Runda finală a bătăliei pentru Ucraina. Interferenţele Rusiei.

Artistul de comedie Zelensky a avut susţinere în mai toate regiunile şi la nivelul tuturor palierelor de vârstă ale electoratului (1). Preşedintele Poroşenko a realizat o campanie electorală performantă, cu un conţinut naţionalist-patriotic extrem de atractiv, prin care a recâştigat din notorietatea erodată de exerciţiul funcţiei. Spre deosebire de Zelensky, acesta nu şi-a consumat întregul potenţial de creştere în sondaje, fiind evident pe o cale favorabilă. De acea, Poroşenko a redevenit un adversar dificil şi greu de învins de mai-tânărul său contracandidat Zelensky.

În consecinţă, la 21 aprilie va fi organizat cel de al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale, dată la care se va da şi bătălia finală pentru fotoliul prezidenţial de la Kiev. Pregătirile pentru runda decisivă a bătăliei sunt în toi, fiind restimulată confruntarea în forţă dintre curentul populismului de tip nou promovat de Zelensky şi programul naţionalist-patriotic conservator a lui Poroşenko. Aceste dispute electorale vor avea un potenţial ridicat de a restimula separarea Ucrainei în două tabere antagonice, indiferent de aranjamentele de culise care sunt de aşteptat să fie tranşate în acest scurt răstimp.

Tactici electorale încrucişate

În perioada rămasă până la turul doi, cei doi rămaşi în cursă încearcă să dezvolte companii electorale mult mai competitive, cu grad ridicat de duritate şi fără restricţii nejustificate. Tacticile fiecăruia par a fi însă diferite. Totul pleacă de la faptul că primul tur de scrutin a indicat o rată ridicată de 63,5% a participării la vot a electoratului, în comparaţie cu scrutinul similar din 2014, ceea ce denotă că societatea ucraineană simte cu suficientă acurateţe momentul crucial pentru viitorul Ucrainei pe care îl traversează. Importantă este şi concluzia că cei mai responsabili votanţi au fost în regiunea vestică Lvov de la graniţa cu Polonia (circa 69%), care de altfel este şi singura regiune în care Poroşenko a condus detaşat pe ceilalţi candidaţi. Interesul cel mai scăzut pentru acest scrutin a fost, nu neapărat surprinzător, în regiunea Transcarpatia (47%), situată la un nivel chiar mai redus decât în partea neocupată a regiunii Lugansk. Evident că în teritoriile ocupate de separatiştii din Donbas, ca şi în anul 2014, nu a fost posibilă organizarea alegerilor.

Concluziile preliminare ale OSCE indică faptul că libertăţile fundamentale pentru alegeri democratice au fost în general respectate (2), primul tur al alegerilor decurgând în linii generale într-o atmosferă relativ normală. Fără a se pune sub semnul întrebării valabilitatea primului tur de alegeri, există totuşi indicii şi suspiciuni asupra unor abuzuri punctuale din ziua alegerilor, cum ar fi  cumpărarea de voturi, încălcări ale procedurilor de numărare a voturilor, sau folosirea unor altor instrumente criticabile de campanie electorală. Cu toate acestea, este de aşteptat ca tactica adoptată de Poroşenko să ia în calcul faptul că opoziţia va face totul pentru a interzice o victorie a acestuia, mergându-se chiar până la organizarea de acţiuni de proteste cu violenţe în stradă. Cercurile de interese care îl vor debarcat pe Poroşenko de la putere nu se vor da înapoi de la orice tip de intrigă sau conspiraţii în acest sens. 

Electoratul lui Zelensky a dat un vot de protest faţă de ”sistemul vinovat” de tot ceea ce s-a întâmplat rău în Ucraina în ultimii ani. Campania electorală a demonstrat că Zelensky este un om de succes, cu un discurs eminamente populist. Voci avizate constată însă că o astfel de campanie a consumat deja combustibilul de care Zelensky dispunea, fiind foarte probabil ca echipa acestuia să fie obligată să inventeze elemente tactice noi de abordare a campaniei electorale.

Din această perspectivă a apărut ideea unei dezbateri comune la 19 aprilie care să aibă loc în premieră într-o mare arenă publică, Stadionul Olimpic din Kiev. Poroşenko a acceptat această propunere pentru data de 14 aprilie, conştient fiind de pericolul de a fi pus într-o situaţie de inferioritate de talentul omului de spectacol cu un numeros public eterogen, în detrimentul unui dialog serios şi dedicat (premieră, deoarece chiar legea electorală indică o dezbatere comună moderată într-un studio TV). Şi, tocmai pentru a folosi cu succes oportunitatea unei confruntări directe clasice, Poroşenko a condiţionat participarea la dezbaterea propusă iniţial de organizarea ulterioară a unei alte dezbateri moderate într-un studio TV de stat cu public restrâns, pentru data de 19 aprilie, chestiune la care, până la momentul elaborării acestui material, Zelensky nu a răspuns favorabil. O astfel de tactică nu va fi dificil de aplicat, deoarece şi în primul tur candidaţii au evitat o dezbatere clasică comună. Având în vedere lipsa oricărei experienţe politice, de administraţie publică şi în sfera relaţiilor internaţionale, ar fi de aşteptat ca Zelensky să evite pe cât posibil o dezbatere politică comună cu adversarul său într-un studio TV, deoarece, într-o astfel de ipostază, ar fi pus în mare dificultate, dacă nu chiar ”desfiinţat” la propriu, de experimentatul Poroşenko. Cu toate pierderile asociate de imagine şi de procente la vot.

Ca atare, pentru Zelensky pare a fi suficientă o campanie care să-i conserve diferenţa din primul tur, asociată cu aranjamente cu marii învinşi. Dacă este reală informaţia că oligarhul Kolomoisky, sponsorul său, este şi un prieten al Iuliei Timoşenko (3), atunci ar fi posibil un aranjament ca cea din urmă să orienteze electoratul său către Zelensky, în schimbul promisiunii că o va desemna premier în toamnă, după parlamentare. Aceasta a anunţat deja că vrea o performanţă la parlamentare, dar dintr-o precauţie calculată neagă oficial pentru moment un sprijin politic pentru vreunul dintre cei doi rămaşi în competiţie. Prin aranjamente similare ar putea fi accesat electoratul lui I.Boyko sau al lui A.Griţenko (clasaţi pe locul patru şi cinci) şi, în condiţiile menţinerii procentelor proprii din primul tur, atunci ar fi posibil ca marea surpriză cu numele de Zelensky a prezidenţialelor ucrainiene din acest an să meargă până la capăt.

Totodată, acesta poate prelua din retorica acuzativă la adresa lui Poroşenko folosită de către Timoşenko (potrivit căreia preşedintele acuzat de înaltă corupţie a adus ţara la marginea dezastrului atât în plan economic, cât şi în relaţia cu Rusia etc.). Sau ar mai putea scoate ceva din ”manşetă”, sau ceva bine păstrat de către duşmanii lui Poroşenko, deşi este greu de imaginat ce anume ar mai putea fi aşa de grav încât să îndepărteze electoratul de acesta. Oricum, pentru artistul de comedie deja nu mai este timp de glumit - are în faţă un adversar puternic şi periculos, pe care nu-l va putea învinge decât prin tactici adecvate.  

La rândul său, Poroşenko va trebui să inverseze situaţia înregistrată în primul tur şi să câştige un număr considerabil de procente. Va fi dificil, dar acesta nu pare timorat de situaţie, mai ales că situaţii de inversare spectaculoasă a rezultatelor în turul doi s-au produs nu de mult timp şi în alte state vestice, din vecinătate. Miza alegerilor este extrem de mare şi pentru Poroşenko. Există şi în Rusia opinii (3) care arată că forţe revanşarde din Ucraina vor întreprinde orice efort ca Poroşenko să plătească cu libertatea dacă nu se va menţine la putere. De aceea, Poroşenko foloseşte elemente tactice care să îndepărteze pe contracandidat de electorat:

- Acesta desfăşoară o campanie extrem de activă inclusiv prin deplasări în teritoriu, aşa cum a procedat şi în luna anterioară. Mai mult, tot aşa cum a forţat lucrurile şi înainte de primul tur, va mixa (4) la limita legii calitatea de candidat cu cea oficială de preşedinte.

- Va continua să-l discrediteze sistematic şi punct cu punct pe Zelensky, demonstrând cu argumente simple că acesta este un ”populist ieftin”, fără nici un fel de pregătire sau competenţă în politicile interne sau externe ale statului, în materie de a conduce armata şi structurile de securitate, de a reprezenta statul în relaţiile internaţionale şi de a susţine astfel interesele Ucrainei. Inclusiv prin trimiteri la sponsorul acestuia, oligarhul dornic de răzbunare, Kolomoisky.

- În orice moment va repeta acuzele că Zelensky a devenit un instrument al Moscovei şi că Ucraina nu are nevoie de el pentru că vrea să scape de ”statul agresor”, adăugând că, pentru Putin, Zelensky ar fi o ”victimă sigură”, care ar antrena un adevărat dezastru pentru Ucraina. Poroşenko nu va rata ocaziile (susţinut şi de evaluări occidentale) de a demonstra public că preşedinţia lui Zelensky ar fi una catastrofală pentru viitorul statalităţii, prosperităţii şi securităţii Ucrainei.

- Pe de altă parte, Poroşenko poate să folosească şi realizările pe care le are în confruntarea cu Moscova, cum este cazul cu prezentarea în aceste zile a desfăşurării cu succes a operaţiei ”Zidul”, prin care se construieşte un gard de consolidare a frontierei ruso-ucraineane din regiunea Lugansk.

- Poroşenko va acţiona cu siguranţă nu numai pentru a-şi menţine sprijinul oferit de Biserica Ortodoxă Ucraineană, dar şi pentru a capta sprijinul altor biserici ale minorităţilor, cum este cea catolică, mai extinsă în vestul statului.  

Desigur, electoratul este în continuare polarizat, unele cercuri politice şi analitice ucrainiene indicând deja pe Zelensky ca învingător în faţa candidatului  Poroşenko, care şi-ar fi încheiat cariera politică cu eşecul răsunător din primul tur.

Pe de altă parte însă, nu pot fi ignorate o serie de evoluţii din ultima săptămână, care au potenţialul de a reorienta substanţial electoratul lui Zelensky, idee în care pot fi notate câteva chestiuni semnificative. UE şi-a exprimat îndoiala cu privire la profilul politic al artistului şi dorinţa sa sinceră de a susţine integrarea euro-atlantică a Ucrainei. Occidentul îl cunoaşte bine pe Poroşenko, în timp ce Zelensky nu a făcut nimic pentru a convinge în Vest asupra a ceea ce ar dori serios să întreprindă ca şef al statului. Zelensky este preferabil pentru Moscova, dar a fost deja avertizat de Kremlin să nu încerce să ceară Moscovei să se conformeze Acordurilor de la Minsk, deoarece Rusia nu este parte a conflictului din Donbas. Totodată, Zelensky nu va putea să evite la nesfărşit clarificarea în detalii a poziţiei sale faţă de limba rusă, relaţiile cu Moscova sau conflictul din Donbas. În plus, spre final de campanie va fi obligat să vorbească despre ceea ce va trebui să facă în mod concret ca preşedinte, iar atunci ar putea deveni clar pentru mulţi votanţi că un Poroshenko fără compromisuri va fi preferabil unui Zelensky nepriceput şi aservit unor interese străine naţiunii.

Interferenţele Rusiei

Autorităţile de la Kiev şi cercuri politice ucrainiene importante au semnalat permanent, chiar cu mai mult timp înainte de declanşarea campaniei electorale şi a scrutinului,  îngrijorări profunde privind interferenţele Rusiei în alegeri, mai toate exemplele fiind aduse la cunoştinţa societăţii ucrainiene în timp util. Au fost înregistrate de asemenea numeroase acuze publice privind atacuri cibernetice ruse asupra infrastructurilor critice ucraniene şi asupra sistemelor Comisiei Electorale Centrale, precum şi cu privire la campanii sistematice de dezinformare şi de manipulare a cetăţenilor ucrainieni prin reţelele de socializare de către Moscova. Influenţarea şi exercitarea de presiuni specifice asupra populaţiei au continuat să se producă în diferite regiuni din Ucraina, cu precădere în partea de est a teritoriului.

În consecinţă, dezinformarea masivă şi manipularea centrată a electoratului explică particularităţile rezultatelor la vot din acele regiuni, cu precădere în cele populate de minorităţi etnice ruse, dar şi de alte minorităţi etnice. Atacurile cibernetice au fost axate pe deformarea procesului electoral. Dimensiunea acestor atacuri cibernetice nu a fost spectaculoasă, autorităţile ucrainiene considerând că acestea au fost foarte bine mascate, de unde şi lipsa de temei oficial pentru înregistrarea ingerinţelor ruse în cadrul problemelor şi deficienţelor electorale grave. 

Voci avizate în problematica amestecului extern rusesc în alegerile din Ucraina arată că, pe ansamblu, nu a fost remarcat un sprijin de anvergură din partea rusă concentrat pe anumiţi candidaţi şi nici o opoziţie virulentă şi sistematică faţă de unii candidaţi. Cu excepţia candidatului Poroşenko, care NU este acceptat de către Moscova în nici o formulă de dialog, dar acesta nu era un lucru pe care Kremlinul să-l fi ascuns de Occident.

Dar tehnologia interferenţelor ruse în procesul electoral din Ucraina trebuia să aibă anumite particularităţi dictate de profilul special al acestei ţări din perspectiva economiei intereselor ruse. Şi această adaptare tactică s-a produs tocmai pentru a face ca acţiunile ruseşti să fie cât mai eficace şi, mai ales, să nu aibă efecte contrare obiectivului pentru care au fost derulate. Prin umare, observatorii alegerilor au putut constata că Moscova s-a concentrat, la vedere, pe procesul electoral în sine (5). În context, nu trebuie uitat faptul că Rusia mai are în rezervă influenţarea alegerilor parlamentare generale din Ucraina din toamna acestui an, un alt proces electoral important, în care pârghiile de influenţă ruseşti pot fi folosite la scară mult mai largă, cu riscuri mult mai mici şi cu oportunităţi mult mai generoase.

În cadrul acestui scrutin electoral, oficialităţi ruse, diferiţi reprezentanţi ai Moscovei (în special secretarul de presă al lui Putin) şi ai altor cercuri de interese ruse au optat să interfereze direct, la vedere, transmiţând mesaje politice scurte, clare şi la obiect electoratului ucrainean. Ţinta tuturor mesajelor directe a fost şi este şi în perioada dintre cele două scutinuri îndepărtarea electoratului de Poroşenko:

- Mesajele oficiale arată că preşedintele rus ar fi dispus la un dialog constructiv pe problemele reale cu preşedintele ucrainean, cu excepţia cazurilor în care partea ucraineană ar încearca ”provocări şi diversiuni”, dar numai după alegerile prezidenţiale, lăsându-se să se înţeleagă direct că nu se poate discuta cu actualul preşedinte. Rusia este interesată de dialog cu ”noua conducere” de la Kiev, ”dar este important ca victoria să fie corectă....Evenimentele recente ne fac să ne gândim la ce este mai rău” (premierul D.Medvedev).

- Fiind un conflict intra-ucrainean, Moscova a încurajat permanent dialogul dintre Kiev şi noua putere din regiunile separatiste, dar acesta nu se produce din cauza liderului Poroşenko.

- Moscova este gata ”să explice oricărui ucrainean că Rusia nu ocupă niciun teritoriu”, termenii de ”ocupaţie” sau ”anexare” fiind utilizaţi inadecvat în Ucraina. În ceea ce priveşte Crimeea, Kremlinul a clarificat în context electoral, o dată în plus, că această problemă este una închisă ”pentru totdeauna”. Insistenţele pe aceste două chestiuni au rolul de a demonta retorica politică electorală a lui Poroşenko.  

- Cercuri analitice susţinute de Moscova vehiculează în plin proces electoral că ”fără Rusia nu se poate rezolva problema Donbas”, readucând în prim plan ameninţarea cu spectrul războiului, de care societatea ucraineană este extrem de obosită şi speriată. Se insistă pe ideea că Rusia vrea dialog cu orice politician ucrainean, dar NU cu Poroşenko. Dacă Poroşenko învinge şi începe o ofensivă în Donbas, ”Rusia va introduce trupe şi va diviza Ucraina”, ceea ce va aduce şi sfârşitul regimului de la Kiev.      

- Din Rusia se propagă informaţii că Poroşenko nu va juca corect şi că va folosi resursele administrative la dispoziţie pentru a învinge. Mai mult, senatorul rus A.Puşkov a declarat că, mai ales în turul doi, vor fi falsificări din partea echipei lui Poroşenko. Acelaşi lucru îl întăresc şi mijloacele mass-media ruse, care prezintă alegerile din Ucraina ca pe un proces incorect, falsificat de candidaţii care ”depind de Occident”, mai ales de SUA, adică de Poroşenko.

Toate cele de mai sus nu exclud însă posibilitatea ca în marja turului doi al alegerilor prezidenţiale ucrainiene să nu apară interferenţe cu totul şi cu totul speciale, cum ar fi o provocare cu caracter militar la adresa Kievului. Singurul candidat care poate beneficia de mesajele şi politicile de interferenţă ale Moscovei în alegeri este Zelensky, care ”a acceptat de dragul păcii” să deschidă un dialog personal cu Putin, asigurând pe ucrainieni că nu va face compromisuri. Într-o ieşire publică de dată mai recentă, şi Poroşenko a acceptat mai degrabă teoretic că, într-un final va trebui să se negocieze o pace cu Moscova, dar ”o pace rece”.     

(1)   Potrivit rezultatelor unui sondaj publicat, 57% dintre cetăţenii cu drept de vot cu vârste între 18 şi 29 de ani au votat pentru Zelensky în primul tur al alegerilor prezidenţiale, respectiv 45% dintre alegătorii cu vârste între 30 şi 39 de ani şi 36% dintre alegătorii cu vârste cuprinse între 40 şi 49 de ani. Pentru actualul preşedinte al ţării, Petro Poroşenko, au optat 14% dintre alegătorii cu vârste între 18 şi 29 de ani, 17% de la 30 la 39 de ani şi 18,5% de la 40 la 49 de ani.

(2)   https://www.osce.org/odihr/elections/ukraine/415733?download=true

(3)   Dar şi miza lui Kolomoisky este uriaşă, deoarece dacă Zelensky câştigă prezidenţialele, atunci acest oligarh se va putea întoarce în Ucraina şi îşi poate recăpăta activele confiscate şi onoarea. /  https://riss.ru/events/58921/

(4)   chiar cu riscul de a intra sub incidenţa prevederilor paragrafului 5.4 al Documentului OSCE de la Copenhaga. Tendinţa de a folosi sistematic instituţii publice şi personal din acestea a fost sesizată chiar de misiunile internaţionale de observare a alegerilor, a căror intervenţie a şi limitat folosirea acestor tactici;

 https://ru.krymr.com/a/ukrainskie-vybory-i-vmeshatelstvo-rossii/29819906.html