România urmează să primească anul acesta primele tancuri Abrams. Să vedem care sunt avantajele şi dezavantajele spuse de militarii ucraineni

Site-ul The War Zone a publicat un material bazat pe interviuri cu militari din Regimentul 425 Independent de Asalt „Skała” – una dintre, probabil, cele trei unităţi ucrainene care operează tancuri M1A1 Abrams. Prima şi cea mai importantă concluzie a militarilor ucraineni care luptă pe front este că vehiculele blindate, inclusiv tancurile, salvează vieţi şi sunt esenţiale pe câmpul de luptă, chiar dacă se înregistrează pierderi de tehnică din cauza muniţiilor antitanc sub formă de drone FPV.

Unul dintre cele mai mari avantaje ale tancurilor M1A1, menţionat de militarii din cadrul Regimentului 425 Independent de Asalt, este nivelul extrem de ridicat de rezistenţă al blindajului lor compozit de bază. Un militar, poreclit Kent, îşi aminteşte că vehiculul său a fost lovit de 20 de drone în apropiere de Pokrovsk, însă echipajul a supravieţuit şi continuă să lupte.

Kent menţionează că avantajul nu rezidă doar în blindajul de bază, ci şi în protecţia suplimentară oferită de modulele de blindaj reactiv exploziv, precum şi de ecranele de tip plasă şi grilaj – în ciuda utilităţii discutabile a acestora din urmă, având în vedere modul de funcţionare a focoaselor cu încărcătură cumulativă montate pe dronele FPV. O altă caracteristică de proiectare apreciată, care sporeşte semnificativ supravieţuirea tancului şi a echipajului, o reprezintă compartimentele pentru muniţie complet izolate şi dotate cu panouri de evacuare a presiunii. Tancurile M1A1 şi M1A2 dispun de trei astfel de compartimente: două situate în nişa posterioară a turelei, fiecare cu o capacitate de 18 proiectile, şi un al treilea, mai mic, amplasat în corpul tancului, în spatele turelei şi pe partea dreaptă, care găzduieşte 6 proiectile. Astfel, se asigură un total de 42 de proiectile, toate stocate în condiţii de siguranţă pentru echipaj.

De asemenea, este apreciată şi puterea de foc, atât în ​​ceea ce priveşte sistemul de conducere a focului şi echipamentele electro-optice – inclusiv camerele cu termoviziune –, cât şi armamentul propriu-zis al tancului, care constă într-un tun cu ţeavă lisă M256 de 120 mm, două mitraliere M240 de 7,62 mm şi o mitralieră grea M2 de 12,7 mm. Vehiculul este dotat şi cu două lansatoare de grenade fumigene M250 de 66 mm.

Observaţiile privind consumul de combustibil sunt deosebit de interesante. Echipajele afirmă că, pe drumuri amenajate, consumul ajunge la 400 l/100 km, în timp ce pe teren dificil poate atinge 700 l/100 km sau chiar mai mult. Tancurile M1A1 sunt dotate cu şase rezervoare de combustibil, având o capacitate totală de aproximativ 1.900 de litri. Tanchiştii ucraineni confirmă că motorul cu turbină cu gaze AGT1500 este un motor policombustibil – aspect foarte util –, însă principalul tip de combustibil utilizat este motorina, care, potrivit experienţei lor, asigură cele mai bune performanţe.

Ucrainenii sunt, de asemenea, conştienţi de provocările legate de operarea tancurilor, care necesită întreţinere, piese de schimb şi muniţie. Şi aici apare o întrebare fundamentală: care este situaţia achiziţiilor acestor componente de către guvernul ucrainean? Nu trebuie să uităm că, întrucât Ucraina a primit marea majoritate a echipamentelor occidentale sub formă de donaţii de asistenţă militară din partea NATO şi a ţărilor partenere – şi nu prin achiziţii obişnuite –, aceasta nu a dezvoltat niciodată un sistem logistic eficient pentru întreţinerea acestor echipamente şi nici un sistem eficient de instruire a soldaţilor care le operează.

De asemenea, echipajele de blindate anticipează că, deşi unităţile blindate au fost retrase temporar în spatele frontului pentru a proteja personalul şi tehnica preţioase, odată ce problema muniţiilor de tip „loitering” (precum dronele FPV) va fi soluţionată, forţele terestre ucrainene vor relua utilizarea pe scară largă a unităţilor blindate şi mecanizate. Acest lucru se întâmplă deja în zonele de responsabilitate ale Corpului Azov şi ale Corpului 3 de Armată. Şi ruşii au ajuns la concluzii similare, încercând să neutralizeze treptat ameninţarea reprezentată de dronele FPV prin implementarea unor soluţii tehnice, precum sistemele de protecţie activă a vehiculelor.