22 iunie 2019

Război SUA – Iran: la „o apăsare de buton” distanţă. Mai există cale de întoarcere?

Claudiu Nebunu

Atentate neelucidate asupra petrolierelor, în zona Strâmtorii Hormuz, atacuri cu drone şi rachete asupra infrastructurii petrolifere a Arabiei Saudite, doborârea unei drone militare americane de către forţele iraniene – sunt numai câteva incidente care au ridicat temperatura în Orientul Mijlociu în ultimele săptămâni. Apele Golfului sunt gata să dea în clocot! Şi foarte puţin a lipsit să se întâmple aceasta vineri (21 iunie), cum altfel, decât într-o dimineaţă… Un conflict deschis SUA-Iran care să dea lumea peste cap!

Sursă foto: Mediafax

A fost cât pe ce!

Vineri, 21 iunie 2019... Solstiţiul de vară, cea mai lungă zi a anului, ar fi putut să fie începutul unei şi mai lungi nopţi a războiului în Golf... Preşedintele american, Donald Trump, ordonase lovituri militare punctuale asupra unor ţinte iraniene, incluzând staţii radar şi instalaţii de lansare a rachetelor, pentru dimineaţa zilei de vineri (ora 02.00 GMT).

Avioanele militare erau în aer, navele pe poziţii, degetele încordate deasupra butoanelor de lansare... dar ordinul final nu a mai venit!

Nu se cunoaşte (încă) motivul suspendării loviturilor – dacă acesta s-a datorat unei schimbări independente de opinie a preşedintelui Trump sau la intervenţia consilierilor / oficialilor de rang înalt politici şi militari de la Washington, având la bază evaluarea consecinţelor dezastruoase sau raţiuni logistice – şi nu se ştie nici dacă atacurile au fost anulate sau doar amânate.  

Preşedintele american a aprobat loviturile militare la câteva ore după ce Gardienii Revoluţiei (unităţile de elită iraniene) anunţaseră doborârea (în dimineaţa zilei de joi, 20 iunie) unei drone militare americane despre care Teheranul susţine că evolua deasupra teritoriului naţional.

Oficiali americani au replicat, la câteva ore după incident, că drona, care a fost doborâtă probabil de o rachetă sol-aer, era în spaţiul internaţional când a fost lovită. Trump a acuzat Iranul că a făcut  „o foarte mare greşeală”, admiţând însă cîteva ore mai târziu că aceasta nu a fost intenţionată (!?).

În interiorul spaţiului aerian naţional sau... în afară?

Pe parcursul întregii zile de joi, Washingtonul şi Teheranul s-au angajat într-un adevărat război al comunicatelor cu privire la localizarea exactă a dronei în momentul în care a fost doborâtă.

Teheranul susţine că aeronava a intrat în spaţiul aerian naţional, iar Pentagonul asigură că „în niciun moment” aceasta nu a încălcat spaţiul iranian, fiind publicate diverse hărţi cu traiectul dronei şi coordonatele acesteia în momentul atacului.

Ministrul de externe iranian, Javad Zarif, a declarat că Teheranul are dovezi „incontestabile” că aeronava a violat spaţiul aerian naţional. „Chiar unele părţi din rămăşiţele aeronavei au fost recuperate din apele teritoriale naţionale” se specifică într-un mesaj transmis joi noaptea de ministerul de externe iranian Ambasadei Elveţiei la Teheran, care reprezintă interesele americane în Iran.

Mesajul a survenit unei sesizări formulate de ambasadorul iranian la ONU, Majid Takht Ravanchi, către Secretarul General, Antonio Guterres, prin care califică evoluţia dronei „o violare flagrantă a dreptului internaţional”. „Republica Islamică a Iranului nu caută războiul, dar îşi rezervă dreptul inerent [...] de a lua toate măsurile necesare adecvate împotriva oricărui act ostil de violare a teritoriului său şi este hotărâtă să-şi apere cu fermitate teritoriul terestru, maritim şi aerian”, se mai specifică în mesajul ambasadorului iranian.

„Ţara noastră nu va accepta asta, pot să vă spun”, a ameninţat Trump, după care a încercat să scadă temperatura, evocând pista unei erori făcută de partea iraniană. „Nu îmi vine să cred că a fost făcută în mod deliberat”, a transmis preşedintele american din Biroul Oval.

Administraţia Aeronautică Federală a SUA a interzis intrarea  aeronavelor americane în spaţiul aerian controlat de Teheran (FIR Teheran) deasupra Golfului Persic şi Golfului Oman, din cauza intensificării activităţilor militare şi tensiunilor politice crescânde în regiune, acestea reprezentând o ameninţare pentru operaţiunile aviaţiei civile americane, însoţită şi de riscul unei identificări greşite.

Cât de aproape a fost războiul?

Potrivit New York Times, care citează responsabili militari americani de rang înalt, Donald Trump a aprobat iniţial, după care a anulat, lovituri asupra „mai multor ţinte militare iraniene, precum radare şi baterii de rachete”, ca represalii pentru doboârea dronei.

Conform surselor, operaţiunea era deja în desfăşurare, „în stadiul de început”, în momentul în care Trump s-a răzgândit. Până la ora locală 19:00 (01:00, ora României), oficialii militari şi diplomaţii americani se aşteptau ca atacurile să aibă loc asupra ţintelor convenite, inclusiv unele depozite de armament. Atacurile ar fi urmat să aibă loc vineri dimineaţa, chiar înainte de răsărit, pentru a diminua pierderile umane atât printre militari, cât şi printre civili.

Mai multe publicaţii americane au transmis, în mod independent, aceleaşi informaţii. Associated Press (AP) a făcut referire la o declaraţie a unui oficial american care a afirmat că atacurile au fost recomandate de Pentagon şi că se află printre opţiunile prezentate înalţilor oficiali ai administraţiei.

Operaţiunea a fost anulată după ce Trump şi-a petrecut întreaga zi de joi discutând despre Iran cu consilierii săi în domeniul securităţii, dar şi cu liderii din Congres. Secretarul de stat, Mike Pompeo, şi consilierul pe securitate naţională, John Bolton, au cerut o abordare mai dură, însă liderii Congresului au făcut apel la precauţie.

Preşedintele american a confirmat vineri, pe Twitter, că a dat ordinul de atacare a Iranului, însă s-a răzgândit cu 10 minute înainte de începerea efectivă a operaţiunii. 

Doborârea dronei militare americane este un fapt cert, precum şi atentatele asupra petrolierelor din zona Strâmtorii Hormuz. Spre deosebire de atentate, se cunoaşte şi „făptaşul” – Iranul, care îşi motivează acţiunea prin faptul că aeronava a violat spaţiul său aerian. Totuşi, se impun câteva reflexii privind circumstanţele... şi câteva întrebări (fără răspuns)...

Intenţionat sau nu?

Iniţial preşedintele Donald Trump a acuzat Iranul că a făcut „o foarte mare greşeală”, dar după câteva ore şi-a nuanţat poziţia afirmând că doborârea dronei nu a fost un act „intenţionat”. Ce a determinat schimbarea poziţiei preşedintelui american? Noi informaţii (puţin probabil ca un preşedinte să emită o astfel de acuzaţie fără informaţii solide) sau reconsiderarea unei decizii impulsive (conştientizarea faptului că escaladarea tensiunilor între cele două ţări va duce la o confruntare deschisă în Golf, cu consecinţe dezastruoase pentru regiune şi chiar pentru întreaga lume)? A fost o schimbare de decizie  personală sau ca urmare a eforturilor de convingere depuse de reprezentanţi politici marcanţi americani (de notat că Trump de-abia şi-a lansat campania electorală)?

„Este greu de crezut că atacul a fost intenţionat”, a precizat Trump, adăugând: „Cred că probabil Iranul a făcut o greşeală – îmi imaginez că a fost un general sau cineva care a acţionat eronat pentru doborârea acelei drone”.

Într-o asemenea situaţie tensionată este aproape cert ca forţele iraniene să fie în alertă maximă. Dat fiind miza jocului, este, de asemenea, foarte probabil ca decizia de a deschide focul asupra unei ţinte (mai ales americane) să fie luată la cel mai înalt nivel. Nu este exclusă o reacţie emoţională din partea vreunui personaj radical din lanţul de comandă, dar, iarăşi foarte probabil, este prevăzută o procedură de verificare pentru a evita erorile.

În concluzie, o eroare de transmitere a deciziei nu poate fi luată serios în considerare. Dar o eroare de localizare?

Coordonate exacte?

Principala temă a declaraţiilor de joi ale celor două părţi a fost poziţia dronei în momentul atacului: a fost sau nu în interiorul spaţiului aerian iranian? În dimineaţa zilei, cele două părţi au oferit variante diferite: Washingtonul a susţinut că drona a fost doborâtă în spaţiul aerian internaţional, deasupra Strâmtorii Hormuz, de o rachetă sol-aer iraniană, în timp ce Teheranul a susţinut că drona se afla în spaţiul aerian naţional, deasupra litoralului sudic al provinciei Hormozgan.

Într-o postare pe Twitter, ministrul de externe iranian, Javad Zarif, a publicat coordonatele dronei în momentul lovirii acesteia: 25°59’43 latitudine nordică şi 57°02’25’ longitudine estică, la ora 04.05 (23.35 GMT), adăugând că au fost recuperate fragmente ale dronei din apele teritoriale iraniene. Pentagonul a reacţionat, publicând o hartă cu traiectul dronei şi o imagine cu aceasta în flăcări, în cădere, susţinând că poziţia era la 25°57’42 latitudine nordică şi 56°58’22 longitudine estică, la ora 04.09 (23.39 GMT).

O întrebare se naşte imediat... Dacă valorile coordonatelor sunt diferite (normal, pentru a-şi asigura poziţionarea în interiorul sau în afara spaţiului aerian naţional), de ce diferă ora atacului? Diferenţa este de patru minute... În acest interval de timp, drona ar fi putut parcurge distanţa dintre cele două poziţii într-o traiectorie descendentă.

Cea mai la îndemână ipoteză, fără a contrazice valorile anunţate de cele două părţi, ar fi că aeronava ar fi fost lovită în prima poziţie anunţată de iranieni, avariată grav, şi s-a prăbuşit în poziţia anunţată de americani.

În concluzie, drona ar fi pătruns în spaţiul aerian iranian...

Atac provocat sau nu?

Gardienii Revoluţiei susţin că au lovit aparatul când acesta a intrat în spaţiul aerian naţional, utilizând sistemul anti-aerian cunoscut sub numele „Raad” – un sistem de rachete instalat pe camion care poate atinge ţinte evoluând până la 30 km altitudine, potrivit agenţiei iraniene de ştiri Farsi.

Drona a fost identificată ca fiind modelul RQ-4 Global Hawk, care poate zbura la o altitudine maximă de aproape 20 km, cu o autonomie de peste 24 de ore, şi care costă aprox. 150 milioane USD. Zarid, în postarea pe Tweeter, a menţionat că drona ar fi decolat din Arabele Emirate Unite, în modul „stealth” / ”invizibil” pentru a nu fi detectată.

Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a catalogat raportul Gardienilor Revoluţiei ca fiind fals, susţinând că incidentul a fost „un atac neprovocat asupra unui mijloc de supraveghere aeriană american în spaţiul aerian internaţional”. „Drona era la 34 km depărtare de cel mai apropiat teritoriu iranian când a fost lovită”, a declarat generalul locotenent Joseph Guastella, comandantul componentei aeriene a CENTCOM.

„Frontierele sunt linia noastră roşie” a subliniat comandantul Gardienilor Revoluţiei, generalul Hossein Salami. „Orice inamic care violează frontierele noastre va fi anihilat”, a adăugat acesta.

În concluzie, dacă evoluţia dronei americane a violat spaţiul aerian naţional iranian, atacul a fost provocat. Chiar şi dacă traiectul dronei ar fi fost în proximitate, acţiunile acesteia nu ar fi putut fi considerate „prietenoase” în actuala conjunctură. Chiar şi cu acceptarea unei erori de pilotaj a aeronavei americane, natura misiunilor specifice ale acesteia conduce mai degrabă spre ideea unei provocări din partea Washingtonului (mai mult sau mai puţin intenţionate).

În sens invers, pare ilogic ca Iranul (inclusiv aripa dură de la Teheran) să provoace SUA direct la un eventual război, unul pe care nu poate decât să-l piardă, din cauza superiorităţii militare clare a SUA...

Ultimele încercări diplomatice?

Statele Unite au solicitat vineri convocarea pentru luni (24 iunie) a unei reuniuni cu uşile închise a Consiliului de Securitate al ONU pe tema ultimelor evoluţii legate de Iran şi zona Golfului Persic.

De asemenea, reprezentanţii ţărilor semnatare ale Acordului nuclear cu Iranul (JCPOA, 2015), cu excepţia SUA, care s-a retras, se vor reuni la Viena, vineri (28 iunie), a anunţat ministerul de externe iranian, potrivit DPA.

Această întâlnire ar putea fi ultima tentativă diplomatică de a salva Acordul înainte de expirarea, la începutul lunii iulie, a ultimatumului acordat de Iran. Preşedintele iranian Hassan Rouhani a reafirmat miercuri (19 iunie) că statele semnatare rămase mai pot acţiona până pe 7 iulie pentru relaxarea sancţiunilor împotriva ţării sale.  

Washingtonul s-a retras unilateral anul trecut din Acord, reluând aplicarea sancţiunilor împotriva regimului de la Teheran în domeniul petrolier şi financiar şi avertizând că va sancţiona toate ţările şi companiile care achiziţionează petrol iranian. Oficiali iranieni au anunţat că se negociază cu Rusia şi China variante alternative pentru comerţul petrolier în caz de eşec al eforturilor Uniunii Europene de a continua Acordul. În acest caz, ar urma ca Iranul să nu mai respecte limitele pentru îmbogăţirea uraniului convenite în 2015.

Un bun motiv de polemică politică pentru Trump care, în debutul campaniei sale electorale, a răspuns întrebărilor unor jurnalişti privind lansarea unui atac împotriva Iranului:  „Categoric, aş interveni în cazul armelor nucleare, dar las un semn de întrebare pentru cealaltă variantă [ n.a. menţinerea ordinii în Golf ]”.

Mai există cale de întoarcere?

Donald Trump a fost ales şi pentru promisiunea de a retrage SUA din Orientul Mijlociu. O intervenţie împotriva Iranului, presupunând şi operaţiuni terestre, ar provoca pierderi semnificative. Iar acestea nu ar ajuta la realegerea lui Trump în 2020.

Dar circulă diverse speculaţii privind decidentul de fapt în politica externă americană – preşedintele Trump sau secretarul de stat, Mike Pompeo, şi consilierul pe securitate naţională, John Bolton, ambii cunoscuţi pentru poziţiile anti-iraniene anterioare.

Dacă strategia Administraţiei Trump de aplica o presiune maximă asupra regimului de la Teheran prin retragerea din Acordul nuclear şi re-introducerea sancţiunilor a fost implementată, acum rămâne de văzut ce se intenţionează prin aplicarea acesteia.

Dincolo de toate, acest incident marchează primul atac iranian direct şi deschis asupra unei capabilităţi americane şi intervine într-un moment de maximă tensiune în relaţiile dintre cele două ţări.

Mai mult, indiferent cine s-ar afla în spatele incidentelor din Strâmtoarea Hormuz, există forţe care îşi doresc războiul, împotriva oricărei raţiuni politice şi a umanităţii, ba, mai mult, care consideră un conflict armat chiar soluţia la actualele tensiuni.

Donald Trump a confirmat relatările din presă conform cărora hotărâse lovituri aeriene împotriva unor ţinte din Iran, dar le-a anulat înainte ca Pentagonul să înceapă executarea lor. Preşedintele american a scris pe Twitter că a decis în final să anuleze această operaţiune de teama că ar putea provoca victime colaterale.

Fără nicio îndoială, vineri dimineaţa, lumea a fost cel mai aproape de declanşarea confruntărilor militare directe. Dar acestea au fost doar amânate! Este mai puţin probabil ca tensiunea acumulată să fie eliberată prin mijloace diplomatice.  

Orice incident, orice pas considerat greşit al Iranului, nu mai poate avea ca replică decât o intervenţie militară, fie ea şi punctuală...

Pe vinerea viitoare!