa în statul macedonean, reuşind să finalizeze construcţia unei conducte în valoare de 75,7 milioane de dolari. Acest lucru a determinat preşedintele macedonean, Gjorge Ivanov, să critice UE pentru eşecul său de a "angaja şi investi în regiune", lăsând uşa deschisă investiţiei strategice a Rusiei.

Un alt eveniment care a avut loc în regiune şi care evidenţiază intenţia Moscovei de a-şi spori influenţa în Balcanii de Vest, face referire la o posibilă incercare de asasinare a preşedintele muntenegrean, Milo Djukanovic, în octombrie 2016, de către doi cetăţeni ruşi în cadrul unei încercări de lovitură de stat, menită să împiedice aderarea Muntenegrului la NATO. Kremlinul a negat în repetate rânduri aceste acuzaţii, dar oficialii muntenegreni insistă că aceasta a fost o operaţiune desfăşurată de structura militară de informaţii militare a Rusiei.

Drept urmare, în evoluţiile din Balcanii de Vest pot fi identificate eforturile Rusiei pentru menţinerea unei influenţe bazate pe legături istorico - culturale, pe dependenţe economice şi militare, la nivel regional, dar care relevă intenţiile Moscovei de punerea în operă la nivel global a unei ordini multipolare şi reafirmarea statutului de mare putere globală , încercând să realizeze aceste obiective cu capacităţi şi costuri reduse.

Balcanii de Vest, frontul unui război ascuns?

Politicile şi deciziile Moscovei pentru consolidarea influenţei în regiunea Balcanilor de Vest sunt încă puternic influenţate de criza din Kosovo, din perioada anilor '90, de campania militară a  NATO desfăşurată împotriva Serbiei, la începutul anului 1999, dar şi de persistenţa disputei dintre Belgrad şi Priştina, pe care Moscova o doreşte a deveni una de nesoluţionat.

Rusia, în calitatea sa de membru permanent al CS al ONU, nu a fost de acord cu intervenţia militară a NATO în Balcanii de Vest fără un mandat din partea ONU. Mai mult, sentimentul Moscovei că ar fi fost tratată în mod nedrept şi subiectiv şi că i-ar fi fost ignorate interesele în regiune a creat mediul favorabil pentru dezvoltarea unei cooperări fără precedent cu sârbii, nu numai cu cei din Serbia, ci şi cu cei din cadrul celorlalte comunităţi de sârbi, foarte influente în celelalte entităţi din Balcanii de Vest.

În timp ce Rusia este izolată diplomatic de majoritatea statelor occidentale, dimensiunea influenţei Kremlinului în Balcanii de Vest şi instrumentele utilizate de liderii ruşi, arată că Moscova defăşoară acţiuni concrete pentru menţinerea unei influenţe semnificative în regiune.
Cu toate acestea, chiar dacă din punct de vedere geopolitic, Balcanii de Vest ocupă un loc important între zonele de interes ale Moscovei, din punct de vedere geoeconomic Rusia nu are mijloacele necesare pentru a înlocui Occidentul. UE este în continuare cel mai important partener comercial al Balcanilor de Vest, reprezentând peste 76% din comerţul din regiune, Bruxelles-ul fiind principalul donator şi sursa esenţială de investiţii străine directe în majoritatea ţărilor din regiune, chiar şi în contextul în care mai sunt multe reforme şi condiţii de îndeplinit pentru realizarea aspiraţiilor celor şase entităţi şi integrarea regiunii în structurile europene. Acest lucru însă nu împiedică autorităţile ruse să submineze procesul de stabilizare a regiunii şi să contribuie la menţinerea calităţii de consumator de securitate al Balcanilor de Vest.

O Rusie din ce în ce mai asertivă, dar şi mai agresivă, condusă de un preşedinte, Vladimir Putin, din ce în ce mai încurajat de efectele generate de politicile şi acţiunile militare ale Moscovei la nivel global, dar şi de resurgenţa naţionalismului balcanic şi, implicit, de creşterea nivelului de frustrare din cauza impredictibilităţii procesului de integrare în structurile europene, dezvoltă în mod activ campanii de propagandă şi de dezinformare în Macedonia, Serbia, Muntenegru şi în regiunile cu populaţie majoritar sârbă din BIH.

Moscova încearcă în Balcanii de Vest aceleaşi strategii şi tactici testate şi puse în operă în Ucraina, Moldova, Georgia şi în statele baltice, exploatând într-un mod profesionist cele trei principale vulnerabilităţi actuale ale Balcanilor de Vest: agitaţia secesionistă în creştere în BIH, disputa dintre Grecia şi Macedonia privind numele statului macedonean şi disputa dintre Serbia şi Kosovo pe tema statutului fostei provincii sârbe. Obiectivul principal al autorităţilor ruse este şi va rămâne blocarea oricărui proces de soluţionare a acestor probleme şi inducerea şi dezvoltarea neîncrederii în motivaţiile, capabilităţile şi obiectivele structurilor europene şi euro-atlantice pentru a accentua şi mai mult divizarea majoră a societăţii civile din întreaga regiune a Balcanilor de Vest.

Tensiunile etnice, instituţiile slabe, corupţia endemică, influenţa din ce în ce mai crescută şi a altor actori foarte activi şi importanţi în regiune (Turcia şi China), precum  şi scăderea încrederii în perspectivele integrării europene şi euro-atlantice, au lăsat regiunea extrem de vulnerabilă în faţa naţionalismului xenofob şi demagogiei populiste. Drept urmare, majoritatea operaţiilor de influenţă a Kremlinului desfăşurate în Balcanii de Vest vor continua să speculeze corupţia locală, una dintre conduitele primare prin care Rusia va dezvolta şi menţine relaţii cu aşa numitele "elite prietenoase" pentru a-şi consolida influenţa în regiune.

Un rol important pentru dezvoltarea influenţei ruseşti în Balcanii de Vest l-ar putea avea conexiunile Kremlinului cu oameni de afaceri care şi-au demonstrat capabilitatea de a "cumpăra" pârghii de influenţă în domeniul economic şi politic în regiune, adesea astfel de pârghii putându-se baza pe legături potenţiale cu crima organizată.

UE poate construi pârghiile necesare întăririi influenţei sale în Balcanii de Vest doar dacă decide să-şi intensifice şi mai mult angajamentul în plan geoeconomic, abordând regiunea ca fiind un spaţiu unic de securitate şi stabilitate şi impunând eliminarea surselor ce ar putea genera inegalităţi sociale, nemulţumiri, declin demografic şi instabilitate.

Atâta timp cât condiţiile politice, juridice şi economice din Balcanii de Vest nu arată semne de convergenţă cu restul continentului, regiunea va rămâne instabilă, cu o  rezistenţă redusă la elementele de instabilitatea induse din exterior.
Deschiderea unor perspective clare şi cu nivel de predictibilitate ridicat pentru Balcanii de Vest ar putea constitui singura modalitate de a păstra atracţia modelului de democraţie al UE şi diminua atitudinea oportunistă şi influenţa perturbatoare a Rusiei.

@@@@

Referinţe:
- Elena Kropatcheva, Russian foreign policy in the realm of European security through the lens of neoclassical realism, Institute for Peace Research and Security Policy at the University of Hamburg (IFSH), Beim Schlump 83, 20144 Hamburg, Germany, https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S187936651100025X;
- Raynell ANDREYCHUK (Canada), raportor, SECURITY IN THE WESTERN BALKANS, https://www.nato-pa.int/download-file?filename=sites/default/files/2018-10/2018%20-%20%20SECURITY%20IN%20THE%20WESTERN%20BALKANS%20-%20178%20PCNP%2018%20E.pdf;
- Does the West Have a Vision for the Western Balkans?, https://warontherocks.com/2018/04/does-the-west-have-a-vision-for-the-western balkans/;
- Countering hybrid threats: EU and the Western Balkans case, http://www.europarl.europa.eu/thinktank/en/document.html?reference=EXPO_STU(2018)603851;
- ASSERTIVENESS TO AGGRESSION 2014 AS A WATERSHED YEAR FOR RUSSIAN FOREIGN AND SECURITY POLICY, The Hague Centre for Strategic Studies, https://hcss.nl/sites/default/files/files/reports/HCSS_StratMon_web_Russia.pdf;
- Sabina Lange, Zoran Nechev şi Florian Trauner, Resilience in the Western Balkans, https://www.ies.be/files/Report_36_Resilience%20in%20the%20Western%20Balkans_0.pdf;
- Galina A. Nelaeva, Andrey V. Semenov, EU-Russia Rivalry in the Balkans: Linkage, Leverage and Competition (The Case of Serbia), http://rjea.ier.ro/sites/rjea.ier.ro/files/articole/RJEA_2016_vol16_no3_art4.pdf;
- Russia’s Tactics in the Western Balkans, http://carnegieeurope.eu/strategiceurope/74612;
- Adelina Hasani, Russia uses the Serbia-Kosovo dispute to assert its influence in the Western Balkans, https://europeanwesternbalkans.com/2018/10/30/russia-uses-serbia-kosovo-dispute-assert-influence-western-balkans/;
- Russia’s comeback in the Balkans, http://neweasterneurope.eu/2018/08/13/russias-comeback-balkans/;
- Vuk Vuksanovic, Serbs Are Not “Little Russians”, https://www.the-american-interest.com/2018/07/26/serbs-are-not-little-russians/;
- Understanding Russia’s influence in the Western Balkans, Strategic Analysis September 2018, https://www.hybridcoe.fi/wp-content/uploads/2018/10/Strategic-Analysis-2018-9-Beshev-.pdf;
- The influence of external actors in the Western Balkans, https://www.kas.de/c/document_library/get_file?uuid=194afc48-b3be-e3bc-d1da-02771a223f73&groupId=252038;
- Foreign Policy Concept of the Russian Federation (approved by President of the Russian Federation, Vladimir Putin, on November 30, 2016), http://www.mid.ru/en/foreign_policy/official_documents//asset_publisher/CptICkB6BZ29/content/id/25428