Rata de succes a Israelului în interceptarea rachetelor din Iran a fost de 92%. A ajutat Iron Dome, care nu este proiectat pentru rachete balistice, dar care a distrus 30% dintre acestea

Potrivit datelor guvernului israelian, în primele trei zile de conflict, Iranul a lansat aproximativ de 370 de rachete balistice. Dintre acestea, doar 30 şi-au atins ţinta, rata de succes a sistemelor de apărare israeliene fiind de 92%.

O rachetă balistică loveşte ţinta cu o viteză aproximativă de 5 km/s (depinde de tipul rachetei) (distanţa Bucureşti-Piteşti o străbate în 20 secunde), iar acest lucru o face dificil de interceptat.

Cele mai periculoase rachete iraniene sunt cele hipersonice, cu o viteză mai mare de 5 Mach, care ajung la ţintă în mai puţin de 10 minute de la lansare şi sunt greu de interceptat. Iranul susţine că a dezvoltat şi a pus în producţie cel puţin trei sisteme operaţionale de rachete hipersonice, inclusiv Fattah-1 (Mach 15, rază de 1.400 km), Fattah-2 şi mai nou Khorramshahr-4 (rază de aproximativ 2.000 km), reprezentând o ameninţare semnificativă pentru Israel şi bazele regionale ale SUA.

În total, Iranul are 11 tipuri de rachete cu raza mai mare de 1.000 km care pot fi lansate asupra obiectivelor din Israel. Fără forţă aeriană, cu o rată de intercepţie de aproape 100% la dronele Shahed şi rachetele de croazieră, rachetele balistice sunt singura armă eficientă a Iranului.

Israelul are o apărare aeriană pe mai multe straturi, cu sistemele Arrow 2 şi 3 împotriva rachetelor cu rază lungă, David’s Sling împotriva celor cu rază medie şi Iron Dome pentru distrugerea celor cu rază mică, a dronelor, rachetelor de croazieră şi chiar a unor proiectile de artilerie.

Chiar dacă toată lumea face referire la Iron Dome, Israelul se bazează pentru distrugerea rachetelor balistice pe alte sisteme, în primul rând Arrow 2 şi Arrow 3 (rază de peste 300 km), dezvoltate de Israel Aerospace Industries şi Boeing, care vizează exclusiv rachetele balistice în fazele lor intermediare sau terminale, adesea în afara atmosferei. Al doilea nivel este format de sistemul David’s Sling (rază de peste 300 km), un proiect comun cu Raytheon, gestionează ameninţările cu rază medie. Împreună, acestea formează o reţea de apărare pe mai multe straturi, fiecare sistem fiind adaptat unui anumit profil de ameninţare.

Pentru doborârea rachetelor balistice, Israelul este ajutat de SUA cu sistemul cu bază la sol THAAD (rază de peste 300 km) şi cel de pe nave AEGIS (rază de peste 200 km), similar cu cel de la Deveselu.

Dar rachetele balistice iraniene care au scăpat de această reţea de interceptori au avut un alt adversar, sistemul Iron Dome (rază maximă 70 km), care a doborât aproximativ 30 la sută dintre rachetele balistice iraniene, conform presei locale.

De partea cealaltă, Iranul s-a bazat pe sisteme de rachete antiaeriene construite local şi pe cele ruseşti S-300 şi S-400, care au fost rapid scoase din funcţiune de atacurile cu drone ale agenţilor Mossad şi mai apoi de aviaţia israeliană.

Premierul Benjamin Netanyahu a anunţat astăzi că forţele aeriene israeliene au libertate deplină în spaţiul aerian al Iranului.