Realitatea depăşeşte ficţiunea. Chiar şi în serviciile secrete

Scriam anterior despre In-Q-Tel, prima firmă de capital de risc sponsorizată de guvernul american, cu scopul extinderii eforturilor de cercetare şi dezvoltare ale CIA în sectorul privat şi furnizării de soluţii tehnologice inovatoare pentru a sprijini misiunile Agenţiei Centrale de Informaţii, în general ale comunităţii de informaţii din SUA.

După modelul In-Q-Tel, intelligence-ul israelian şi britanic beneficiază de Libertad şi NSSIF.

O alianţă, destul de recentă, între profesioniştii în capital de risc şi serviciile secrete de informaţii. Un parteneriat care răspunde necesităţii agenţiilor guvernamentale de noi tehnologii, reprezintă o ieşire din umbră a structurilor de securitate sau este doar expresia adaptării la realitatea secolului 21?

Libertad – o punte între intelligence şi tehnologiile inovatoare

La conferinţa Cyber Week de anul trecut, de la Universitatea din Tel Aviv, Yossi Cohen, şeful Mossad, caracteriza culegerea informaţiilor din sfera cibernetică drept „unul dintre principalele instrumente folosite de organizaţiile de informaţii în războiul împotriva terorismului”, într-o lume în care totul devine din ce în ce mai conectat şi intersecţia sferei cibernetice cu lumea fizică „creează vulnerabilităţi la o scară fără precedent” şi în care se impune cooperarea între guverne, companii şi societăţi.

„Ne propunem să întărim coloana vertebrală tehnologică existentă a organizaţiei, să extindem sfera sa de acţiune şi să încurajăm cooperarea reciproc avantajoasă cu industria de înaltă tehnologie”.

Fondul de investiţii pentru tehnologie şi inovaţie, Libertad, îşi va găsi locul între „Mossadul sub acoperire şi lumea deschisă a tehnologiei” (Yossi Cohen).

Libertad a fost creat în iunie 2017, pentru a servi drept „braţ de investiţii strategice al Mossad”, anunţând că oferă subvenţii de până la 2 milioane de şekeli (aprox. 600.000 de dolari) pentru un proiect.

Denumirea Libertad face trimitere la „libertatea companiilor şi a antreprenorilor de a crea tehnologii de frontieră”, la  „libertatea Mossad de a crea o legătură cu tehnologiile inovatoare”, dar şi la numele navei care a transportat, în 1940, emigranţi evrei din Bulgaria în Israel.

De la înfiinţare, fondul a investit „cu succes” în mai multe companii, în antreprenori şi „start-up-uri promiţătoare, axate pe tehnologii de frontieră, vizionare” şi a stabilit „contacte extinse în ecosistem”.

Pe site-ul de prezentare, Libertad încurajează companiile să „prospere în probleme strategice”, dar, spre deosebire de fratele mai mare, In-Q-Tel, Libertad nu dezvăluie lista companiilor în care investeşte, fiind „deplin dedicat confidenţialităţii şi discreţiei reciproce”.

De la momentul înfiinţării, Libertad şi-a extins domeniile de interes: fintech, robotică, drone, analize personalizate la distanţă, big data, procesare limbaj, scanare şi tipărire 3D, tehnologii inteligente pentru oraşe, analiză şi procesare vocală, inteligenţă artificială, învăţare automată, biologie sintetică, blockchain şi confidenţialitate online.

CEO-ul Libertad, al cărui nume nu este divulgat din motive de securitate, declara anul trecut că fondul a primit multe cereri, fiind realizate „investiţii strategice şi de înaltă calitate” ale căror beneficii sunt deja vizibile pentru Mossad” şi se face apel pentru companii şi antreprenori suplimentari.

Investiţia în companiile selectate se face pe o bază fără capitaluri proprii, şi, de asemenea, investiţia nu conferă Mossadului niciun drept cu privire la evoluţiile făcute după încheierea perioadei de cercetare şi dezvoltare. În schimbul investiţiei sale, fondul primeşte acces la proprietatea intelectuală dezvoltată în perioada de cercetare şi dezvoltare şi o licenţă necomercială, neexclusivă, de utilizare a acesteia.

Relaţii strânse între capitalul privat şi serviciile de informaţii

La un an după ce Mossad a înfiinţat Libertad, şi Agenţia de securitate din Israel (Shin Bet) a lansat un program de accelerare pentru start-up-uri tehnologice, supranumit The Xcelerator, iar antreprenorii israelieni din Apărare, Rafael Advanced Defense Systems Ltd. şi ELTA Systems Ltd., o filială a Israel Aerospace Industries Ltd., au anunţat că s-au alăturat unui program care vizează conectarea companiilor consacrate şi a agenţiilor de securitate naţionale cu startup-urile locale israeliene.

Programul serviciului de securitate internă era destinat antreprenorilor din domeniul inteligenţei artificiale, în principal tehnologiile de procesare a limbajului şi ştiinţa datelor, oferind subvenţii de 50.000 de dolari pentru un proiect, fără capitaluri proprii şi fără restricţii.

Potrivit calcalistech.com, un peisaj de ameninţări externe în evoluţie şi salarii în creştere rapidă în sectorul tehnologic au propulsat Israelul pe o nouă cale în construirea puterii sale cibernetice. Israelul „estompează linia” dintre sectorul de Apărare şi companiile de securitate cibernetică, externalizând activităţile legate de cibernetic din aparatul său naţional de apărare către companiile private.

Proiectele legate de intelligence şi domeniul cibernetic, care anterior au fost realizate intern în armata israeliană şi agenţiile de informaţii din Israel, sunt transferate către companii care, în unele cazuri, au lucrat deja pentru Ministerul Apărării, sau, în altele, au fost create în acest scop. Personalului implicat în proiectele interne i se poate oferi un loc de muncă la contractorul privat, iar compensaţia creşte substanţial.

Cu menţiunea că materialul publicat de către calcalistech.com „a fost supus revizuirii cenzorului militar israelian”, cei doi realizatori ai articolului, Orr Hirschauge şi Yoav Stoler, susţin că „veteranii unităţilor tehnologice din armata israeliană, printre care veteranii unităţii israeliene 8200, echivalentul NSA şi al GCHQ britanic, sunt foarte solicitaţi în industria locală, rezultat al aprecierii abilităţilor tehnice şi manageriale pe care le dobândesc în timpul serviciului”.

Se mai precizează în articol că armata depune „mult efort în cultivarea oamenilor şi menţinerea în serviciu a unor talente înalt calificate”, iar „managerii de proiecte de dezvoltare în armata israeliană şi intelligence au fost încurajaţi să-şi creeze propriile companii”, una dintre acestea fiind B.C. Strategy Ltd., cunoscută şi sub numele de Black Cube.

Cum spuneam, spre deosebire de In-Q-Tel, companiile în care investeşte oficial intelligence-ul israelian nu sunt cunoscute, dar, cu toate acestea, sunt unele cazuri notorii, considerate ca exemplificând relaţia strânsă dintre capitalul privat şi serviciile de informaţii.

Unul dintre acestea este grupul NSO, comerciant de produse spyware, investigat de FBI pentru posibila implicare în acţiuni de hacking asupra rezidenţilor şi companiilor americane, precum şi de culegere de informaţii privind diferite guverne.

Fondată, în 2010, de cetăţenii israelieni Omri Lavie, Shalev Hulio şi Niv Carmi, NSO ar fi fost creată cu finanţare de la veterani ai unităţii de intelligence 8200 a Forţelor Armate israeliene.

NSO şi-a creat o reputaţie pentru furnizarea de produse malware sofisticate guvernelor, în scopul supravegherii telefoanelor mobile în investigaţii, însă utilizarea produselor firmei nu a fost niciodată documentată. Grupul susţine că îşi vinde software-ul strict clienţilor guvernamentali şi toate exporturile sale sunt efectuate în conformitate cu legile statului israelian şi cu mecanismele de supraveghere.

Cu toate acestea, au fost făcute publice mai multe cazuri de utilizare a programelor spyware comercializate de către companie împotriva activiştilor societăţii civile, jurnaliştilor, oamenilor de ştiinţă şi politicienilor.

Este vorba, de exemplu, de softul Pegasus, un spyware care, odată instalat, e capabil să acceseze camera şi microfonul smartphone-ului pentru a înregistra, în timp real, ce se întâmplă, şi poate monitoriza mesaje, apeluri, e-mailuri şi diverse aplicaţii (FaceTime, Facebook, Skype, Viber etc.).

Firma cu sediul în Herzliya, Israel, şi softul Pegasus, pe care compania susţine că îl livrează serviciilor de informaţii şi structurilor de apărare a legii din întreaga lume, doar în scopuri benefice, vizând combaterea terorismului şi a criminalităţii, sunt, de mai multă vreme, sub lupa organizaţiilor preocupate de respectarea drepturilor omului, printre acestea Citizen Lab, de pe lângă Universitatea din Toronto, R3D, Privacy International, EFF şi Amnesty International.

Carbyne911 este o altă companie tehnologică neobişnuită, conectată cu divizia de informaţii militare israeliene de elită, Unitatea 8200, şi care a beneficiat de o publicitate în creştere, dar nedorită, după moartea miliardarului american Jeffrey Epstein.

În conformitate cu site-ul propriu, Carbyne911 este „lider global în tehnologia siguranţei publice, permiţând comunicarea de urgenţă pentru cetăţeni şi centrele de comunicaţii de urgenţă” şi este condusă de „o echipă de antreprenori şi experţi tehnologici”. Compania oferă „funcţii avansate de comunicare IP, asistenţă proactivă, 24x7x365, funcţionalităţi de răspuns îmbogăţite cu AI (artificial intelligence), capabilităţi cu IoT (internet of things) şi soluţii de apelare de ultimă generaţie”.

Fondată, în 2014, de veterani ai serviciilor de informaţii militare israeliene, Carbyne911 a început prin a comercializa o soluţie destinată îmbunătăţirii informaţiilor obţinute în cazul atacurilor armate în masă din Statele Unite, ulterior dezvoltând capacităţi de gestionare şi identificare a apelurilor în caz de urgenţă în mai multe ţări, inclusiv în SUA.

La scurt timp după arestarea lui Jeffry Epstein, s-a făcut public faptul că firma israeliană Carbyne911 a primit finanţare substanţială de la omul de afaceri american şi de la apropiatul acestuia, fostul prim-ministru al Israelului, Ehud Barak, precum şi de la Peter Thiel, a cărui companie, Palantir, specializată în gestionarea informaţiilor, a beneficiat de sprijinul CIA ca investitor, prin In-Q-Tel.

Dacă, înainte, Carbyne reuşise să-şi creeze un renume prin serviciile sale, considerate un răspuns la „îmbătrânirea sistemelor 911” din SUA, ulterior reţinerii miliardarului american, compania a fost adusă în prim plan prin scoaterea la iveală a numeroaselor legături în zona de intelligence, iar Carbyne şi produsele sale au început să ridice preocupări legate de confidenţialitate.

MintPress a realizat o extinsă investigaţie jurnalistică, în urma căreia au fost dezvăluite legăturile profunde din zona intelligence ale companiei care beneficiază de o echipă executivă alcătuită din foşti membri ai serviciilor de informaţii

Doar câteva dintre rezultatele demersului jurnalistic al MintPress: Ehud Barak este preşedinte al Carbyne şi finanţator cheie (între timp a demisionat, în mai 2020, din consiliul de administraţie), Amir Elichai, CEO al Carbyne, a fost comandant al Unităţii 8200, Lital Leshem, cofondator Carbyne, a fost membru al Unităţii 8200 şi, anterior, angajat al Black Cube, Peter Thiel, fondatorul Palantir şi aliatul lui Trump, este, şi el, investitor Carbyne, Trae Stephens, membru în consiliul de administraţie, este fost angajat al Palantir, iar din consiliul de administraţie face parte şi Michael Chertoff, fostul secretar american pentru securitate internă.

Nu numai conexiunile firmei au început să ridice semne de întrebare, ci şi produsele ei.  Obiectivul Carbyne este ca, prin platforma sa de nouă generaţie NG911, toate sistemele 911 la nivel naţional să devină interconectate. Ceea ce a generat unele comparaţii cu platforma utilizată de autorităţile chineze pentru supravegherea ilegală a uigurilor, dezvăluită de Human Rights Watch, şi care, similar Carbyne, a fost concepută pentru a raporta situaţii de urgenţă.

În SUA, Carbyne, în parteneriat cu Cisco Systems, intenţionează gestionarea unitară a apelurilor de urgenţă, precum şi  colectarea de date de către centrele de apeluri de urgenţă de la apelanţii 911, cât şi de IoT (internet of things) proprietate guvernamentală (infrastructura comunităţii, soluţii de oraşe inteligente, aplicaţii şi dispozitive conectate).

După parteneriatul încheiat cu Cisco Systems, Carbyne şi-a anunţat parteneriatul cu Google, la doar trei zile după ce finanţatorul Carbyne, Jeffrey Epstein, a fost arestat la New York pentru acuzaţii federale de trafic sexual.

Conexiunea Carbyne cu Cisco Systems şi Google este şi ea privită cu suspiciune, dat fiind rolul pe care Cisco şi fostul CEO Google, Eric Schmidt, l-au jucat în crearea unui „incubator” controversat pentru start-up-urile israeliene în relaţii cu serviciile de informaţii militare israeliene, dar şi cu Agenţia Naţională de Securitate a SUA. Este vorba de Team8, al cărei CEO şi co-fondator, Nadav Zafrir, este, de asemenea, fost comandant al Unităţii 8200.

Practici similare şi în Marea Britanie

Din acelaşi an, 2017, în care Libertad era pus la dispoziţia intelligence-ului israelian, spionii britanici, care-şi doreau de mult timp să construiască o replică a In-Q-Tel şi erau dornici să copieze abordarea prietenilor lor de peste Atlantic, au la dispoziţie National Security Strategic Investment Fund (NSSIF).

„Aici, în Marea Britanie, este încurajator să vedem British Business Bank şi National Security Strategic Investment Fund începând să ruleze scheme similare (In-Q-Tel) într-un mod adecvat pentru piaţa britanică şi misiunea de securitate naţională a guvernului britanic” (Alexis Long, director de securitate al aeroportului Heathrow).

Fondul de investiţii strategice de securitate naţională (NSSIF) sprijină investiţiile de capital pe termen lung în tehnologii avansate care contribuie la misiunea de securitate naţională a guvernului britanic.

Printr-un program comun între British Business Bank şi guvernul britanic, fondul îşi propune atragerea investiţiilor private din „sectorul tehnologiei de securitate de clasă mondială din Marea Britanie”, atragerea „capitalului de risc şi de creştere în strategii care vor sprijini misiunea de securitate naţională a Guvernului prin investiţii în tehnologii cu dublă utilizare”, facilitarea adaptării şi adoptării mai rapide a tehnologiilor de securitate comercială din sectorul privat de către Guvernul britanic.

Printre domeniile de interes ale NSSIF:  securitate cibernetică, analiza datelor, inteligenţă artificială, IoT, tehnologii care permit captarea, înregistrarea şi analiza datelor audio şi vizuale, tehnologii care să permită analiza comportamentală automatizată, tehnologii cuantice, tehnologii biologice şi medicale cu implicaţii de securitate naţională.

Un fond de investiţii strategice care, potrivit The Telegraph, nu este ca majoritatea fondurilor de capital de risc: angajaţii săi nu acordă interviuri şi mulţi nu folosesc reţelele sociale, iar dacă o fac, profilurile lor online „enumeră, de obicei, istorii vagi de carieră, cum ar fi decenii petrecute lucrând pentru Ministerul de Externe sau Ministerul Apărării”.

Majoritatea antreprenorilor din domeniul tehnologiei din Marea Britanie nu a auzit de el şi mulţi investitori nu sunt conştienţi de existenţa sa.

Un profil public redus, o singură pagină web care vorbeşte oficial de NSSIF şi, în rest, comentarii de presă. De pildă, Sunday Telegraph a văzut o prezentare susţinută anul trecut de Amadeus Capital, fondul de investiţii cofondat de compania de tehnologie Hermann Hauser, care a arătat că este în discuţii cu NSSIF pentru o investiţie de 25 de milioane de lire sterline.

Surse din interiorul NSSIF, citate de The Telegraph, susţin, însă, că fondul a făcut, recent, o serie de investiţii în întreprinderi nou-înfiinţate britanice, şi a fost esenţial pentru a convinge guvernul să cheltuiască 400 de milioane de lire sterline pentru o participaţie la OneWeb Satellites, joint venture al companiilor de telecomunicaţii OneWeb şi Airbuse.

Tot sursele interne mai susţin şi că fondul a fost mult mai activ în 2020, în urma unui capital suplimentar de 50 de milioane de lire sterline, anunţat, în luna martie, de cancelarul britanic. Guvernul a extins fondul, deschizând calea pentru investiţii directe în întreprinderi noi, până în prezent, o singură investiţie fiind făcută publică: start-up-ul care dezvoltă tehnologie cuantică, Quantum Motion.

* * *

După cum se poate vedea, personajul Q, care a realizat ceasuri magnetice şi grenade stilou în filmele cu James Bond, nu mai deţine monopolul expertizei tehnologice.

Nici măcar un întreg departament (Q Branch) nu mai are acest privilegiu.

Realitatea, aşa cum ni se dezvăluie, cât ni se dezvăluie, pare că a depăşit cu mult ficţiunea lui Fleming.