16 iulie 2019

Relaţiile UE - Ucraina la debutul erei Zelensky

Cristian Eremia

Acum câteva zile, noul preşedinte al Ucrainei, Vladimir Zelensky, a creat nedumerire asistenţei la lucrările Summit-ului al XXI-lea UE – Ucraina (8 iulie), declarând că acesta poate fi şi ultimul summit cu UE. Iniţial, afirmaţia a creat nedumerire, în condiţiile în care schema de desfăşurare a summit-urilor cu UE este stabilită prin Acordul de Asociere al Ucrainei la UE, cu valabilitate până în 2025. Clarificarea a apărut abia după reuniunea lui Zelensky cu Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, şi cu cel al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, primul insistând asupra imperativului ca Ucraina să se apropie de UE în cel mai accelerat ritm posibil, deoarece pur şi simplu consideră că "nu mai avem timp". Zelensky mai susţine că ”începătorii” (cu referire evidentă la persoana sa) aduc noroc, cel de al XXII –lea summit nefiind necesar pentru că între timp ”Ucraina va deveni parte integrantă a Europei”.

Sursă foto: Mediafax

Aflat la ultima sa activitate externă de acest fel în această poziţie, preşedintele Tusk a cerut diplomatic scuze ucrainienilor că, din multe motive, nu a reuşit să facă tot ce era planificat pentru Ucraina pe durata mandatului său, exprimând totodată admiraţia pentru rezistenţa acestora la încercările din ultimii ani, în ciuda sarăciei din ţară, în ciuda războiului şi dificultăţilor cu reformele de tot felul.

Summit cu rezultate concrete

Deşi iniţial a fost considerat un summit de familiarizare a lui Zelensky cu problemele reale ale relaţiilor ţării sale cu UE, acesta nu a acceptat la lucrările summit-ului anumiţi membri ai guvernului (cum ar fi vice-premierul pentru integrare euro-atlantică). Semnalul prezidenţial pentru partenerii europeni a fost clar: de acum, vom trece la treabă cu oamenii politici noi, şi nu cu cei care au adus lucrurile la situaţia actuală. A promis în premieră ridicarea blocadei economice în Donbas, dacă vor fi întrunite câteva condiţii preliminare.

În noua conjunctură, Kievul a primit sprijin financiar suplimentar de la partenerii occidentali, fiind de remarcat că au fost semnate cinci documente importante (1), poate chiar de referinţă, între UE şi noua Ucraină a lui Zelensky, pentru a căror implementare Bruxelles va oferi o finanţare separată de peste 127 mln. Euro:

- Acord suplimentar de modificare a finanţării ”Programului de sprijin al UE pentru Estul Ucrainei” (cu alocarea a încă 10 mln. Euro). Asistenţa suplimentară a UE va viza asigurarea unui acces îmbunătăţit la servicii sociale pentru imigranţi, inclusiv în raioanele adiacente liniei de contact din Donbas, măsuri pentru stimularea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, susţinerea reformelor sectoriale şi reformele structurale în materie de sănătate, educaţie şi infrastructură critică;

- Acord care prevede finanţarea proiectului ”U-LEAD”, care vizează acordarea de asistenţă din partea UE pentru stimularea procesului de implementare a reformei de descentralizare a administraţiei publice în Ucraina (finanţarea UE în cadrul acordului este de peste 40 de mln. Euro);

- Acord privind măsurile de sprijinire a Ucrainei în implementarea reformelor-cheie, respectiv de punere în aplicare a prevederilor Acordului de asociere dintre Ucraina şi UE în ceea ce priveşte Zona de Liber Schimb (ZLS), cu precădere în sectoarele agriculturii, mediului, energiei, achiziţiilor publice, investiţiilor, mediului de afaceri şi comerţului (finanţare UE de 44 de mln. Euro);

- Acord privind finanţarea ”Iniţiativei Anticorupţie”, care vizează consolidarea independenţei justiţiei şi construcţia instituţiilor anticorupţie (finanţare de peste 23 mln. Euro);

- Acord privind sprijinul în domeniul dezvoltării organizaţiilor societăţii civile şi instituţiilor de cultură (fonduri UE în valoare de circa 10 mln. Euro).

Totodată, Bruxelles a confirmat disponibilitatea de a furniza a doua tranşă de asistenţă macro-financiară de 500 de milioane de Euro, dacă partea ucraineană va îndeplini condiţiile impuse de Uniune. Preşedintele Zelensky a mulţumit în mod particular pentru acest gest al UE.

Voci ucrainiene avizate în domeniu susţin că, pentru prima dată, UE ar fi luat în considerare şi ar fi operat în documente aproape integral importantele deziderate ale părţii ucrainene. Acestea se referă în primul rând la integritatea teritorială, la sancţiunile împotriva ”statului rus agresor”, inclusiv la posibile sancţiuni cu privire la iniţiativele ruse cu ”paşapoarte şi vize”. În al doilea rând, s-a vorbit despre asistenţă UE pentru teritoriile ucrainiene defavorizate adiacente la Marea Azov. 

Toate deciziile adoptate şi documentele semnate de Bruxelles cu UE constituie dovezi certe că UE a fost, este şi va rămâne alături de Ucraina.

Ucraina după 10 ani de Parteneriat Estic

Dincolo de consolidarea stabilităţii şi securităţii în regiune, obiectivele de bază ale Parteneriatului Estic (PE) - iniţiativă a UE din anul 2009 pentru Ucraina şi alte cinci state ex-sovietice (R.Moldova, Belarus, Georgia, Armenia şi Azerbaidjan), au fost acelea ca UE să acorde asistenţă tehnică şi financiară pentru realizarea reformelor economice şi politice care ar fi trebuit să creeze condiţii optime pentru adoptarea Acordului de Asociere cu UE, pentru crearea ZLS, pentru liberalizarea regimului de vize şi, nu în ultimul rând, pentru consolidarea sectorului energetic.

În ciuda acestui fapt, în cei 10 ani de PE, Ucraina a devenit cea de a cincea din cele şase state partenere, cu zone de conflict pe teritoriu şi zone de confruntare cu mai marele vecin estic (Donbas, Marea Azov, Kerci). În plus, Ucraina a  pierdut în 2014 Crimea anexată ilegal de către Rusia, ca imediat după aceasta, în iunie acelaşi an, să încheie Acordul de Asociere cu UE. Aceasta a fost o primă realizare notabilă, care punctează şi succesul acţiunilor PE pe dimensiunea ucraineană. De notat în context că proiectul PE a deranjat profund Moscova, care l-a şi etichetat ca fiind ”încă o imixtiune şi încălcare” de către UE a vecinătăţii sale tradiţionale de influenţă. Evident că multe evoluţii ulterioare grave ale situaţiei de securitate din regiune, în particular din spaţiul ucrainean, se datorează şi acestei chestiuni.

Aşa cum era de aşteptat, efectele PE cele mai importante pentru partea ucraineană s-au regăsit în plan economic. În balanţa de schimburi comerciale a Ucrainei din 2018 cu UE s-a atins o cotă nesperată de cineva cu ani în urmă (2), ponderea în structura totală a exporturilor ucrainene fiind de circa 42%, iar importurile ucrainiene de 43%. Experţii mai notează că dezvoltarea ZLS are nu numai un efect financiar pozitiv asupra Ucrainei, dar a făcut posibilă îmbunătăţirea competitivităţii externe a societăţilor comerciale ucrainene care au implementat standarde UE.

Pentru a accesa avantajele unui acord de asociere şi a deschide perspectivele de integrare în structurile euro-atlantice, Ucraina a folosit parţial mecanismele Parteneriatului Estic, dar a declanşat un program intern larg de reforme. Viteza de absorţie a schimbărilor democratice, a proceselor de reformă, de modernizare sau de tranziţie, precum şi rezultatele concrete ale construcţiei noii statalităţi stabile şi reformate nu s-au ridicat însă la nivelul aşteptărilor Occidentului.

Statele occidentale, UE şi NATO au oferit Kievului susţinerea necesară, dar nivelul de angajare politică şi al eforturilor interne a depins exclusiv de partea ucraineană. Acest nivel rămâne în sine o chestiune de dezbătut. Către sfârşitul mandatului fostului preşedinte, Kievului i s-a reproşat la scenă deschisă derularea extrem de greoaie a reformelor, multe rapoarte occidentale indicând evoluţiile din Ucraina invariabil marcate de etichete ca "stagnare", inerţii sistemice, sau "criză a reformelor", ”mimarea” luptei anticorupţie, disciplină bugetară redusă şi un program defectuos de privatizare şi stimulare a investiţiilor străine. Toate acestea au provocat reducerea severă în multe state membre UE a entuziasmului de a accepta o perspectivă clară de aderare la UE a Ucrainei (în paranteză trebuie menţionat faptul că Ungaria, spre exemplu, blochează sistematic de ceva vreme participarea oficialilor ucrainieni la NATO).

În contrast, Ucraina lui Poroşenko şi-a declarat deschis nemulţumirea legată de abordările formatului PE şi de faptul că la Bruxelles nu se acceptă o accelerare a integrării Ucrainei în UE chiar şi în condiţiile în care profilul actual de stat este marcat de transformări evident incomplete în toate domeniile. Ba chiar s-a sugerat construirea de platforme diferite ale PE centrate pe particularităţile şi ambiţiile fiecărui stat partener, sau pe grupuri de state partenere.

Ministrul actual de externe Klimkin a declarat că actuala abordare a PE nu mai funcţionează, aşteptările sale politice de la PE fiind reduse la faptul că oferă ”mai multă Uniune Europeană şi mai puţin Kremlin”. Surprinzător, fostul lider ucrainean Poroşenko reproşa anterior acestui summit că Europa Occidentală a făcut primul pas spre recunoaşterea ca teritoriu rusesc a Crimeei, datorită faptului că Rusia a fost reprimită în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, acesta fiind şi un pas către "reducerea presiunii sancţiunilor europene".

Pentru moment, UE evită desigur un răspuns pentru falsele revendicări ale Kievului, indicând doar faptul că PE se va concentra până în anul 2020 doar pe îndeplinirea celor 20 de obiective stabilite în 2017, accentul urmând a fi pus pe dezvoltarea de parteneriate strategice, pe continuarea reformelor democratice, pe dezvoltarea instituţiilor care să asigure respectarea drepturilor şi libertăţilor omului, respectiv pentru lupta anti-corupţie.

Viziune de start privind UE a noului preşedinte

Preşedintele Ucrainei a invitat partenerii europeni să evalueze maniera de implementare a Acordului de Asociere Ucraina-UE şi să aducă ajustările necesare, pe considerentul că un acord de asociere ar trebui să fie un instrument flexibil, care să ţină cont în detalii de realităţile actuale şi de potenţialul real al statului ucrainean, precum şi de un nou cadru al relaţiilor dintre Ucraina şi UE. Acesta consideră că prioritară ar fi integrarea sectorială a pieţelor ucrainiene în cadrul Uniunii în domeniile energie, justiţie şi afaceri interne (JAI), piaţa digitală, comerţ. O altă prioritate ar fi integrarea graduală în Uniunea Vamală.

Noul lider de la Kiev a promis într-un fel că, sub conducerea sa şi a noului guvern care se va forma la finele acestei luni, Ucraina va fi determinată pentru eforturi substanţiale, inclusiv pentru utilizarea eficientă a oportunităţilor apărute. Zelensky a mai declarat la acest eveniment că: ”Mă bucur să aud astăzi de la prietenii noştri europeni că poziţia lor privind comportamentul Rusiei rămâne clară şi neschimbată. Sancţiunile...vor fi prelungite pentru următoarele 12 şi, respectiv, 6 luni”.

Totuşi, ce anume imprimă optimism la Bruxelles şi la Kiev privind evoluţiile relaţiilor Ucrainei cu UE în era Zelensky? Pentru UE, faptul că Zelensky a putut ajunge preşedinte are o semnificaţie specială care arată că Ucraina are o democraţie funcţională, chiar dacă nu este pe deplin maturizată. Orientarea electoratului ucrainean a fost fără dubii. Ca atare, statele occidentale şi UE pe ansamblu ar trebui să profite de începutul erei Zelensky şi să arate o susţinere profundă (3) a orientărilor democratice, pro-liberale şi europene ale ucrainenilor. Şi rezultatele recentului summit UE – Ucraina par să indice acest lucru.

La rândul său, preşedintele Zelensky arată că a înţeles detaliul de mai sus şi aduce un suflu nou în politica externă a Ucrainei, reafirmând valorile ucrainiene pentru democraţie, drepturile omului, pentru reforme şi pentru aderare la structurile euro-atlantice. De altfel, prima sa vizită externă în calitatea de preşedinte a fost la Bruxelles. Orientările pro-europene de politică externă nu sunt neapărat noi. Dar debutul erei Zelensky vorbeşte despre ceva mai profund şi despre viziunea sa de a genera o nouă emergenţă a Ucrainei ca stat cu valori europene.

Există lucruri care s-au întâmplat în Ucraina şi altele care sunt uşor previzibile. De notat aici consolidarea şi funcţionalitatea sistemului parlamentar şi a unor instituţii fundamentale ale statului, chiar şi în condiţiile luptelor politice interne acerbe. Această nouă realitate a făcut posibilă de fapt alegerea unui preşedinte ca Zelensky. Previzibil este faptul că partidul noului preşedinte va câştiga alegerile generale anticipate şi va reuşi să ofere lui Zelensky posibilitatea de a realiza o convergenţă politică în problemele de interes naţional în cadrul triunghiului ”Preşedinte-Parlament-Guvern”, care să opereze cu aceleaşi politici pentru atingerea de obiective comune, cum este cazul şi cu integrarea euro-atlantică.

(1)https://korrespondent.net/ukraine/4115930-na-sammyte-ukrayna-es-podpysany-piat-dokumentov

(2 https://ru.krymr.com/a/vostochnoe-partnerstvo-chego-dostigla-ukraina/29939713.html

(3)https://carnegieeurope.eu/strategiceurope/79223?utm_source=rssemail&utm_medium =email&mkt_tok=eyJpIjoiTmpNM1pqSmtaamt