Războiul dintre STATUL ISLAMIC şi AL-QAIDA se extinde în vestul Africii

O ”frăţie” şubredă

În primele luni ale acestui an, a devenit din ce în ce mai credibilă informaţia conform căreia deşi în Orientul Mijlociu şi estul Africii, grupurile afiliate organizaţilor teroriste ”Statul Islamic din Irak şi Levant” (SIIL) şi Al-Qaida (AQ) luptă între ele pentru supremaţie, în vestul Africii, aceste grupuri colaborează pentru a prelua controlul unui teritoriu. Într-un articol publicat în luna aprilie făceam referire la zona tri-frontalieră Mali-Niger-Burkina Faso, în care exista chiar o coordonare a atacurilor între ISWAP (Statul Islamic din Vestul Africii) şi JNIM (Jama’a Nusrat al Islam wa al Muslimeen – afiliat AQ). Această colaborare pare a fi şi rezultatul efortului depus de ani buni de către grupurile afiliate AQ ce acţionează în Sahel care au încercat să menţină unitatea jihadisto-salafistă, păstrând deschise canalele de comunicare cu grupurile afiliate SIIL din nordul şi vestul Africii, chiar dacă primele dezavuau ideologia SIIL.

În ciuda acestei cooperări tactice tacite, în timp ce criza noului coronavirus a atras atenţia globală, un recent atentat sinucigaş cu maşină executat de ISGS (Statul Islamic din Sahara Mare) asupra JNIM sugerează un nou val de acte violente ce pot destabiliza regiunea Sahelului.

SIIL acuză, în timp ce AQ tace

La 7 mai, în săptămânalul său Al-Naba, SIIL a acuzat JNIM că, în repetate rânduri, a executat atacuri asupra forţelor SIIL în Mali şi Burkina Faso şi că mobilizează forţe importante pentru a cuceri teritoriile controlate de SIIL în cele două ţări.

Într-o primă fază am putea spune că scenariul este un deja-vú, grupurile afiliate SIIL şi AQ fiind în concurenţă pentru controlul teritoriilor şi resurselor financiare şi umane în Yemen, Somalia şi Siria. Spre deosebire de ţările amintite, în regiunea Sahelului, tensiunile dintre JNIM şi grupurile afiliate SIIL nu depăşeau de obicei disputele ocazionale privind dominanţa teritorială. În termeni generali, a fost clar pentru ambele entităţi teroriste că există un inamic comun care trebuie învins: trupele internaţionale desfăşurate în zonă - în special trupele franceze din operaţiile militare Barkhane şi Takuba - şi instituţiile guvernelor din regiune. În aceste condiţii, nu este clar de ce grupurile afiliate SIIL şi JNIM nu au încercat să rezolve pe cale amiabilă neînţelegerile, în condiţiile în care au fost făcute publice informaţii despre confruntările dintre grupuri încă din 17 aprilie.

Ce s-a schimbat în relaţiile dintre cele două grupuri?

În primul rând este vorba despre recunoaşterea de către, liderul JNIM, Iyad ag-Ghaly, a faptului că nu exclude posibilitatea acceptării invitaţiei preşedintelui malian, Ibrahim Boubacar Keita, de a participa la aşa-numitul dialog naţional prin care preşedintele dorea să restabilească stabilitatea în ţara sa. Cu toate acestea, liderul JNIM a cerut, ca o condiţie prealabilă, retragerea tuturor forţelor internaţionale de pe teritoriul malian. În ciuda declaraţiei controversate, JNIM şi-a continuat activitatea teroristă. La aceea vreme, cei mai mulţi experţi au considerat-o ca o mişcare strategică pentru obţinerea unei ”pauze operative” în condiţiile în care presiunea forţelor internaţionale asupra grupurilor salafisto-jihadiste din regiune crescuse. Cu toate acestea, conducerea SIIL a considerat declaraţia ca pe o concesiune de neiertat.

În al doilea rând este vorba de o declaraţie distribuită în mediul on-line jihadist la 5 mai prin care JNIM respingea cu fermitate orice înţelegere de reconciliere cu ISGS. Deşi mesajului nu i s-a putut stabili autenticitatea, ISGS l-a luat în serios.

Şi totuşi care sunt adevăratele motive care stau la baza acestei escaladări violente între cele două grupuri? Cel mai probabil, baza disputei este doctrinală, deşi poate fi văzută şi din punct de vedere operaţional. Ambele grupuri teroriste acţionează în strânsă legătură cu ultimele evoluţii ale situaţiei de securitate din Sahel. 

Motivele despărţirii: ideologia şi controlul teritoriului

Din punct de vedere ideologic, motivaţia porneşte de la doctrina salafistă care este urmată de ambele organizaţii, AQ şi SIIL. În cazul actual, ISGS susţine că JNIM a încălcat principiul takfirismului (impurităţii). Simplul fapt al recunoaşterii statului Mali ca interlocutor constituie, în ochii celor mai extremişti salafişti, o trădare de neiertat. Autorii articolului publicat în săptămânalul Al-Naba merg chiar mai departe făcând trimitere la realităţi ceva mai îndepărtate. Astfel, aceştia reamintesc faptul că, în 2012 şi 2013, JNIM a făcut pact cu tuaregii pentru acţiunile desfăşurate în regiunea Azawad (nordul Mali), acţiuni ce au declanşat operaţiunea militară ”Serval” condusă de Franţa.

Din punct de vedere operaţional sunt mai multe elemente care au determinat ruperea relaţiilor dintre grupurile afiliate SIIL din vestul Africii şi JNIM:

• în primul rând, JNIM a fost grupul cel mai puternic din Sahel începând cu 2017. Cu toate acestea, acţiunile ISGS au crescut semnificativ din noiembrie 2019 şi până în ianuarie 2020, grupul executând mai multe atacuri de amploare în Niger, Mali şi Burkina Faso. Prin urmare, Africa de Vest a fost pe punctul de a trece sub controlul incontestabil al SIIL, ceea ce ar fi compensat parţial pierderile din Irak şi Siria. Pentru a evita locul secund, este posibil ca JNIM să fi fost obligat să oprească expansiunea grupului afiliat SIIL;

• în al doilea rând, pe măsură ce puterea ISGS a crescut, în mod inevitabil, membrii acestui grup terorist s-au apropiat de zonele controlate de JNIM. Această apropiere a permis, totuşi, ca cele două grupuri să aibă o cooperare tacită minimă, sau cel puţin o indiferenţă deliberată. Se pare că acţiunile ISGS de la sfârşitul anului trecut şi începutul acestui an au redus prea mult distanţa ”de siguranţă”, efectele fiind vizibile prin apariţia unor confruntări violente şi o concurenţă în creştere pentru resursele financiare şi umane;

• în al treilea rând, după pierderea ”califatului” SIIL a început să îşi consolideze aparatul de comandă şi control, întărind controlul şi îndrumarea grupurilor afiliate. Acest lucru este probabil cel mai clar reflectat în creşterea comunicatelor de presă emise de ISGS prin aparatul media centralizat al SIIL, inclusiv promisiunile sale de loialitate faţă de fostul lider Abu Bakr al-Baghdadi şi succesorul său. Un rezultat a fost faptul că ISGS, la fel ca şi grupul omolog din Nigeria (ISWAP), a început să acţioneze cu tacticile şi metodele de acţiune specifice SIIL.  În acest context, ISWAP şi-a executat propriii membri din Nigeria care au colaborat cu JNIM. Drept urmare, este foarte posibil ca şi ISGS să se fi confruntat direct cu JNIM pentru a-şi dovedi loialitatea faţă de nucleul conducător al SIIL.

Ce ar putea urma?

Conflictul dintre JNIM şi grupurile afiliate SIIL din vestul Africii poate fi considerat o veste îmbucurătoare, gândul ducându-ne la faptul că lupta dintre cele două grupuri teroriste le va epuiza resursele umane, materiale şi financiare.

Cu toate acestea, există posibilitatea ca lupta dintre JNIM şi grupurile afiliate SIIL să aducă şi un beneficiu pentru acestea, prin antrenarea luptătorilor şi dezvoltarea metodelor şi tacticilor de acţiune. Concurenţa dintre grupuri poate duce la un proces cunoscut sub numele de ”outbidding” (supralicitare). De exemplu, ISWAP şi-a îmbunătăţit capacităţile militare doar pentru a pune o facţiune rivală, condusă de Abubakar Shekau, în inferioritate.  Drept urmare, facţiunea condusă de Abubakar Shekau a răspuns ”provocării” prin executarea celui mai letal atentat din Ciad, soldat cu moartea a aproximativ 100 de militari. În acelaşi timp, rivalităţile dintre actorii non-statali violenţi pot contribui la longevitatea acestor actori, permiţându-le să se dezvolte, să evolueze în organizaţii mai sofisticate şi să joace un rol negativ în procesele de pace sau negocierile pentru încetarea conflictelor.

Luptele dintre JNIM şi grupurile afiliate SIIL pot submina ideologia salafisto-jihadistă a grupurilor implicate şi capacitatea lor de recrutare. Este mai greu să-i convingă pe localnici să se alăture unei lupte împotriva membrilor altui grup salafisto-jihadist decât împotriva forţelor guvernamentale sau a celor internaţionale. Numeroase mesaje postate pe grupurile on-line jihadiste pun pierderea ”califatului” pe seama luptei dintre diferitele grupuri jihadiste de orientare salafistă.

Pare puţin probabil ca operaţiunile de combatere a terorismului, la care participă forţele de securitate locale şi forţe internaţionale, să aibă un final fericit, mai ales în condiţiile în care SUA îşi repoziţionează o parte din forţe, în timp ce alte ţări îşi retrag efectivele ca urmare a pandemiei noului coronavirus.

Fără negocieri, militanţii vor continua să se extindă peste graniţe, destabilizând în continuare Africa de Vest. Demersul făcut de liderul JNIM arată că există o rază de speranţă în acest sens … cel puţin pe termen lung. Este foarte puţin probabil să vedem un demers asemănător şi din partea grupurilor afiliate SIIL.

În concluzie, un risc suplimentar

Indiferent de motivele care au dus la apariţia şi escaladarea conflictului dintre JNIM şi grupurile afiliate SIIL în vestul Africii, acţiunile acestora reprezintă un risc de securitate suplimentar într-una dintre cele mai instabile regiuni ale lumii. Deşi pe termen lung, ciocnirile dintre grupurile rivale le pot slăbi capabilităţile operaţionale şi logistice, între timp populaţia continuă să sufere, situaţia umanitară continuă să se agraveze, iar orizontul este departe de a fi clar.