Retrospectiva rezultatelor politice ale summit-urilor NATO din ultimii zece ani

[ English Version HERE ]

Summit 2017 la nivelul şefilor de stat sau de guvern, 25 mai, Bruxelles

Summit-ul a fost organizat cu precădere pentru a se inaugura la cel mai înalt nivel noul Cartier General al NATO de la Bruxelles, fiind practic un ”summit peste rând”.

Agenda de lucru a inclus două subiecte majore:

- Adoptarea de măsuri pentru intensificarea participării NATO în lupta împotriva terorismului, fiind luate decizii în spiritul coeziunii şi unităţii transatlantice:

I.  A fost adoptat Planul de acţiune pentru coordonarea acţiunilor împotriva terorismului;

II. NATO a devenit membru cu drepturi depline al Coaliţiei Globale împotriva ISIS. Aliaţii au decis acordarea de sprijin pentru consolidarea capabilităţilor militare de sprijin pentru acţiuni militare, dar fără a se derula acţiuni combatante pe teren: zboruri de supraveghere cu aparate AWACS şi zboruri pentru realimentarea în aer a acestor aparate; înfiinţarea unei Celule de intelligence privind terorismul în cadrul Diviziei de Informaţii a NATO; continuarea instruirii forţelor speciale ale Irak.

- Stabilirea unor contribuţii echitabile din partea naţiunilor la sarcinile Alianţei.    După o lungă perioadă de declin a finanţării apărării, s-a decis elaborarea de planuri naţionale anuale, care să stabilească modul concret în care aliaţii vor investi în domeniul apărării, astfel:

I. Planurile naţionale vor acoperi trei domenii importante: cheltuieli curente, cheltuieli cu capabilităţile noi şi cheltuieli cu contribuţiile la Alianţă.

II. Naţiunile trebuie să îşi îndeplinească angajamentul (luat la summit-ul Wales din 2014) de a cheltui 2% din PIB pentru apărare, din care peste 20% ar trebui să fie investite în echipamente majore. Vor trebui planificate investiţii suplimentare în capabilităţile militare cheie necesare NATO.

III. Aliaţii trebuie să planifice anual contribuţiile la misiunile, operaţiunile şi alte angajamente ale NATO.

Subiectul relaţiilor NATO cu Rusia a fost remarcat în dezbateri, reconfirmîndu-se abordarea duală din acest dosar: o apărare aliată puternică combinată cu acţiuni de descurajare a Rusiei, respectiv prevenirea unui conflict direct prin deschidere a NATO pentru un dialog politic necesar a creşte transparenţa şi a reduce riscurile de securitate.

Summit 2016 la nivelul şefilor de stat sau de guvern, 8 iulie, Varşovia

Acest summit a fost dedicat creşterii coeziunii aliate şi deciziilor pentru consolidarea capabilităţilor de apărare şi descurajare, ca şi politici de bază pentru apărarea populaţiilor şi teritoriilor NATO. Reuniunea s-a concentrat şi pe reafirmarea cu putere a solidarităţii transatlantice. Un accent special a fost pus pe întărirea măsurilor (iniţiate în 2014 la summitul din Ţara Galilor) de creştere a capabilităţilor militare şi a măsurilor de adaptare politică, militară şi instituţională (rezilienţa Organizaţiei) în faţa noului mediu de securitate internaţional. Din perspectivă aliată, noul mediu de securitate este din ce în ce mai ”imprevizibil şi pretenţios”, generând ameninţări atât din Est (agresivitatea şi provocările militare ale Rusiei), dar şi din Sud (insecuritatea din zona MENA şi terorismul – în special Statul Islamic). Au fost subliniate cu precădere provocările în curs de evoluţie în regiunile Mării Baltice şi Mării Negre, Atlanticului de Nord, precum şi în zona Mării Mediterane.

S-a reiterat faptul că o Ucraină independentă, suverană şi stabilă, este un factor cheia al securităţii euro-atlantice. NATO recunoaşte suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei în cadrul frontierelor sale recunoscute pe plan internaţional, aşa cum este prevăzut în Actul Final de la Helsinki.

Muntenegru a primit invitaţia oficială de a se alătura Alianţei.

Agenda de lucru a inclus mai multe subiecte semnificative, în care au fost luate decizii forte importante pentru NATO:

§     Au fost reconfirmate angajamentul ferm al aliaţilor faţă de Tratatul de la Washington, faptul că legătură transatlantică este vitală şi determinarea aliaţilor pentru apărarea şi securitatea securitatea individuală şi colectivă. S-a decis că trebuie continuată îndeplinirea eficace a celor trei misiuni de bază stabilite de Conceptul Strategic: apărarea colectivă, gestionarea crizelor şi securitatea prin cooperare.

§     S-a decis că postura militară a Alianţei este defensivă, iar apărarea şi descurajarea se află în nucleul misiunilor NATO în această perioadă: ”Vom asigura că NATO dispune de întreaga gamă de capabilităţi necesare pentru a ne apăra şi pentru a descuraja potenţialii adversari şi întregul spectru de ameninţări care ar putea confrunta Alianţa din orice direcţie”. Au fost adoptate măsuri pentru construirea unor forţe sustenabile, dislocabile şi interoperabile. A fost reiterat angajamentul naţiunilor pentru investiţii în apărare (adoptat în 2014 la Wales), pentru a se inversa rapid declinul bugetelor militare (minim 2% din PIB pentru apărare, din care peste 20% din bugetele militare să fie orientate pentru echipamente majore şi pentru cercetare şi dezvoltare.  

§     A fost decisă consolidarea mai pronunţată a posturii de apărare şi descurajare, care se va baza pe toate instrumentele de care dispune Alianţa. Măsurile sunt de natură a contribui la demonstrarea capacităţii NATO de a opera fără constrângeri pe flancuri. 

I. Stabilirea unei prezenţe avansate sporite în Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia pentru a demonstra fără echivoc posibilitatea de a acţiona prin declanşarea unui răspuns aliat imediat, în faţa oricărei agresiuni. De la începutul anului 2017, prezenţa avansată va include forţe multinaţionale puse la dispoziţie de către naţiunile cadru şi de alţi aliaţi care contribuie pe bază de voluntariat, prin rotaţie.  Acestea se vor baza pe 4 patru grupări tactice, fiecare de dimensiuninea unui battalion. Canada, Germania, Marea Britanie şi SUA vor servi drept naţiuni-cadru pentru prezenţa multinaţională avansată din Letonia, Lituania, Estonia, respectiv Polonia.  Polonia va pune la dispoziţie  Comandamentul de Divizie existent. 

II. Realizarea unei prezenţe avansate adaptate în partea de sud-est a teritoriului Alianţei. Aceasta va presupune măsuri adaptate pentru regiunea Mării Negre, realizarea iniţiativei României de constituire a unei Brigăzi Multinaţionale pentru a sprijini instruirea integrată a unităţilor aliate din cadrul Diviziei Multinaţionale Sud-Est din România.  S-a mai decis explorarea unor opţiuni pentru prezenţe NATO aeriene şi maritime sporite la Marea Neagră.

III. Aliaţii au decis îmbunătăţirea capabilităţilor ISR pentru ridicarea nivelului de avertizare strategică şi de asistare a procesului decizional, mai ales pe flancul de Est şi cel de Sud, respectiv în Atlanticul de Nord.

IV. S-a decis că postura maritimă a Alianţei va întări rolul Alianţei pe cele patru dimensiuni: apărarea şi descurajarea colectivă, gestionarea crizelor, securitatea prin cooperare şi securitatea maritimă. Forţele Navale Permanente (care constituie o capacitate maritimă esenţială a Alianţei, fiind piesa centrală a posturii sale maritime) vor fi consolidate şi vor fi aliniate cu Forţa NATO de Răspuns (NRF).

 V. NATO va rămâne o Alianţă nucleară, astfel că forţele sale strategice, în principal cele ale SUA, vor constitui garanţia supremă a securităţii aliaţilor. Forţele nucleare strategice independente ale Marei Britanii şi ale Franţei deţin, de asemenea, un rol de descurajare care contribuie substanţial la securitatea de ansamblu a Alianţei.

VI. Apărarea anti-rachetă (BMD) va completa rolul armelor nucleare în procesul de descurajare şi va crea o protecţie la proliferarea în creştere a rachetelor balistice. A fost invocat pe larg efortul de peste 16 ani de muncă pe acest proiect (la summit-ul Lisabona-2010 s-a decis dezvoltarea unei capacităţi NATO de tip BMD, la summit-ul Chicago-2012 a fost declarată atingerea capacităţii operaţionale interimare a BMD a NATO, iar la summit-ul Wales-2014 a fost salutată dislocarea avansată a navelor Aegis la Rota – Spania), ceea ce a făcut posibilă declararea la această reuniune a atingerii capacităţii iniţiale operaţionale a BMD a NATO – Sistemul Aegis Ashore de la  Deveselu – România (sistemul de comandă-control (C2) al site-ului fiind în curs de transferare către NATO).  A fost subliniată importanţa radarului avansat din sistemul BMD din Kürecik - Turcia şi faptul că Polonia va găzdui un sistemul Aegis Ashore la baza militară de la Redzikowo.

VII. A fost adoptat angajamentul pentru apărarea cibernetică, pentru sporirea apărării cibernetice a reţelelor şi infrastructurilor în format naţional şi colectiv: fiecare stat membru va avea responsabilitatea de a îmbunătăţi rezistenţa şi abilitatea de a răspunde rapid şi eficient în faţa atacurilor cibernetice, inclusiv în context hibrid; va fi adaptată capacitatea NATO de apărare cibernetică; va fi intensificat parteneriatul cu UE, cu mediul academic şi industrial aliat.

VIII. Au fost adoptate măsuri pentru a asigura capacitatea de abordare eficace a provocărilor prezentate de războiul hibrid, în care sunt folosite combinaţii extinse, complexe şi adaptabile de mijloace convenţionale şi neconvenţionale, precum şi măsuri militare, paramilitare sau civile, disimulate sau nedisimulate, în scheme extrem de integrate, de către actori statali şi non-statali. În acest sens, a fost adoptată o strategie şi planuri de implementare. A fost trasă concluzia că ”NATO este pregătită să ajute un aliat în orice stadiu al unei campanii hibride”, inclusiv prin invocarea Art. 5 din Tratatul de la Washington. Alianţa se va angaja în sensul unei colaborări şi coordonări eficiente cu partenerii şi organizaţiile internaţionale relevante, în special cu UE, în cadrul eforturilor de contracarare a războiului hibrid.

Alianţa a mai decis că va menţine angajamenmtul pentru o cooperare internaţională coerentă, în special cu UE. În acest sens a fost adoptată ”Declaraţia comună NATO-UE de la Varşovia”, care prevede dezvoltarea cooperării pe probleme de apărare şi securitate la un nivel inedit de substanţial şi preferenţial între cele două organizaţii. Această cooperare va fi de natura să asigure complementaritate, evitarea duplicărilor şi optimizarea costurilor şi resurselor alocate securităţii de cele două organizaţii. În context, s-a decis că iniţiativele ”Smart Defense” şi  ”Pooling and Sharing” vor fi complementare şi vor dezvoltara capacităţi interoperabile.

Summit 2014 la nivelul şefilor de stat sau guvern - 4 noiembrie, Wales, Ţara Galilor

Agenda summit-ului a fost adaptată la surpinderea strategică realizată de Rusia prin anexarea ilegală a Crimeei şi agresiunii din Ucraina de Est. Liderii NATO au convenit asupra unui plan cuprinzător de acţiuni pentru întărirea apărării colective şi pentru a se asigura că Alianţa este pregătită să facă faţă oricăror provocări într-un mediu de securitate agravat de comportamentul agresiv al Rusiei pe flancul de Est, de extremismul violent din Orientul Mijlociu şi instabilitatea din Africa de Nord.

Agenda de lucru a inclus mai multe puncte majore:

- Adoptarea unui plan cuprinzător de acţiuni pentru pregătire ”Readiness Action Plan”, necesar consolidării capacităţilor militare, astfel ca NATO să fie capabilă să acţioneze rapid, decisiv şi în mod concertat cu alţi parteneri pre-determinaţi. Planul cuprinde Măsurile de Adaptare pe termen mai lung pentru creşterea nivelului de reacţie şi pregătire pentru apărare:

I. Aliaţii au decis consolidarea Forţei NATO de Răspuns, prin creşterea nivelului de pregătire al acesteia şi extinderea sa cantitativă şi calitativă. Obiectivul stabilit a fost obţinerea unei forţe comune mai capabilă şi mai flexibilă, constând dintr-un element terestru de nivel de divizie, cu componente aeriene, maritime şi de forţe pentru operaţiuni speciale.

II. S-a decis crearea unei noi forţe operaţionale comune cu un grad foarte înalt de pregătire pentru luptă (Very High Readiness Joint Task Force - VJTF), capabilă să execute dislocări în teatrul de operaţii în termen de 2-3 zile. Aceasta capabilitate va fi certificată, testată în exerciţii cu scenarii rapide şi va fi în stare de alertă din 2015.  Au fost identificate şapte ţări-cadru VJTF şi a fost stabilit un plan de rotaţie pentru VJTF până în anul 2022.

III. A fost decisă constituirea a opt unităţi multinaţionale de integrare a forţelor NATO – NFIU, pe teritoriul aliaţilor din partea de Est a teritoriului Alianţei, inclusiv în România. Acestea vor fi unităţi necombatante, dar cu rol substanţial în asistarea pregătirii facilităţilor de dislocare, a pre-poziţionării de echipamente şi materiale militare, sau de  asistare a forţelor Alianţei pentru organizarea procesului de întărire a forţelor atunci când acest lucru devine necesar.

IV. Au fost adoptate măsuri necesare pentru a creşte capacitatea NATO de a dezvolta noi proiecte de infrastructură, pentru creşterea flexibilităţii şi condiţiilor de desfăşurare a manevrelor rapide ale diferitelor forţe NATO pe teritoriul membrilor săi, cu precădere pe flancul de Est.

V. Comandamentul Corpului Multinaţional Nord-Est din Polonia a devenit complet operaţional şi a fost trecut în Structura de Forţe a NATO. Comandamentul Diviziei Multinaţionale Sud-Est din România va prelua coordonarea unităţilor NFIU din aria de responsabiliatet şi va asigura opţiuni flexibile de comandă şi control în zona de responsabilitate.

VI. S-a decis consolidarea cu capacităţi suplimentare Forţele Navale Permanente.

- În cadrul reuniunii s-a decis că aliaţii care nu îndeplinesc orientarea generală a NATO de a cheltui un minim de 2% din PIB pentru apărare, vor trebui să atingă acest nivel în decursul a 10 ani. Toate naţiunile vor trebui să cheltuiască cel puţin de 20% din bugetele de apărare pentru echipamente majore noi, incluzând aici şi cheltuielile pentru cercetare – dezvoltare în domeniul apărării.

- A fost convenită îmbunătăţirea planurilor de apărare, intensificarea exerciţiilor de scurtă durată şi intensificarea schimbului de informaţii militare. Programul intensificat de exerciţii va pune accent sporit asupra exercitării apărării colective, inclusiv a pregătirii unor răspunsuri cuprinzătoare la scenarii complexe civil-militare. Se consideră că Iniţiativa privind Forţele Conectate (convenită în 2012 la Chicago) va contribui la asigurarea unei coerenţe a elementelor de instrucţie şi exerciţii. Liderii NATO au aprobat, de asemenea, un pachet de alte măsuri pentru a asigura că Alianţa rămâne solidă şi pregătită, inclusiv o politică de apărare cibernetică îmbunătăţită.

- A fost stabilit un cadru pentru adaptarea NATO ca răspuns la provocările şi ameninţările în creştere provenite din Sud.

- Aliaţii au convenit "un pachet cuprinzător şi adaptat de măsuri" pentru a sprijini Ucraina, concentrat pe patru domenii: reabilitare medicală pentru trupele rănite; apărare cibernetică; sprijin logistic; îmbunătăţirea sistemului de comandă - control şi a celui de comunicaţii. Asistenţa acordată de NATO Ucrainei pentru stimularea cooperării militare va fi de dimensionată la circa 15 mln. euro.

- În ceea ce priveşte politica de extindere, s-a convenit să se ofere Georgiei un pachet extins de măsuri (care să ajute la avansarea pregătirilor pentru aderare), precum şi deschiderea de discuţii intensificate cu privire la candidatura Muntenegrului.

Summit 2012 la nivelul şefilor de stat sau guvern, 20 mai, Chicago

 Reuniunea de la Chicago s-a concentrat pe adoptarea de decizii în trei domenii distincte: sistemul de investiţii inteligente în sistemul de apărare al NATO ”chiar şi în perioade de austeritate”; viitorul Afganistanului; realizarea de angajamente pentru abordarea provocărilor noului secol cu 13 state partenere NATO (1), care au avut deja contribuţii politice, operaţionale şi financiare speciale la operaţiunile desfăşurate de NATO.

Reuniunea a avut următoarele rezultate politice semnificative:

- Aliaţii au reînnoit angajamentul faţă de legătura vitală şi solidaritatea transatlantică, au reconfirmat angajamentul faţă de operaţiile din Afganistan, Kosovo şi din alte zone, fiind decişi să se asigure că Alianţa are capabilităţile necesare pentru a face faţă întregii game de ameninţări. NATO va rămâne cadrul transatlantic pentru o apărare colectivă puternică şi forumul esenţial pentru consultări şi decizii în materie de securitate între aliaţi. ”Conceptul strategic” adoptat în 2010 va oferi în continuare baza pentru îndeplinirea eficientă şi ”întotdeauna în conformitate cu legislaţia internaţională” a celor trei misiuni esenţiale - apărarea colectivă, gestionarea crizelor şi securitatea prin cooperare.

- Referitor la investiţiile pentru noi capabilităţi, deciziile cele mai importante au fost:

I. A fost stabilit obiectivul central de dezvoltare a Forţelor NATO Model 2020 ”NATO Forces 2020” - forţe moderne, strâns conectate, bine echipate, instruite şi comandate, astfel încât să poată acţiona separat sau împreună cu alţi parteneri în orice mediu de securitate.

II. Va continua desfăşurarea sistemui ”Alliance Ground Surveillance Ssystem”, o serie de aliaţi lansând o iniţiativă importantă de îmbunătăţire a sistemului JISR (Joint Intelligece, Surveillance and Reconnaisssance).

III. În centrul atenţiei s-a aflat iniţiativa ”Smart Defense”, care va fi o nouă abordare în sprijinul responsabilităţilor naţionale de dezvoltare a capabilităţilor militare. Au fost salutate deciziile aliaţilor pentru a avansa proiecte multinaţionale specifice, inclusiv proiecte pentru o mai bună protecţie a forţelor NATO. A rezultat că Smart Defense prezintă o perspectivă nouă culturii aliate de cooperare, în care colaborarea multinaţională are o nouă proeminenţă, ca şi opţiune eficientă pentru dezvoltarea capacităţilor critice. Dezvoltarea unor capabilităţi militare europene mai mari va consolida legătura transatlantică şi va promova o repartizare echitabilă a sarcinilor, beneficiilor şi responsabilităţilor aderării la Alianţă. În acest context, s-a agreat ideea ca NATO să coopereze străns cu UE, astfel încât iniţiativa NATO să fie complementară cu Iniţiativa UE ”Pooling and Shering”.

- Aliaţii au anunţat că NATO a obţinut o capacitate interimară pentru apărarea anti-rachetă (BMD). S-a decis că SUA vor contribui la dezvoltarea ”European Phased Adaptive Approach”. Liderii Alianţei au salutat deciziile unor aliaţi de a contribui la misiunea NATO de apărare antirachetă. Alianţa va continua să pună în aplicare angajamentul asumat în pachetul de la Lisabona pentru construirea unei capabilităţi NATO de apărare antirachetă cu adevărat interoperabilă, bazată pe reţeaua de comandă şi control "Layered Active Theatre Ballistic Missile Defense".

- NATO a reafirmat angajamentul de a dezvolta, până în anul 2014 şi chiar ulterior, cooperarea cu statul afgan prin mecanismele oferite de ”Parteneriatul durabil NATO-Afganistan” (document semnat la Lisabona în 2010) în toate domeniile convenite. Vor fi incluse şi programe care ţin de iniţiativa ”Building Integrity Initiative”. ISAF şi Misiunea de pregătire a NATO în Afganistan au jucat un rol-cheie în consolidarea Forţelor Naţionale Afgane de Securitate - ANSF. Finalizarea procesului de preluarea a responsabilităţii în domeniul securităţii se va face până la sfârşitul anului 2014. De aceea, s-a decis ca NATO să treacă de la o misiune combatantă la o nouă misiune de instruire, consiliere şi asistenţă, care va avea o natură diferită faţă de misiunea actuală a ISAF. Aliaţii au decis să se treacă la proiecţia unei astfel de noi misiuni conduse a NATO în Afganistan.

- În privinţa altor operaţii mai importante, Alianţa a decis:

I. Extinderea mandatului operaţiunii de combatere a pirateriei din Cornul Africii, ”Operaţiunea Ocean Shield”, până în 2014. NATO va susţine eforturile internaţionale de combatere a pirateriei, inclusiv prin colaborarea cu operaţia UE ”Atalanta”, cu grupul operativ ”Combined Task Force 151” şi alte forţe navale, respectiv prin participarea continuă la Grupul de contact pentru piraterie din largul coastelor Somaliei.

II. Pentru Operaţiunea ”Active Endeavour” - operaţiune maritimă NATO din Marea Mediterană de tip ”Articol 5”, care contribuie la lupta împotriva terorismului, s-a stabilit trecerea la revizuirea opţiunilor strategice pentru viitorul acestei operaţiuni.

III. NATO va continua să ofere sprijin Uniunii Africane (UA), cu sprijin operaţional  la cerere. S-a decis extinderea sprijinului strategic pentru transportul aerian şi maritim pentru misiunea UA în Somalia – AMISOM, şi pentru dezvoltarea capacităţilor de menţinere a păcii ale UA pe termen lung, inclusiv pentru forţa ”African Stand-by Force”.

- În problemele legate de extindere:

I. Aliaţii au reiterat acordul atins la summit-ul de la Bucureşti cu privire la invitarea FYR Macedonia de a se alătura NATO, imediat ce rezolvă problema legată de numele statului conform procedurilor ONU.

II. NATO a solicitat ca Bosnia şi Herzegovina să depună eforturi substanţiale cât mai rapide pentru a putea accede în primul ciclu din procesul MAP.

III. Au fost salutate progresele Georgiei pentru a-şi atinge aspiraţiile euro-atlantice prin reforme, prin punerea în aplicare a Programului Naţional Anual şi prin angajarea politică activă în cadrul Comisiei NATO-Georgia. S-a convenit asupra sprijinirii mai active a implementării de către Georgia a tuturor reformelor necesare, inclusiv a reformelor democratice, electorale şi judiciare, precum şi a reformelor în domeniul securităţii şi apărării. În mod similar a fost abordată şi Ucraina.

(1) Australia, Austria, Finlanda, Georgia, Japonia, Iordania, Republica Coreea, Maroc, Noua Zeelandă, Qatar, Suedia, Elveţia şi Emiratele Arabe Unite

Summit 2010 la nivelul şefilor de stat sau guvern, 19 noiembrie, Lisabona

 Summitul Lisabona 2010 rămâne în istorie legat de adoptarea noului ”Concept Strategic al NATO” - un angajament ferm pentru o apărare modernă, care va jalona toate evoluţiile politice şi militare ale Alianţei până în anul 2020.

Securitatea la Marea Neagră a apărut ca punct distinct pe agenda reuniunii.

Reuniunea a avut următoarele rezultate politice semnificative:

- Noul Concept Strategic NATO (CSN)

I. CSN confirmă că legătura transatlantică rămâne, şi pe mai departe, la fel de puternică şi la fel de importantă pentru păstrarea păcii şi securităţii euro-atlantice. Securitatea membrilor NATO este indivizibilă.

II. Alianţa va îndeplini trei misiuni esenţiale şi fundamentale: 

i. Apărarea colectivă (Collective defence). Membrii NATO se vor susţine reciproc întotdeauna împotriva oricărui atac militar, în conformitate cu Art. 5 din Tratatul de la Washington. Acesta este un angajament care rămâne ferm şi obligatoriu. NATO va descuraja orice adversar şi se va apăra împotriva oricărei ameninţări de agresiune sau provocări apărute în domeniul securităţii – valabil atât pentru securitatea aliaţilor în format naţional, cât şi pentru securitatea Alianţei în ansamblu.

ii. Management crizelor (Crisis management). NATO deţine un set unic şi robust de capacităţi politice şi militare pentru a aborda întregul spectru al crizelor şi conflictelor internaţionale (înainte, în timpul şi post-eveniment). NATO va angaja activ o combinaţie adecvată a acelor instrumente politice şi militare pentru a ajuta la gestionarea crizelor care au potenţialul de a afecta securitatea Alianţei

iii. Securitatea prin cooperare (Cooperative securty). Alianţa se va angaja activ în consolidarea securităţii internaţionale, prin parteneriate cu ţările relevante şi cu alte organizaţii internaţionale, prin contribuţia activă la controlul armelor, neproliferării şi dezarmării şi prin menţinerea uşilor deschise la aderarea pentru democraţiilor europene care respectă standardele NATO.

III. NATO rămâne un forum transatlantic unic pentru consultări cu privire la toate problemele care afectează integritatea teritorială, independenţa politică şi securitatea membrilor săi, aşa cum se prevede în Art. 4 din Tratat.

IV. CSN subliniază angajamentul ca NATO să deţină întreaga gamă de capabilităţi necesare pentru a descuraja şi a apăra Alianţa de orice ameninţare la adresa securităţii populaţiilor şi teritoriilor aliate. În acest scop, NATO va menţine un mix adecvat de forţe convenţionale, nucleare şi de apărare antirachetă. Ca atare, apărarea antirachetă va deveni parte integrantă a apărării generale a NATO.

V. NAC a fost însărcinat să continue revizuirea poziţiei generale a NATO privind descurajarea şi apărarea.

VI. Aliaţii se angajează într-un proces continuu de reformă, modernizare şi transformare a NATO.

- Parteneriatul Durabil cu Afganistan

Aliaţii au stabilit că Misiunea ISAF în Afganistan rămâne prioritatea-cheie a Alianţei. În cadrul întâlnirii cu preşedintele Karzai, toţi partenerii din ISAF, ONU, UE, Banca Mondială şi Japonia au reafirmat angajamentele de sprijin faţă de Afganistan, conform viziunii strategice convenite la summitul din 2008 de la Bucureşti. Aliaţii au decis intrarea la o nouă etapă: procesul de transfer al responsabilităţilor pe linia securităţii către autorităţile afgane şi transferul conducerii în anumite provincii şi districte, etapă care să fie declanşată la începutul anului 2011. Tranziţia va fi bazată ”pe condiţii şi nu pe calendar”, dar nu va presupune retragerea trupelor ISAF. Până la sfârşitul anului 2014, forţele afgane îşi vor asuma întreaga responsabilitate pentru securitate pe tot teritoriul afgan.

- Misiuni şi operaţii NATO

I. NATO a decis să rămână angajată faţă de stabilitatea din regiunea Balcanilor. KFOR rămâne în Kosovo pentru a sprijini dezvoltarea unui mediu multietnic stabil. KFOR va cooperera cu toţi actorii relevanţi, în special cu misiunea UE de a sprijini supremaţia legii în Kosovo - EULEX şi cu Poliţia Kosovo. Misiunea va trece printr-o revizuire politică, către o prezenţă mai redusă şi mai flexibilă.

II. Operaţiunea Active Endeavour - operaţiune maritimă de tip Art. 5 în Marea Mediterană, va aduce o contribuţie semnificativă la lupta împotriva terorismului.

III. Operaţiunea Ocean Shield din Cornul Africii va demonstra angajamentul NATO de a contribui la combaterea pirateriei şi a jafurilor armate pe mare.

IV. La cererea Uniunii Africane (UA), NATO va acorda sprijin misiunii sale în Somalia. Totodată, tot la cerere, Alianţa va acorda însoţire şi protecţie militară navelor ONU în sprijinul misiunii UA din Somalia.

V. Misiunea de pregătire a NATO în Irak (NTM-I) a demonstrat sprijinul Alianţei pentru guvernul irakian. NATO se declară gata să ia în considerare şi să răspundă la solicitările generate de Bagdad, prin intermediul cadrului de cooperare structurată al Parteneriatului cu această ţară.

- Politica NATO de parteneriate

S-a decis dezvoltarea dialogului politic şi a cooperării practice cu partenerii, sens în care vor fi cotinuate politicile de parteneriate NATO:

I. Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC) şi Parteneriatul pentru Pace (PfP) vor rămâne esenţiale pentru viziunea NATO asupra unei Europe întregi, libere, stabile şi în pace. Pacea şi stabilitatea în regiunea M.Mediterane vor fi esenţiale pentru securitatea euro-atlantică, fiind necesară continuarea Dialogului Mediteranean.

II. NATO apreciză progresele realizate în cadrul Iniţiativei de Cooperare de la Istanbul (ICI) din 2004. Se exprimă pentru continuarea colaborării cu partenerii ICI în vederea consolidării acestei iniţiative.

- Securitatea la Marea Neagră

Aliaţii au evaluat că problematica securităţii şi stabilităţii în regiunea Mării Negre continuă să fie importantă pentru securitatea euro-atlantică. NATO a salutat progresul înregistrat în consolidarea cooperării regionale prin utilizarea eficientă a iniţiativelor şi mecanismelor existente, bazate pe transparenţă şi complementaritate. Alianţa este gata să susţină eforturile regionale, după caz, pe baza priorităţilor zonale, a dialogului şi cooperării dintre ţările din regiunea Mării Negre şi dintre acestea şi Alianţa.

- Relaţiile NATO – Rusia (NRC)

I. În cadrul Consiliului NATO-Rusia, cooperarea bilaterală a fost considerată a avea o importanţă strategică, datorită intereselor comune de securitate. NATO a exprimat determinarea de a construi o pace durabilă şi inclusivă, împreună cu Rusia, în spaţiul euro-atlantic. Alianţa aşteaptă o reacţie pozitivă la propunerea de a se construi un ”adevărat parteneriat strategic” între NATO şi Rusia.

II. NATO îndeamnă Rusia să îşi îndeplinească angajamentele faţă de Georgia, mediate de UE în 2008.

III. NATO va continua să exploreze posibilităţile de cooperare în domeniul apărării antirachetă cu Rusia, în spiritul maximizării transparenţei şi al încrederii reciproce, motiv pentru care a invitat Rusia la dialog pe acest subiect.

IV. Alianţa doreşte extinderea agendei NRC, astfel încât să fie dezbătute şi alte subiecte, precum Afganistanul, modul de aplicare a principiilor OSCE în Europa, desfăşurările de forţe militare, transparenţa privind doctrina şi postura militară, sau disparităţile globale în ceea ce priveşte armele nucleare cu rază scurtă de acţiune, controlul armelor şi alte probleme de securitate.

Summit 2008 la nivelul şefilor de stat sau guvern - 2 aprilie, Bucureşti

Reuniunea de la Bucureşti a acordat o atenţie specială continuării procesului de extindere a NATO spre Balcani, dar nu şi către frontierele ruse. Au fost adoptate decizii pe mai multe dimensiuni importante pentru Alianţă. Totodată, poate fi considerat, până în prezent, ultimul summit la care Rusia a participat la vârf în cadrul Consiliului NATO-Rusia şi unde s-a vorbit despre cooperarea cu Alianţa şi nu despre confruntarea cu Occidentul. Momentul Georgia-2008 urma să vină foarte repede după summit.

Agenda de lucru a inclus mai multe subiecte importante:

- Procesul de extindere a NATO

I. Croaţia şi Albania au primit invitaţii de aderare şi de parcurgere a convorbirilor de aderare. În ceea ce priveşte FYR Macedonia, aliaţii au decis că aceasta va primi invitaţia imediat după rezolvarea problemei cu numele statului în condiţile dreptului internaţional.

II. Bosnia-Herţegovina şi Muntenegru vor primi un cadru superior de Dialog Intensificat cu NATO pe toate dimensiunile legate de aspiraţiile acestora de a deveni state membre ale NATO. Nu a fost definit un orizont de timp pentru aderarea celor două state.

III. Aliaţii au manifestat optimism faţă de perspectivele de aderare a Ucrainei şi Georgiei la NATO, fără a transmite invitaţii de aderare sau perspective mai certe în acest sens. NATO a solicitat o perioadă de angajare politică la nivel înalt în ambele ţări, pentru rezovarea chestiunilor rămase în suspans din dosarele de primire a MAP. Consiliul recomanda o primă evaluare de progres în cadrul NAC (în format miniştri de externe) din decembrie 2008. MAP a devenit următorul pas pentru Ucraina şi Georgia.

- Misiuni şi operaţii

I. Afganistan. Misiunea ISAF, care cuprindea în acel an 40 de naţiuni, a rămas prioritatea principală a Alianţei pe teritoriul afgan. S-a decis emiterea, cu partenerii ISAF şi cu preşedintele afgan, a unei declaraţii cu privire la Afganistan, care să genereze o viziune mai clară, centrată pe patru direcţii: un angajament ferm şi comun pe termen lung; sprijin părţii afgane pentru pentru managementul responsabilităţilor; o abordare cuprinzătoare a comunităţii internaţionale, care să includă eforturile civile şi militare; o cooperare sporită cu vecinii Afganistanului, în special cu Pakistanul. A fost adoptat un plan cuprinzător de acţiuni ale NATO în Afganistan pentru următorii cinci ani.

II. Balcani. Angajamentul NATO faţă de stabilitatea regională în Balcani rămâne constant. KFOR va continua să colaboreze cu autorităţile kosovare pentru eliminarea violenţelor şi, având în vedere mandatul operaţional, KFOR va coopera şi va sprijini ONU, UE şi alţi actori internaţionali pentru a susţine un sistem stabil în Kosovo multietnic. Cooperarea de succes în Balcani, inclusiv cu operaţiunea UE Althea prin intermediul acordurilor ”Berlin Plus”, va contribui la pacea şi securitatea în regiune.

- Relaţiile NATO - Rusia

I. Aliaţii au considerat că, pe parcursul a mai bine de un deceniu, NATO a dezvoltat cu Rusia un dialog politic, precum şi proiecte concrete într-o gamă largă de domenii ale securităţii internaţionale în care există interese comune. Alianţa va rămâne preocupată de declaraţiile şi acţiunile ruseşti recente privind chestiunile cheie de securitate, cum ar fi Tratatul privind forţele armate convenţionale în Europa (CFE). NATO este determinată să continue colaborarea cu Rusia ca parteneri egali, potrivit Declaraţiei de la Roma.

II. Aliaţii au stabilit că discuţiile bilaterale dintre SUA şi Rusia privind apărarea antirachetă şi CFE, printre altele, pot aduce un plus relaţiilor cu Rusia. Alianţa a susţinut că potenţialul Consiliului NATO-Rusia nu este fructificat suficient.

III. NATO a apreciat disponibilitatea Rusiei de a sprijini misiunea ISAF în Afganistan prin facilitarea tranzitului pe teritoriul rus, precum şi prin cooperarea aprofundată în sprijinul guvernului din Afganistan. Cooperarea în cadrul Iniţiativei de Cooperare Aeriană Spaţială şi sprijinul Rusiei la Operaţiunea Active Endeavour în Marea Mediterană vor contribui la lupta comună împotriva terorismului.

- Securitatea în Regiunea Extinsă a Mării Negre

I. Aliaţii au reafirmat importanţa regiunii Mării Negre pentru NATO, motiv pentru care au apreciat progresul înregistrat în consolidarea cooperării regionale, prin utilizarea eficientă a iniţiativelor şi mecanismelor existente. Alianţa va susţine eforturile regionale, după caz, pe baza priorităţilor zonale şi a dialogului şi cooperării dintre ţările din regiunea Mării Negre şi dintre acestea şi Alianţă.

II. Alianţa va rămâne preocupată de conflictele regionale nerezolvate din Caucazul de Sud şi din R.Moldova. Aliaţii vor susţine integritatea teritorială, independenţa şi suveranitatea Armeniei, Azerbaidjanului, Georgiei şi R.Moldova, urmănd a acţiona în consecinţă.

- Apărarea antirachetă

I. Alianţa s-a declarat profund îngrijorată de riscurile proliferării programelor iraniene nucleare şi de rachete balistice, solicitând Iranului să respecte în totalitate Rezoluţiile 1696, 1737, 1747 şi 1803 ale CS al ONU. La fel şi despre activităţile de proliferare din Coreea de Nord, care a fost invitată să respecte Rezoluţia 1718 a CS al ONU. S-a evaluat că proliferarea rachetelor balistice reprezintă o ameninţare tot mai mare pentru populaţiile, teritoriile şi forţele aliaţilor.

II. Apararea antirachetă va face parte dintr-un răspuns mai larg al NATO. Aliaţii au apreciat contribuţia substanţială la protecţia aliaţilor de rachetele balistice cu mijloace care urmează să fie furnizate prin implementarea planificată a ”European-based United States missile defence”. Aliaţii au decis explorarea de căi de a conecta această capacitate cu eforturile actuale de apărare antirachetă ale NATO, ca o modalitate de a asigura un element integrator pentru oricare viitoare arhitectură de apărare antirachetă la nivelul Alianţei. Totodată, s-a decis să se exploreze opţiuni pentru o ”arhitectură globală de apărare antirachetă care să includă acoperirea tuturor teritoriilor şi populaţiilor care nu sunt altfel acoperite de sistemul SUA”.