Răzvan Pîrcălăbescu, şef ROMARM: „Una dintre cele mai mari dureri”: România produce muniţie, drone şi blindate, dar 80% din cifra de afaceri vine din export

Răzvan Pîrcălăbescu, directorul general al Romarm, spune că România nu porneşte de la zero în tentativa de a-şi reconstrui industria de apărare. Există fabrici, personal specializat, licenţe şi capacităţi de producţie care pot fi dezvoltate rapid dacă există finanţare şi comenzi.

„Romarm produce foarte multe tipuri de muniţie şi este unul dintre cei mai mari producători regionali”, spune Pîrcălăbescu.

Potrivit acestuia, industria românească produce muniţie de calibre mici, de la 5,45, 5,56, 7,62 şi 9 mm până la 12,7 şi 14,5 mm, dar şi muniţie de calibru mediu şi mare, până la 122 mm. România asamblează, de asemenea, componente pentru muniţia de 152 şi 155 mm.

Directorul Romarm susţine că în ţară poate fi produsă practic întreaga muniţie necesară Armatei Române.

„Toată muniţia de care Armata Română are nevoie se produce în ţară. Cine spune altceva s-a informat greşit”, spune el.

Pe lângă muniţie, portofoliul Romarm include peste 300 de produse. Companiile din holding lucrează inclusiv la drone aeriene şi terestre, componente şi vehicule blindate. Unul dintre produsele pentru care Romarm încearcă să găsească pieţe externe este transportorul Saur. Potrivit directorului general, există discuţii cu un partener asiatic pentru exportul unei versiuni îmbunătăţite a transportorului.

În ultimii ani, industria de apărare a început să se uite tot mai mult şi către domeniul dronelor. Romarm şi filialele sale au prezentat drone aeriene şi terestre şi încearcă să dezvolte produse care să răspundă nevoilor războiului modern. Problema este că industria românească produce mult pentru clienţi externi şi prea puţin pentru propriul stat.

„Una dintre cele mai mari dureri: 80% din cifra de afaceri Romarm vine din export”, afirmă Răzvan Pîrcălăbescu.

Exporturile aduc valută şi permit unor fabrici să continue să funcţioneze. Produsele româneşti ajung în pieţe din Ucraina, Orientul Mijlociu, Africa şi Asia. Pentru conducerea Romarm, însă, exportul nu ar trebui să înlocuiască piaţa internă.

„E bine să aduci valută, dar industria de apărare trebuie să fie pentru guvernul propriei ţări.”

Pîrcălăbescu atrage atenţia că situaţia devine paradoxală atunci când România are capacitatea de a produce muniţie, dar armata nu cumpără suficient de la fabricile autohtone.

„Când armata are uneori depozite goale, ar trebui să le umple cu muniţia produsă aici, nu să fim nevoiţi să căutăm clienţi în Ucraina, Orientul Mijlociu, Africa sau Asia.”

Romarm funcţionează ca un holding format din compania centrală, 15 filiale şi o sucursală de cercetare-dezvoltare. Potrivit cifrelor prezentate de Pîrcălăbescu, holdingul a avut anul trecut o cifră de afaceri de aproximativ 3 miliarde de lei. Romarm central a avut aproximativ 500 de milioane de lei cifră de afaceri şi circa 10 milioane de lei profit.

Cifrele arată că industria românească de apărare poate genera activitate economică importantă chiar şi într-un context în care comenzile interne sunt considerate insuficiente. Pîrcălăbescu susţine, însă, că trebuie analizat şi efectul economic mai larg al unei comenzi militare către o companie românească.

O fabrică românească înseamnă salarii, taxe, impozite, contribuţii şi profit care se întoarce către stat. De aceea, spune directorul Romarm, comparaţia dintre un produs românesc şi unul importat nu ar trebui făcută exclusiv pe baza preţului de achiziţie.

„Un produs străin poate fi cu 10% mai ieftin, dar taxele plătite în ţară pot ajunge la 60-80% din valoarea produsului. Romarm generează plusvaloare.”

Una dintre provocările industriei este însă timpul necesar pentru dezvoltarea unei capacităţi noi.

„O linie de producţie în apărare are nevoie de cel puţin 2-3 ani, inclusiv pentru acreditări”, spune el.

România are, potrivit lui Pîrcălăbescu, un avantaj faţă de o ţară care ar trebui să construiască o industrie de la zero: Romarm deţine deja licenţe şi permise pentru o serie de produse şi ar putea începe mai repede dezvoltarea unor capacităţi noi. Dar pentru ca investiţiile să fie făcute este nevoie de predictibilitate.

În acest moment, industria românească încearcă să se adapteze la o cerere internaţională tot mai mare de echipamente militare, în timp ce România are la dispoziţie programe europene importante pentru dezvoltarea capacităţilor de apărare.

Miza este dacă aceste programe vor genera doar achiziţii sau vor contribui la dezvoltarea unei industrii româneşti capabile să producă pe termen lung.

„Cea mai bună soluţie este să cumpere ce se fabrică în România”, spune Răzvan Pîrcălăbescu.

Declaraţiile au fost făcute în emisiunea „Cine te apără?”, difuzată de Aleph News în fiecare joi, de la ora 22:00.