01 octombrie 2018

Relaţia Germania - Rusia, determinantă pentru securitatea Europei (partea II-a)

Sergiu Medar

Relaţia Germania – Rusia s-a dezvoltat accelerat după ce Trump a devenit preşedinte al SUA. Iniţial, această relaţie era doar în domeniul economic. După anul 2017 şi mai ales după Summit-ul NATO din 11-12 iulie 2018 acestea au evoluat şi în domeniul politic. Apropierea Germaniei de Rusia este considerată de unele state central şi est europene ca fiind o ameninţare asupra securităţii lor.

Sursă foto: Mediafax

Germania – Rusia după Summit-ul NATO de la Bruxelles, 11-12 iulie 2018

La acest Summit, într-o manieră lipsită de ambiguităţi diplomatice, preşedintele Trump acuza: „Germania, din câte ştiu, este captivă Rusiei deoarece ia prea multă energie din Rusia” şi menţiona : „Noi ar trebui să apăram Germania împotriva Rusiei, în timp ce Germania plăteşte miliarde şi miliarde de dolari în fiecare an către Rusia”.

Aceste cuvinte veneau după o vizită nereuşită a d-nei Merkel la Washington pe data de 27 aprilie 2018 şi după disputele verbale cu Trump la întâlnirea Grupului G7 din 8-9 iunie 2018 din Canada.

Aceste reacţii ale d-nei Merkel şi ale altor lideri europeni au început să apară mai ales după ce Donald Trump a fost ales preşedinte al SUA şi a pus problema modului în care SUA şi Europa participă la apărarea vechiului continent. Trump a pus în discuţie deficitul comercial al SUA faţă de Europa, la care se adaugă cheltuielile SUA cu apărarea Europei, în timp ce statele europene extind relaţiile comerciale în domeniul energiei cu Rusia. Această abordare nu a existat la alţi preşedinţi americani.  

Noile relaţii ale celor doi lideri au afectat relaţia Germaniei cu SUA şi au avut efecte asupra nivelului de încredere al populaţiei germane faţă de SUA. Într-un studiu din 2017 al Pew Research Center, 56% din germanii intervievaţi au afirmat că relaţiile germano-americane sunt proaste şi doar 11% au afirmat că au încredere în Trump, în comparaţie cu un alt studiu al aceleiaşi organizaţii din 2016 potrivit căruia 80% din respondenţi aveau încredere în Barack Obama.

Multe familii germane sunt legate prin relaţii de rudenie cu cetăţeni americani. Aceste relaţii se simt acum afectate de noul context politic şi, de aici, o atitudine cel puţin rezervată faţă de administraţia Trump. În acelaşi timp, familiile mai în vârstă din estul Germaniei, au fost expuse jumătate de secol culturii (în sens larg) ruse. Fără a fi rusofili, aceştia privesc cu bunăvoinţă dezvoltarea relaţiilor cu Rusia. Văzând însă implicarea Rusiei în campania electorală din SUA se gândesc, cu teamă, că acelaşi lucru s-ar putea întâmpla şi în Germania.    

Dezvoltarea relaţiei Germania – Rusia şi pe alte planuri decât cel economic poate avea efecte dezastruoase pe termen lung, comparabile cu efectul Brexit. Unul din aceste noi planuri de cooperare între cele două state poate fi chiar cel militar. La această concluzie poate să ducă motivarea întâlnirii la Berlin, din 24 iulie 2018, a d-nei. Merkel şi a lui Heiko Mass, ministrul german de externe cu Serghei Lavrov, ministrul rus de externe şi cu generalul Valeri Gherasimov, şeful Statului Major General al Rusiei. Motivarea oficială, destul de şubredă, a fost că era necesară prezenţa acestora pentru a discuta situaţia din Siria. Trebuie remarcat faptul că generalul rus, deşi era pe lista persoanelor supuse sancţiunilor si avea interdicţie de a intra în Uniunea Europeană, a primit viză specială de intrare în Germania şi Franţa, destinaţia următoare. În motivarea acordării vizei guvernul german a menţionat interesul naţional special, după cum relatează mass media germană. Nu trebuie omis şi faptul că această vizită a precedat întâlnirea dintre Merkel şi Putin în apropiere de Berlin în data de 17 august 2018. Problemele discutate în ambele vizite nu au fost detaliate public, creând serioase suspiciuni.

Obiectivele Germaniei în relaţiile cu Rusia ar putea fi motivate de necesităţile statului german de a avea surse sigure de energie, pentru o economie în plină dinamică, consumatoare intensivă de energie, care să nu fie şantajată de terţe ţări pe teritoriul cărora s-ar afla conducte de transport petrol sau gaze. Soluţia imediată care răspunde la această condiţie este Nord Stream 2. Dar, este Rusia un furnizor sigur pentru Germania? Aceasta este condiţia de care trebuie să se asigure Germania şi de aici apare această apropiere nu numai economică de Rusia.

Întâlnirile tot mai frecvente, la nivel înalt, între cele două ţări se doresc a fi un semnal transmis lui Trump potrivit căruia Germania poate să-şi diversifice resursele economice dar şi cele politice. În anul 2018, Germania este al treilea stat în privinţa numărului vizitelor în Rusia, după Franţa şi Turcia.

Rusia este unul din semnatarii acordului nuclear cu Iranul, iar Germania are interese în păstrarea acestui acord în ciuda denunţării sale de către SUA.

Rusia este, poate, cel mai important actor în gestionarea situaţiei din Siria putând provoca sau diminua fluxul de imigranţi veniţi din această ţară. De asemenea, Rusia va fi un participant însemnat în procesul de reconstrucţie a Siriei, domeniu în care şi Germania este interesată.

Poziţionarea unor state din centrul şi estul Europei în opoziţie, nedeclarată întotdeauna, faţă de apropierea Germaniei de Rusia creează o barieră geostrategică între cele două ţări. Această barieră poate fi în interesul Germaniei care, s-ar putea să-şi dorească o convergenţă de interese economice cu Rusia, dar nu o prea mare apropiere din punct de vedere geografic. Probabil Germania nu îşi mai doreşte să fie stat de flanc al NATO, aşa cum a fost 50 de ani pe timpul Războiului Rece, transferând această responsabilitate Statelor Baltice, Poloniei şi României.

Nu toate statele europene agreează dezvoltarea acestor relaţii. În această categorie intră, în primul rând statele din centrul şi estul Europei, cele care au trăit experienţa imperialismului rus în forma sa sovietică şi nu doresc nici un fel de apropiere politică de actualii reprezentanţi ai Rusiei. În această categorie intră în primul rând Polonia, Ţările Baltice, dar şi Romania. Acest state s-ar considera ameninţate de o apropiere a Germaniei de Rusia în alte domenii decât cele economice. De aceea vor căuta sprijin în prezenţa militară a SUA pe teritoriul lor, ceea ce, de fapt, este un proces în plină desfăşurare. În felul acesta, Statele Central şi Est Europene caută dezvoltarea relaţiilor cu SUA în domeniul militar şi de securitate, chiar dacă interesul economic nu este la acelaşi nivel.

Noua relaţie dintre Germania şi Rusia va modifica probabil şi relaţiile dintre Germania şi SUA. În favoarea acestei evoluţii pledează declaraţiile lui Heiko Maas imediat după întâlnirea lui Putin cu Merkel din 17 august 2018. Acesta a anunţat o nouă strategie pentru politica externă a Germaniei faţă de SUA. În articolul pe această temă în publicaţia germană “Handelsblatt”, Maas scrie despre “construirea unei contragreutăţi” pentru Washington prin multilateralismul european şi a unui „parteneriat mai echilibrat” cu SUA. Ministrul german de externe spune că de când “conflictul Est-Vest a devenit istorie” Europa şi SUA se mişcă în direcţii diferite. Cât de diferite sunt aceste mişcări urmează să vedem.

În evaluarea perspectivelor de dezvoltare europeană, în condiţiile evoluţiei crescătoare a relaţiei Germaniei cu Rusia, nu trebuie să uităm faptul că în anul 2012, cu prilejul Summit-ului Comunităţii Statelor Independente, de la Moscova, Vladimir Putin a declarat, în contextul înfiinţării Uniunii Economice Eurasia că ar dori să vadă “un arc de stabilitate de la Atlantic la Pacific”.  Ulterior au apărut hărţi în care vechiul continent era prezentat ca „peninsula Europa”. Probabil că nimeni, în Europa, de la vest de Marea Azov şi Marea Neagră, nu poate să vadă ca fiind reală o perspectivă eurasiatică a lumii democratice, liberale europene.