Revizuirea strategică a apărării şi securităţii revine pe agenda de priorităţi a Guvernului britanic
Negoiţă SorinPotrivit deciziei luate la finele anului trecut, Guvernul Marii Britanii şi-a stabilit ca prioritate pe agenda anului 2020, elaborarea unei noi revizuiri strategice/integrate a apărării şi securităţii, cu scopul de a reevalua poziţia şi rolul Regatului Unit pe scena politică internaţională, în contextul ieşirii acestuia din Uniunea Europeană. Între timp, datorită răspândirii virusului SARS-CoV-2 la nivel global şi atingerii nivelului de pandemie, oficialităţile de la Londra au fost forţate, în primăvara acestui an, să ia o pauză în procesul de elaborare a documentului strategic de planificare a apărării, pentru a se concentra mai atent asupra măsurilor necesare a fi luate în vederea limitării efectelor generate de pandemia de coronavirus. De curând însă, pe fondul măsurilor de relaxare în vederea revenirii, pe cât posibil, la situaţia de normalitate existentă înainte de criza Covid-19, revizuirea strategică ar putea reveni în prim-planul priorităţilor Cabinetului de la Londra.

Guvernul britanic a decis revizuirea strategică a apărării încă de la finele anului 2019
Cu puţin timp înainte de finalizarea procesului de retragere din Uniunea Europeană (Brexit), Guvernul Marii Britanii şi-a exprimat intenţia de a elabora o nouă revizuire strategică a securităţii şi apărării (SDSR), cu termen de finalizare iulie 2020. În acest sens, în discursul din 19 decembrie 2019, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a afirmat că „Guvernul meu va lucra pentru promovarea şi extinderea influenţei Regatului Unit în lume. Se va efectua o revizuire integrată a securităţii, apărării şi politicii externe pentru a reevalua locul naţiunii în lume, acoperind toate aspectele politicii internaţionale, de la apărare la diplomaţie şi dezvoltare.”
Ulterior, la începutul acestui an (26 februarie), Guvernul condus de Boris Johnson a prezentat Parlamentului britanic, printr-o declaraţie scrisă (written statement), priorităţile SDSR 2020, care cuprind:
- definirea nivelului de ambiţie al Guvernului pentru rolul Regatului Unit în lume şi obiectivele strategice pe termen lung pentru securitatea naţională şi politica externă;
- stabilirea căilor prin care Marea Britanie va deveni o naţiune a soluţionării problemelor şi asumării responsabilităţilor, examinând modul în care britanicii vor lucra mai eficient cu aliaţii;
- determinarea capabilităţilor necesare pentru următorul deceniu şi chiar mai mult, în vederea urmăririi obiectivelor asumate şi pentru abordarea riscurilor şi ameninţărilor cu care se confruntă Marea Britanie;
- identificarea reformelor necesare sistemelor şi structurilor guvernamentale pentru atingerea obiectivelor;
- conturarea unei abordări clare de implementare în următorul deceniu şi stabilirea modului în care va fi evaluată îndeplinirea obiectivelor.
Totodată, Boris Johnson a precizat că revizuirea va implica experţi britanici din Ministerul apărării şi din Downing Street 10, dar vor fi consultaţi şi unii aliaţi. Se doreşte a fi elaborată „cea mai mare revizuire a politicii externe, de apărare, securitate şi dezvoltare de la sfârşitul Războiului Rece”, care „va fi susţinută de angajamentele pe care Guvernul şi le-a asumat deja pentru a continua să depăşească obiectivul NATO de a cheltui 2% din PIB pentru apărare[1], de a angaja 0,7% din VNB[2] pentru dezvoltarea internaţională şi de a menţine factorii de descurajare nucleară”. De asemenea, premierul a asigurat Parlamentul britanic şi Consiliul Securităţii Naţionale (NSC) că vor fi permanent informate asupra evoluţiei procesului de elaborare a SDSR.
Începând cu 2010, Guvernul Marii Britanii a stabilit că va elabora SDSR o dată la cinci ani, însă documentul strategic din acest an va fi cu atât mai important, cu cât ar trebui să aibă în vedere nevoile de politică externă ale ţării într-un moment în care Regatul Unit tocmai a părăsit UE. Astfel, pe de o parte, există incertitudini în privinţa relaţiei sale pe termen lung cu Europa, iar pe de altă parte, Marea Britanie ar trebui să decidă „cât de mult va cântări” relaţia transatlantică şi dacă se poate bizui în viitor pe partenerul său tradiţional SUA. Mai mult, în elaborarea noii SDSR, Guvernul va trebui să ia în considerare, pentru prima dată, şi lecţiile învăţate pe timpul pandemiei de coronavirus, care a produs o criză economică profundă cu consecinţe evidente asupra bugetului apărării. Totodată, aceasta a condus, potrivit anunţului Comisiei de apărare a Parlamentului britanic (15 aprilie), la întreruperea formală a analizei pentru revizuirea apărării şi securităţii şi, ca atare, la amânarea termenului de finalizare a documentului de planificare. În acest sens, preşedintele comisiei de apărare, Tobias Elwood, a declarat că „Nu ar avea niciun rost să se efectueze o revizuire în profunzime a provocărilor naţionale de apărare şi securitate la un termen artificial, mai ales într-un moment în care Whitehall (n.n. sediul Ministerului apărării) se concentrează pe combaterea coronavirusului.”
Ultimele SDSR a fost „livrate” de Guvernele conduse de David Cameron în 2010 şi 2015, cu precizarea că cea de acum 10 ani a fost puternic influenţată de efectele crizei financiare globale din 2008. Astfel, SDSR 2010 nu şi-a atins obiectivul de reconfigurare a Forţelor armate prin prisma ameninţărilor globale, ci mai degrabă s-a operat o „tăiere” a celor trei categorii de forţe ale armatei generată de reducerea cu aproximativ 8% a cheltuielilor pentru apărare. Unele proiecte au fost amânate, iar altele reduse ca amploare sau pur şi simplu anulate. Cu toate acestea, nu a existat nicidecum o reducere echivalentă a aspiraţiilor de politică externă ale Marii Britanii, ba mai mult, totul s-a desfăşurat pe fondul dislocării unui număr semnificativ de militari britanici în teatrele de operaţiuni din Irak şi Afganistan.
Pe de altă parte, SDSR 2015 a încercat să direcţioneze cheltuielile pentru combaterea terorismului internaţional (ISIS şi alte organizaţii non-statale), concentrându-se pe crearea unor forţe expediţionare mai reduse ca dimensiuni şi pe forţele speciale. Conform celor implicaţi în proces, toate acestea au fost făcute cu subestimarea capacităţii militare convenţionale a Rusiei, care a permis Kremlinului să devină un jucător important în războiul civil din Siria.
Planificarea apărării revine pe agenda Guvernului britanic
Datorită faptului că Guvernul britanic şi-a concentrat tot mai mult atenţia, în primăvara acestui an, în direcţia controlului şi combaterii virusului SARS-CoV-2, care a afectat în mod considerabil Regatul Unit, noua revizuire strategică s-a aflat pe un teren mişcător în toată această perioadă şi a devenit tot mai greu de estimat un termen de finalizare a acesteia. Totuşi, pe măsură ce pandemia de coronavirus pare că a trecut de punctul său culminant, iar viaţa se arată încrezătoare că va reveni la mult-aşteptatul „normal”, este de presupus că iniţiativa SDSR 2020 se va afla din nou pe lista de priorităţi a Guvernului Johnson. Este evident însă că termenul de finalizare a fost împins din vara aceasta spre sfârşitul anului sau chiar în prima parte a anului următor.
Înainte de apariţia pandemiei de coronavirus, revizuirea strategică/integrată îşi propunea o redefinire a poziţiei şi rolului propus a fi jucat de Marea Britanie pe scena internaţională, precum şi reconfigurarea nevoilor de apărare şi securitate în baza provocărilor de securitate existente, a priorităţilor asumate şi a obiectivelor de politică externă. De aceea, Guvernul britanic este conştient de necesitatea adoptării unui pachet de sarcini pentru apărare şi securitate cât mai realist, care să fie îndeplinit la standarde ridicate, dar care să fie raportat la dimensiunea economiei britanice şi la ameninţările şi provocările cu care s-ar putea confrunta Regatul Unit în prezent.
La fel ca celelalte state europene, Marea Britanie este afectată de o criză în domeniul sănătăţii, dar şi de una economică, similară, ca amploare, celei financiare din urmă cu 10 ani. Aceasta ar putea produce, aşa cum se anticipează, o reducere a PIB-ului cu aproximativ 9%, ceea ce va influenţa în sens negativ şi bugetul apărării. Astfel, reducerea prognozată s-ar putea apropia de suma pierdută după 2010 şi, în acest fel, proiectele de modernizare ale celor trei categorii de forţe ale armatei ar putea fi din nou amânate sau unele chiar stopate, în pofida speranţelor liderilor militari britanici.
Sursa: Statista.com [3]
Mediul internaţional de securitate în continuă schimbare stă la baza definirii SDSR
Pe de altă parte, într-o perioadă în care Marea Britanie are în faţă două provocări extrem de solicitante, Brexit-ul şi lupta pentru limitarea efectelor Covid-19, lumea pare a deveni tot mai instabilă, mai periculoasă şi mai volatilă decât a fost în orice moment după încheierea Războiului Rece. Din perspectivă britanică principalele ameninţări la adresa securităţii globale sunt date de comportamentul agresiv şi expansiv al unor state, dar şi de accederea la putere a unor regimuri totalitare care doresc păstrarea puterii cu orice preţ.
Astfel, eşecul Chinei în ceea ce priveşte atenţionarea în timp util asupra pericolului şi gravităţii coronavirusului, acţiunile sale agresive în Marea Chinei de Sud, expansiunea economică neîntreruptă în Africa şi Asia, dar şi în unele zone din Europa, precum şi toleranţa zero faţă de protestatarii din Hong Kong, fac ca Guvernul britanic să fie tot mai atent la angajamentul statului asiatic faţă de supremaţia economică mondială şi consolidarea statutului său de putere globală.
În acelaşi timp, Rusia este privită ca o ameninţare pentru NATO şi Europa, în special pentru zona baltică şi spaţiul Mării Negre, concomitent cu desfăşurarea permanentă a unei campanii active (acţiuni cyber, hibride, proxy) pentru destabilizarea guvernelor care au susţinut sancţiuni împotriva acesteia în urma anexării Crimeei. Pe de altă parte, Coreea de Nord, care continuă să dezvolte rachete balistice şi se străduieşte să-şi îmbunătăţească ambiţiile sale nucleare, precum şi Iranul, care rămâne principalul „sponsor activ” al terorismului internaţional, constituie la rândul lor, în accepţiune britanică, potenţiali adversari şi elemente de destabilizare a echilibrului global.
Având în vedere aceste posibile ameninţări şi necesitatea regândirii apărării şi securităţii, Marea Britanie este conştientă că o reducere a fondurilor alocate pentru apărare ar crea o nouă amânare a proiectelor de modernizare aflate în derulare sau în curs de aprobare. Mai mult, experienţele anterioare ar trebui să le amintească britanicilor faptul că actualele conflicte se desfăşoară cu viteză şi gravitate neaşteptate, ceea ce presupune un timp de reacţie limitat. De aceea, participarea la un eventual conflict s-ar desfăşura cu resursele la dispoziţie, nu cu cele dorite într-o situaţie ideală.
Angajamente prioritare pentru SDSR 2020
Analizând contextul în care se desfăşoară actuala revizuire strategică/integrată a apărării, analistul în probleme de apărare Nicholas Drummond (fost ofiţer al armatei britanice), propune, în articolul A Guide to the 2020 Integrated Review (Un ghid pentru revizuirea integrată 2020), priorităţi/angajamente de apărare pentru SDSR 2020. Potrivit acestuia, sunt patru priorităţi care trebuie avute în vedere în elaborarea documentului de planificare: apărarea internă (naţională), protejarea intereselor Marii Britanii şi a Commonwealth-ului în străinătate, respectarea obligaţiilor ce-i revin din Tratatul NATO şi sprijinirea rezoluţiilor ONU. Aceste priorităţi ar implica, la rândul lor, cinci tipuri de misiuni cu diferite grade de risc şi intensitate: descurajare, război hibrid sau proxy, sprijin pentru pace, războaie limitate şi conflicte majore.
Aşadar, conform analistului britanic, principala prioritate o constituie apărarea internă a Regatului Unit, care, în mod teoretic, include resursele Forţelor armate britanice pentru împiedicarea unei invazii, dar bazându-se pe statutul de stat insular, acest scenariu este mai puţin probabil. De aceea, un inamic posibil ar putea acţiona din interior pentru sabotarea infrastructurii cheie de alimentare cu energie electrică şi de furnizare a apei sau a lanţului de aprovizionare cu alimente. Cea mai mare responsabilitate în acest sens revine însă poliţiei sau serviciilor de securitate din Marea Britanie (MI5 şi MI6). De asemenea, sunt necesare protejarea căilor maritime şi a spaţiului aerian britanic, precum şi intensificarea măsurilor împotriva ameninţărilor unor atacuri cibernetice sau a încercărilor de piratare computerizată.
O a doua prioritate este dată de protejarea intereselor Marii Britanii şi ale statelor Commonwealth-ului în străinătate, precum şi a potenţialilor parteneri comerciali ai acestora. Aceasta reprezintă o responsabilitate semnificativă pentru asigurarea prosperităţii economice a Regatului Unit după finalizarea Brexit-ului, cu atât mai mult cu cât China promovează o politică de acaparare a pieţelor din ţările mai puţin dezvoltate. Acest aspect face ca valorificarea oportunităţilor comerciale cu partenerii existenţi sau potenţiali, la nivel mondial, să devină o prioritate mai importantă decât până acum.
În al treilea rând, respectarea obligaţiilor care revin Marii Britanii din Tratatul NATO este şi trebuie să rămână o prioritate cheie a Guvernului de la Londra. Aşa cum prevede articolul 5 al Tratatului, orice atac împotriva unui stat membru NATO este considerat un atac împotriva tuturor şi astfel, dacă China sau Iranul ar ataca SUA, britanicii s-ar putea vedea atraşi într-un conflict în Asia sau Orientul Mijlociu.
Nu în ultimul rând, ca membru al ONU, Regatul Unit ar putea primi, în baza rezoluţiilor Consiliului de securitate (al cărui membru permanent este), solicitarea de a face parte dintr-o coaliţie internaţională în sprijinul ONU, care ar implica misiuni în sprijinul şi pentru menţinerea păcii.
Relaţia viitoare a Marii Britanii cu partenerul tradiţional SUA
În contextul revizuirii din acest an a apărării şi securităţii, secretarul de stat pentru apărare (n.n. ministrul apărării), Ben Wallace, a avertizat, într-un interviu pentru The Sunday Times din ianuarie, că Londra ar trebui să se pregătească pentru a interveni în diferite conflicte fără sprijinul Washington-ului, pe fondul îngrijorărilor privind politica externă din ce în ce mai izolaţionistă a preşedintelui Trump. Politicianul britanic a recunoscut că perspectiva retragerii Americii din angajamentele pe care şi le-a asumat de-a lungul timpului în diferite colţuri ale lumii „mă ţine treaz noaptea”.
De asemenea, Wallace a susţinut că SDSR 2020 ar trebui să ofere Guvernului britanic posibilitatea de a regândi ipotezele militare, în vigoare tocmai din 2010, potrivit cărora Marea Britanie va lupta întotdeauna alături de SUA. El este de părere că ar trebui luate în calcul variante prin care s-ar putea acoperi lipsa unor capabilităţi pe care Londra nu le poate asigura decât prin intermediul SUA. Potrivit ministrului, informaţiile, supravegherea şi recunoaşterea (ISR) reprezintă un domeniu la care Marea Britanie a avut acces privilegiat din partea Washington-ului: „Suntem foarte dependenţi de acoperirea aeriană americană şi de mijloacele de informaţii, supraveghere şi recunoaştere americane. Trebuie să diversificăm mijloacele noastre.”
Din punct de vedere al planificării apărării, Armata britanică şi-a asumat, până la acest moment, ca orice operaţiune majoră să fie executată în cooperare cu Armata americană. Referitor la acest lucru, ministrul apărării consideră că acest aspect ar trebui regândit, de aceea actuala revizuire a apărării şi securităţii va trebui să constituie un bun prilej de a identifica cursuri de acţiune, care să facă Marea Britanie mai puţin dependentă de SUA în conflictele şi operaţiunile viitoare. Totodată, planificatorii britanici vor trebui să ţină seama şi de viitorul relaţiei de cooperare dintre Regatul Unit şi UE, în condiţiile în care formatul parteneriatului militar dintre cele două părţi încă nu este evident şi ar putea începe să devină mai clar abia după finalizarea negocierilor post-Brexit.
[1] Marea Britanie este al treilea stat membru NATO care alocă, potrivit angajamentului asumat în Ţara Galilor, mai mult de 2% din PIB pentru apărare (2,15%), după SUA (3,38%) şi Grecia (2,32%).
[2] Venitul Naţional Brut (Gross National Income) reprezintă producţia internă şi externă totală solicitată de rezidenţii unei ţări, formată din produsul intern brut (PIB), plus veniturile câştigate de rezidenţii străini, minus venitul obţinut în economia internă de către nerezidenţi, https://en.wikipedia.org/wiki/Gross_national_income
[3] Datele au fost extrase de pe site-ul https://www.statista.com/statistics/283300/united-kingdom-uk-military-defense-spending-y-on-y/
