Retrospectivă 2021: Nordul Africii şi Orientul Mijlociu

Agenda politică a administraţiei Biden se concentrează pe problemele interne şi, în plan extern, pe „cei trei C” (China, clima şi COVID-19) şi pe eforturile de reconsolidare a relaţiilor cu aliaţii democratici din Europa şi Asia. Această schimbare în ceea ce priveşte politica externă a SUA a avut efecte asupra Orientului Mijlociu şi Nordului Africii, printre cele mai importante numărându-se retragerea din Afganistan şi eforturile de reluare a negocierilor cu Iranul privind acordul nuclear din 2015. Deşi SUA încearcă să îşi concentreze atenţia pe Asia, continuă să rămână – de la distanţă – un actor esenţial în ceea ce priveşte dinamica mediului de apărare şi securitate din MENA (Middle East and North Africa).

Dacă Administraţia Trump se concentra mai degrabă pe înfrângerea militară a Statului Islamic, pe presiunea asupra Iranului şi eforturile de normalizare a relaţiilor dintre Israel şi statele arabe, inclusiv EAU, Bahrain, Maroc şi Sudan, Administraţia Biden a încercat să folosească, în raport cu statele din regiune, doar pârghiile diplomatice avute la dispoziţie, susţine raportul Middle East Institute.

Cu toate acestea, conflictul din mai 2021 dintre Israel şi Hamas a atras SUA înapoi în „războiul” israeliano-palestinian. Mai mult decât atât, retragerea trupelor americane din Afganistan a dus la crearea unei crize în ceea ce priveşte încrederea partenerilor SUA din Orientul Mijlociu în Administraţia Biden, cerând o mai mare relaţionare a americanilor cu multe dintre statele din regiune. Postura SUA în regiune a împins, de asemenea, mai mulţi actori din regiune spre crearea unor relaţii puternice cu Rusia şi China, care încearcă să umple golul lăsat de Statele Unite.

Pe lângă problemele create de pandemia de COVID-19 şi ratele mici de vaccinare, regiunea a fost marcată şi de schimbări politice majore în Tunisia şi Sudan, care au trecut de la democraţie la autocraţie.

 În ceea ce priveşte războaiele civile din regiune, conflictul din Libia este singurul care pare să dea semne de progres, întrucât negocierile dintre părţile aflate în conflict continuă, se bucură de sprijin internaţional şi există planuri privind organizarea unor alegeri.

La celălalt capăt se află Yemen, cu un război necontenit, rebelii houthi refuzând ofertele de negociere ale saudiţilor şi ale comunităţii internaţionale şi concentrându-şi eforturile spre recâştigarea oraşului Marib.

În Siria, conflictul a îngheţat în 2021, neexistând operaţiuni militare majore şi nici şanse de soluţionare.

Un alt conflict a apărut, însă, în Etiopia, între forţele guvernamentale şi rebelii din Frontul de Eliberare a Poporului din Tigray. La un an de la operaţiile militare care trebuiau să dureze doar două-trei săptămâni, nu există niciun semn care să indice că acest conflict se va încheia. Intensificările conflictului din regiunea Amhara şi atacurile aeriene ale Forţelor Aeriene Etiopiene asupra oraşului Mekelle din Tigray ameninţă să transforme acest conflict izolat într-un război civil.

În ciuda eforturilor unor state din regiune spre soluţionarea conflictelor – Arabia Saudită a încercat să reconsolideze solidaritatea în cadrul CCG, EAU şi-au trimis ministrul de externe să restabilească relaţiile cu regimul al-Assad, în Siria, etc. – tot mai mulţi actori statali şi non-statali dislocă şi folosesc sisteme aeriene automate în regiune. Tentativa de asasinare a prim-ministrului irakian de către grupurile de rebeli şi atacurile din Siria şi Irak asupra bazelor militare americane sunt doar câteva exemple în acest sens.

Cel mai important eveniment din regiune rămâne, însă, retragerea SUA şi a aliaţilor din Afganistan, care a modificat în mod negativ dinamica mediului de securitate, stimulând ambiţiile unor grupuri precum ISIS şi Al-Qaida. Totodată, reducerea încrederii în SUA a împins Israelul să se apropie de statele din Golf, prin prisma ameninţării lor comune: Iranul.

Mai multe detalii despre motivele retragerii din Afganistan şi urmele lăsate de acest război asupra vieţii afganilor găsiţi în numărul 11 al revistei MAS, disponibilă aici.