Raport săptămânal NATO - UE LEVANT Balkanii de Vest Regiunea Mării Negre
România se duce la NATO cu mâinile goale. Conceptul NATO 3.0, în care fiecare ţară este puternică şi preocupată de propria apărare, ne lasă fără garanţiile cu care eram obişnuiţi. SUA şi Turcia sunt interesate de vânzările de armament, în timp ce restul Europei sunt îngrijorate de ameninţările Rusiei şi concentrate pe sprijinirea Ucrainei
Florin JipaLa Summitul Alianţei Nord-Atlantice de la Ankara, din zilele de 7 şi 8 iulie, se va oficializa reducerea implicării militare a Statelor Unite în Europa, sub conceptul de NATO 3.0, explicat cel mai bine chiar de şeful Pentagonului, Pete Hegseth, la Bruxelles, pe 18 iunie: „Ne dublăm efortul de a face din NATO ceea ce a trebuit să fie întotdeauna: o alianţă echilibrată, cu Europa în fruntea propriei sale apărări – NATO 3.0”.
Statele Unite, prin Administraţia Trump, fac presiuni ca fiecare ţară aliată să-şi rezolve problemele de securitate întâi, după care să ceară ajutorul NATO. Preşedintele Donald Trump a sugerat în repetate rânduri că ţările care nu alocă destul pentru apărare ar putea să nu mai primească sprijin militar american.
De altfel, această reducere a început chiar cu România, de unde a fost retras deja un grup de luptă de nivel batalion.
România merge la Ankara cu o echipă vulnerabilă: un preşedinte care nu poate rezolva criza politică la care este acuzat că a pus umărul, miniştri demişi, un şef al Apărării urmărit penal, în urma unui război de orgolii între generali.
România merge la Ankara cu o echipă vulnerabilă
Din punct de vedere al securităţii, România s-a dovedit incapabilă să protejeze cei 100 de km. vulnerabili din graniţa pe Dunăre cu Ucraina, între Galaţi la Chilia, şi apele teritoriale ale ţării, inclusiv portul Constanţa. Am acţionat cu lentoare, doar reactiv. Ne-au trebuit patru ani de război la graniţă să mutăm mai multe radare mobile în zona de interes, cumva parcă nu voiam să vedem dronele care ne încalcă spaţiul aerian şi de multe ori aceastea au fost descoperite de localnici, nu de armată.
România s-a dovedit incapabilă să-şi protejeze graniţele
Am făcut achiziţii ca şi cum nu aveam un război al dronelor în proximitate, am acordat prioritate tancurilor Abrams şi altor tipuri de blindate, în detrimentul sistemelor de avertizare timpurie, a dronelor interceptoare, a tunurilor şi rachetelor antiaeriene cu rază mică.
Chiar dacă politicienii îşi arată îngrijorarea faţă de Marea Neagră, exact Forţele Navale au rămas fără echipamente noi, iar contractul prin care cele două nave de patrulare vor fi construite la Mangalia, un şantier cu probleme, ridică multe semne de întrebare că navele vor fi gata la timp.
Nu ne-am adaptat aproape deloc structura de forţe la noul tip de război. Militarii au început să folosească drone, în special pentru recunoaşteri, dar nu avem unităţi de drone dedicate, un comandament, o doctrică şi tactici noi de luptă.
În două analize strategice ale apărării este scris că nevoia minimă de militari activi este de 120.000, de la 75.000 câţi sunt acum, pe hârtie, că în realitate multe funcţii sunt neocupate.
Practic, delegaţia din România merge la acest summit fără niciun atuu şi în agenda lui Nicuşor Dan nu au apărut întâlniri bilaterale cu greutate. Conform ministrei de Externe, Oana Ţoiu, România are ca scop declarat securitatea la Marea Neagră şi va cere o cooperare mai strânsă cu Bulgaria şi Turcia.
Punctele tari ale României: găzduirea sistemului antibalistic de la Deveselu şi contractele de armament cu Turcia
Trebuie să vedem, însă, şi punctele tari ale României: găzduim, la Deveselu, sistemul Aegis Ashore, care este prima linie de apărare antibalistică a Europei, în cazul unui atac dinspre sud-estul continentului. Am semnat, de asemenea, contracte importante cu Turcia, de peste 1,5 miliarde de euro, pentru dronele Bayraktar TB2, blindatele Cobra 2 şi corveta uşoară. O apropiere şi mai mare de Ankara ar rezolva multe dintre îngrijorările de securitate de la Marea Neagră.