Relaţia Germania - Rusia, determinantă pentru securitatea Europei (partea I-a)

Istoricul relaţiilor Germania - Rusia

De la Bismarck, relaţia Germania – Rusia a marcat, de-a lungul istoriei, suişuri şi coborâşuri determinând, de multe ori, starea de pace sau de război a Europei. Cele două state au fost uneori aliate, alteori au cooperat, dar au fost şi în război direct. Iniţial Prusia (principatul german în jurul căruia s-a reuşit unificarea) şi Rusia au fost mari puteri europene, mult timp rivale. Totuşi, Rusia a sprijinit eliberarea Prusiei în timpul războaielor napoleoniene din 1812 – 1815. A urmat o perioadă de aproximativ 100 de ani de relaţii de prietenie până în anii Primului Război Mondial 1914-1918 când cele două state s-au aflat în tabere diferite. Între anii 1920 – 1936 cele două state au cooperat mai ales în domeniul militar, ambele fiind izolate de Vestul Europei, Germania având statutul de sta învins, iar Uniunea Sovietică pentru ideologia comunistă. Dar tot în acea perioadă au început şi ostilităţile, pentru început indirect, în unele state europene, între naziştii sprijiniţi de Berlin şi comuniştii sprijiniţi de Moscova. Războiul civil din Spania este o consecinţă a acestor lupte. Până în anul 1939 cele două puteri îşi împart statele Europei de Est desenând noi graniţe în afara realităţilor istorice. În anul 1941 Germania invadează URSS. Alianţa formată din SUA, Marea Britanie şi URSS a învins Germania, împingând-o în propriul teritoriu cucerind şi împărţind Berlinul, în mai 1945.

După cel de-al doilea Război Mondial, SUA a oferit sprijin Germaniei, prin Planul Marshal, contribuind în mare măsură la procesul de reconstrucţie a Germaniei.

În timpul Războiului Rece, 1947 – 1991, Germania a fost divizată în două state, unul aflat sub controlul URSS, Germania de Est, iar celălalt independent, Germania de Vest (din 1948, până în 1990. După reunificarea din 3 octombrie 1990, şi până în 2014, Germania acum reîntregită şi Federaţia Rusă, moştenitoarea URSS, au dezvoltat un “parteneriat strategic“ concretizat mai ales prin cooperarea în domeniul energiei. Rusia avea nevoie de tehnologia şi investiţiile germane în utilajele energetice, în timp ce Germania avea nevoie de energia livrată de Rusia. Percepţia populaţiei ambelor ţări una faţă de cealaltă, în 2014 era: 21% din germani considerau influenţa Rusiei ca fiind pozitivă şi 67% negativă în timp ce 57% din ruşi, vedeau Germania ca având o influenţă pozitivă asupra Rusiei şi doar 12% negativă.

În aceeaşi perioadă de timp, pentru a diminua ameninţarea Rusiei asupra Europei, Germania începe cooperarea economică cu aceasta, prin dezvoltarea unor reţele de conducte de petrol şi gaze, lucrări care s-au accelerat începând cu noul mileniu. Gazele primite din Rusia prin aceste reţele au făcut ca 10% din mixul de energie al Germaniei să fie asigurat din sursă rusească. Cantitatea de petrol şi gaze va creşte considerabil prin punerea în funcţiune a noii conducte Nord Stream 2, aflată in fază de construcţie şi în acelaşi timp în strânsă dispută cu SUA. Importanţa relaţiei economice cu Rusia va creşte pe măsură ce Germania va renunţa la cărbune şi energie nucleară ca surse de energie.

Relaţiile dintre cele două ţări s-au schimbat radical în anul 2014, când Rusia a anexat Crimeea şi a început să sprijine insurgenţii din sud-estul Ucrainei. Ca răspuns la acţiunile tipic imperialiste ale Rusiei, Germania s-a poziţionat ca lider al unui grup state NATO, Germania, SUA, Marea Britanie, Franţa şi Italia în impunerea şi extinderea unei serii de sancţiuni aplicate Rusiei cu preponderenţă în domeniul energiei, al sistemului bancar, dar şi blocarea dreptului de circulaţie a unor membrii ai anturajului lui Putin, în spaţiul Uniunii Europene.

Relaţiile Germania – Rusia între anii 2014 şi Summit-ul NATO din 11-12 iulie 2018

Sancţiunile impuse au afectat în primul rând Rusia, dar şi Germania. Valoarea comerţului anual între cele două state era, înainte de impunerea sancţiunilor, de peste 80 miliarde de euro, scăzând în noile circumstanţe cu 20%, Germania asumându-şi uriaşele pierderi financiare, dar şi sociale prin dispariţia unui mare număr de locuri de muncă. La începutul anului 2014 exporturile Germaniei către Rusia totalizau o treime faţă de exporturile către Uniunea Europeană, iar mai mult de 6200 de firme germane operau pe teritoriul Rusiei.

Sancţiunile aplicate, au avut mai mult un efect politic asupra Rusiei, excluzând-o din unele organizaţii internaţionale cum ar fi G8. Aici însă şi-a găsit un sprijin puternic, chiar în Germania. Deşi se comentează destul de mult cu privire la criza din Rusia, principalii indicatori economici ai situaţiei sale de ansamblu nu arată foarte rău. După cum se vede în graficele din fig.1, rezervele naţionale continuă să crească, rata şomajului a scăzut la nivelul cel mai mic după 1990, iar inflaţia continuă să scadă. Această tendinţă, bazată pe exportul de petrol şi gaze ca şi de o serie de materii prime, nu va putea însă să se menţină pe termen lung datorită sancţiunilor ce blochează firmele ruseşti să aibă relaţii comerciale cu cele occidentale.

Politica Germaniei faţă de Rusia a fost extrem de versatilă. Ea a inclus atât fermitatea în menţinerea şi extinderea sancţiunilor, cât şi o serie de măsuri care să extindă relaţiile economice dintre cele două ţări. Un exemplu în acest sens îl reprezintă legăturile financiare strânse între Dresdner Bank din Germania şi Gazprom.

Deşi unul din motivele sancţiunilor aplicate Rusiei este situaţia din Ucraina, nu trebuie uitat faptul că Germania şi Franţa, la solicitarea Rusiei, s-au opus în Summit-ul NATO de la Bucureşti din 2008, invitării Ucrainei şi Georgiei de a primi Membership Action Plan, care ar fi fost semnal important pentru cele două state.

În anul 2017 relaţiile diplomatice cu Rusia au fost intense, ameliorând, în parte, atmosfera ostilă cauzată de sancţiunile impuse. Preluarea de către Germania a comenzii Batalionului Nord Est al Corpului Multinaţional NATO este văzută de Rusia ca o şansă pentru reluarea dialogului cu Alianţa Nord-Atlantică.

În acelaşi an au continuat discuţiile referitoare la Nord Stream 2 conductă al cărei proiect de construcţie ar urma să nu depindă de loc de statele care se opun acestuia: Polonia, Ucraina, Danemarca şi chiar SUA. Partea rusă este nemulţumită de controversele politice create de aceste state. Proiectul este continuat însă, cu forţe şi cheltuieli proprii de Germania şi Rusia.

Pe data de 10 mai 2018, întâlnirea de  la Moscova dintre ministrul de externe german Heiko Maas cu omologul rus Serghei Lavrov au dat startul unui consistent şir de vizite pe durata a doar 9 zile.

Pe data de 15 mai 2018, Peter Altmaier, ministrul energiei al Germaniei, a efectuat o vizită la Moscova şi s-a întâlnit cu premierul rus Dmitri Medvedev cu care a discutat şi decis un întreg ansamblu de proiecte în domeniul energiei.

La trei zile după vizita lui Altmaier, pe data de 18 mai, d-na Merkel se întâlneşte cu Vladimir Putin la Soci pentru ca, având în vedere consistenţa programelor economice stabilite la nivel de miniştri, să-i solicite preşedintelui rus ignorarea măsurilor lui Trump referitoare la Iran, primind un răspuns pozitiv. În felul acesta, relaţiile dintre cele două puteri evoluează semnificativ şi în sfera politicului, scurtcircuitând parteneriatul SUA cu o putere europeană.