Raportorul special ONU privind execuţii extrajudiciare, sumare sau arbitrare a prezentat concluziile şi recomandările cu privire la moartea jurnalistului saudit Jamal Khashoggi

Câteva repere de context

Monitorul Apărării şi Securităţii a abordat pe larg la finele anului trecut chestiunea morţii violente a jurnalistului Jamal Khashoggi, care s-a produs în sediul consulatului Arabiei Saudite din Istanbul în data de 2 octombrie 2018. Subiectul a fost tratat cu atenţie în presa din întreaga lume, având în vedere sensibilitatea acestuia pentru relaţiile bilaterale ale Washingtonului cu Riadul, determinante pentru dinamica balanţei regionale de putere din Orientul Mijlociu, într-un spaţiu geografic în care se regăsesc Arabia Saudită, Iranul, Turcia şi Israelul, dar şi interesele uriaşe ale Statelor Unite, Rusiei, Uniunii Europene şi, mai nou, ale Chinei.

Cele mai multe scenarii anticipate de noi aveau să fie confirmate de informaţiile ieşite la iveală în ultimele luni. Deşi limitate, investigaţiile autorităţilor turce au condus la concluzia implicării regimului Salman în execuţia sumară a lui Khashoggi. La data producerii crizei, investigatorii turci au lăsat să se scurgă informaţii din interiorul anchetei incriminatorii pentru partea saudită, pentru ca ulterior, preşedintele Recep Tayyip Erdogan să formuleze acuzaţii directe la adresa Riadului, într-un discurs susţinut în faţa Parlamentului turc, unde afirma că „ordinul a venit de la cel mai înalt nivel de responsabilitate din cadrul guvernului saudit” şi că „anumiţi oficiali au încercat să acopere crima”. Cu toate acestea, Ankara a încercat să evite escaladarea tensiunilor cu Riadul şi a respectat întocmai limitele de timp şi spaţiu impuse anchetei sale în interiorul clădirilor diplomatice saudite din Istanbul.

Credibilitatea Riadului în faţa comunităţii internaţionale s-a erodat permanent, într-o perioadă critică pentru securitatea Orientului Mijlociu. Reformele politice şi sociale cu tentă liberală adoptate timid în ultimii ani de prinţul moştenitor Mohammed bin Salman, într-o societate profund conservatoare, au intrat într-un con de umbră creat de suspiciunile serioase privind încălcările repetate ale drepturilor omului şi îngrădirea libertăţii de expresie a criticilor paşnici ai regimului.

Presiunea comunităţii internaţionale, în mod special a Statelor Unite, asupra guvernului saudit a determinat schimbarea de atitudine a autorităţilor de la Riad, de la negarea totală a implicării până la recunoaşterea crimei şi aducerea în instanţă a unor persoane considerate vinovate, chiar dacă raportul lui Agnès Callamard consideră aceste măsuri ca fiind absolut insuficiente. Washingtonul a adoptat o serie de sancţiuni îndreptate împotriva unor oficiali saudiţi, iar cazul Khashoggi avea să afecteze sprijinul acordat de SUA campaniei militare saudită în Yemen şi comerţul cu armament de sute de miliarde de dolari dintre cele două ţări. Un exemplu în acest sens este recenta blocare în congres a vânzării de muniţii în valoare de opt miliarde de dolari către Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite, din cauza morţii jurnalistului saudit, în pofida argumentelor Administraţiei Trump justificate de amplificarea la un nivel critic a tensiunilor din regiune pe fondul comportamentului considerat agresiv al Iranului.

Principalele concluzii ale raportului

Investigaţia raportorului special al ONU a durat aproape o jumătate de an şi prezintă în detaliu întregul film al evenimentelor, de la data începerii exilului asumat de Khashoggi în Statele Unite, în septembrie 2017, până la impunerea de sancţiuni internaţionale pentru regimul de la Riad, condus de facto de prinţul moştenitor Mohammed bin Salman, considerat principalul responsabil pentru „crimă”. Raportul conţine un set de concluzii care structurează cauzele crimei şi reflectă atitudinea şi modul de acţiune al tuturor părţilor, indiferent dacă acestea au ales să se implice sau nu în clarificarea circumstanţelor care au condus la producerea unui eveniment atât de grav.

1. Moartea lui Jamal Khashoggi reprezintă o crimă pentru care se face responsabilă Arabia Saudită. Chiar şi presupusa răpire eşuată a jurnalistului ar fi reprezentat o încălcare a legislaţiei internaţionale privind drepturile omului. Din perspectiva acestei legislaţii, responsabilitatea statului saudit nu depinde, de exemplu, de numele oficialilor care au ordonat uciderea lui Khashoggi, dacă a fost sau nu avută în vedere o răpire care ar fi degenerat într-o crimă accidentală sau dacă agenţii implicaţi au acţionat din proprie iniţiativă sau cu depăşirea limitelor mandatului acordat de autorităţi.

2. Există suficiente dovezi în susţinerea extinderii investigaţiilor asupra responsabilităţii individuale a prinţului moştenitor Mohammed bin Salman în producerea crimei, care alături de alţi înalţi oficiali saudiţi ar fi abuzat de puterea poziţiilor lor de autoritate.

3. Cele două investigaţii oficiale derulate de autorităţile turce şi saudite nu au respectat standardele internaţionale pentru cazurile de această natură. Se poate presupune că oficialii saudiţi au desfăşurat o anchetă pe durata a zece zile, atât cât au fost prezenţi în sediul consulatului, la finalul căreia au fost făcute publice foarte puţine detalii cu privire la datele culese, fără niciun fel de trimitere, de exemplu, la informaţiile cu privire la rămăşiţele pământeşti ale jurnalistului.

Ulterior, Arabia Saudită a parcurs paşi timizi spre stabilirea adevărului, măsurile de până în prezent fiind mai mult o rezultantă a presiunilor internaţionale. Procesul aflat în curs la Riad vizează 11 persoane acuzate pentru uciderea lui Khashoggi. Audierile au loc în spatele uşilor închise, dar sunt suficiente motive pentru a considera că niciun oficial de nivel înalt din cadrul guvernului saudit nu urmează a fi acuzat. Conform raportorului special, guvernul saudit a invitat reprezentanţi ai Turciei şi ai membrilor permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU pentru a participa la unele audieri, cu condiţia de a menţine confidenţialitatea informaţiilor. În viziunea lui Callamard, o astfel de condiţie afectează credibilitatea respectării standardelor juridice şi poate face Consiliul de Securitate complice în situaţia unui eşec al aplicării procedurilor legale. Recomandarea din raportul prezentat Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU este ca procesul celor 11 suspecţi să fie suspendat.

Pe de altă parte, o menţiune specială a raportorului ONU se referă la permiterea accesului investigatorilor turci în sediul consulatului saudit, chiar dacă autorităţile de la Riad nu aveau obligaţia legală de a încuviinţa aceasta. Durata prezenţei anchetatorilor turci s-a limitat la un interval de şase ore în clădirea consulatului şi la 13 ore în reşedinţa consulului general, considerate insuficiente de Callamard pentru culegerea de date relevante, ceea ce ar putea induce percepţia că ancheta Ankarei ar fi fost obstrucţionată, cu atât mai mult cu cât cele două locaţii ar fi fost „curăţate” anterior de saudiţi pentru a îndepărta orice urme incriminatorii. Ar fi de remarcat şi că raportorul special al ONU consideră că Turcia ar fi acţionat cu rezerve, probabil pentru a evita escaladarea situaţiei din motive politice. Totodată, Callamard „regretă faptul că niciun organism internaţional sau alt stat nu şi-au exprimat intenţia de a media între cele două părţi pentru asigurarea accesului prompt şi eficient la locul crimei”. Aceasta afirmă că „statele membre ONU au pus pe primul loc interesele lor naţionale şi strategice”, în detrimentul apărării drepturilor omului şi asumării consecinţelor unor eventuale măsuri represive de răspuns ale Riadului. Chiar şi Naţiunile Unite ar fi considerat că „nu sunt motive evidente pentru a interveni sau chiar nu au făcut-o în mod deliberat”.

4. Nu există dovezi suficiente care să susţină că Turcia sau Statele Unite ar fi ştiut sau ar fi trebuit să ştie despre existenţa vreunei ameninţări reale sau iminente pentru viaţa lui Jamal Khashoggi. Ceea ce pare a fi o certitudine este faptul că în situaţia în care Khashoggi s-ar fi întors în Arabia Saudită, cu sau fără voia sa, ar fi fost deţinut şi probabil ar fi dispărut sau integritatea sa ar fi fost pusă în pericol. Totodată, nu există dovezi că autorităţile americane ar fi interceptat comunicaţiile prinţului moştenitor al coroanei saudite sau că astfel de interceptări ar fi fost analizate înainte de moartea jurnalistului saudit.

5. Arabia Saudită nu a recunoscut public nici până astăzi implicarea guvernului său în uciderea lui Jamal Khashoggi şi nu a oferit scuze familiei, prietenilor sau colegilor pentru moartea fostului jurnalist şi pentru circumstanţele în care aceasta a avut loc. Raportorul special a obţinut informaţii cu privire la existenţa unor compensaţii financiare oferite urmaşilor lui Khashoggi, dar şi-a exprimat îndoielile cu privire la modul în care astfel de compensaţii sunt acoperite de legislaţia internaţională privind drepturile omului.

6. Cazul Khashoggi a scos în evidenţă vulnerabilităţile disidenţilor care locuiesc în străinătate şi riscurile la care aceştia sunt expuşi din perspectiva operaţiunilor îndreptate împotriva lor, derulate sub acoperire de autorităţile din ţara de origine sau de terţe părţi asociate cu acestea. Statele care oferă rezidenţă disidenţilor au obligaţia de a le respecta drepturile şi de a-i proteja împotriva acţiunilor violente ale statelor de provenienţă.

Reacţia guvernului Arabiei Saudite

Oficialii de la Riad contestă concluziile raportului. Ministrul de externe, Adel al-Jubeir, a declarat într-un interviu acordat CNN că documentul nu oferă nimic nou, fiind „redactat pe baza informaţiilor oferite şi circulate în media” până în prezent. Autorităţile saudite consideră că „singura autoritate relevantă pentru rezolvarea cazului este justiţia regală” şi că raportorul special ONU „a acţionat fără mandat”, iar raportul său „este defectuos şi plin de contradicţii”, aşa cum ar rezulta şi din afirmaţia presupus incorectă că „procesul de pe rolul instanţelor saudite ar fi secret”. De asemenea, conform Al Jazeera, al-Jubeir a declarat că „raportul raportorului special al Consiliului pentru Drepturile Omului conţine acuzaţii nefondate care pun sub semnul întrebării credibilitatea sa”. În ceea ce priveşte stabilirea adevărului, ministrul de externe a subliniat că „saudiţii resping cu vehemenţă orice încercare de subminare a autorităţii regatului sau de deviere a cazului de la cursul său în justiţie sau de influenţare a acestuia indiferent de modalitate”. De altfel, al-Jubeir declara la finele anului trecut într-un interviu preluat de Deutsche Welle că „conducerea regatului Arabiei Saudite, reprezentată de rege şi prinţul moştenitor, constituie o linie roşie, iar noi nu vom permite nicio tentativă de afectare sau subminare a acesteia”.

Drept urmare, concluziile raportului franţuzoaicei Agnès Callamard sunt inacceptabile pentru Riad, ministrul de externe saudit reafirmând că „moartea lui Khashoggi a fost o crimă înspăimântătoare care s-a produs fără nicio autorizaţie, iar oamenii care au săvârşit-o vor fi pedepsiţi”. Pentru cinci din cei 11 suspecţi, procurorii saudiţi au solicitat pedeapsa cu moartea. Al-Jubeir a mai adăugat că procedurile serviciilor secrete ale Arabiei Saudite au fost revizuite şi „au fost adoptate mecanisme care nu vor permite ca astfel de situaţii să mai apară în viitor”. Ar mai fi de menţionat că cel mai înalt oficial acuzat este Ahmad Hassan Mohammad Asiri, fost adjunct al şefului Directoratului General de Informaţii, considerat un apropiat al prinţului moştenitor, şi fost purtător de cuvânt al coaliţiei internaţionale condusă de Arabia Saudită în războiul din Yemen.

Iniţial, Arabia Saudită a negat cu vehemenţă implicarea sa în producerea crimei. Încă de la apariţia primelor informaţii cu privire la dispariţia lui Jamal Khashoggi, oficialii saudiţi au declarat că acesta a părăsit viu şi nevătămat sediul consulatului din Istanbul. Ulterior, pe măsură ce dovezile incriminatorii au început să se adune, autorităţile de la Riad şi-au schimbat discursul de câteva ori, ajungând să recunoască tragedia pe care au numit-o un „accident” cauzat de nişte agenţi „violenţi” care ar fi acţionat cu „o forţă disproporţionată”, „în afara mandatului deţinut”.

Concluzii

Raportul raportorului special ONU pentru drepturile omului Agnès Callamard oferă cea mai clară imagine de până în prezent cu privire la moartea jurnalistului Jamal Khashoggi, care s-a produs în sediul consulatului saudit din Istanbul, în după-amiaza zilei de 2 octombrie 2018. Concluziile documentului, aflat pe agenda Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, indică implicarea directă a regimului de la Riad, în special a prinţului Mohammed bin Salman, în coordonarea operaţiunilor care au condus la nefericitul deznodământ.

Conform lui Callamard, Arabia Saudită ar trebui să prezinte public scuze familiei, prietenilor şi colegilor lui Jamal Khashoggi pentru execuţia sa. Mai mult, Arabia Saudită ar trebui să întreprindă reforme care să asigure că astfel de evenimente nu se vor mai repeta şi să elibereze toate persoanele aflate în închisoare pentru acuzaţii care încalcă drepturile fundamentale ale omului şi exprimarea paşnică a opiniilor şi credinţelor personale.

Callamard face şi un apel către toate statele membre ONU să adopte sancţiuni împotriva oficialilor saudiţi de nivel înalt care se fac vinovaţi de încălcarea drepturilor omului şi uciderea lui Jamal Khashoggi. Totodată, raportul conţine recomandări pentru membrii Consiliului de Securitate al ONU, care ar trebui să analizeze, în mod particular, implicaţiile execuţiei lui Khashoggi pentru pace şi stabilitate, respectiv să abordeze problematica generală a urmării extrateritoriale a indivizilor consideraţi ţinte. În plus, Agnès Callamard apreciază că la nivelul Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU sau al adunării generale a ONU ar trebui să fie stabilit un instrument permanent pentru investigarea acuzaţiilor de crimă sau alte acte de violenţă îndreptate împotriva jurnaliştilor, activiştilor pentru drepturile omului şi altor persoane considerate ţinte. În mod concret, Consiliul pentru Drepturile Omului ar trebui să înfiinţeze o echipă specială pentru întreprinderea de misiuni de răspuns rapid, în colaborare cu autorităţile locale, pentru a susţine şi a asigura investigaţii corecte şi complete în situaţii similare cazului Khashoggi.

Moartea violentă a jurnalistului Jamal Khashoggi a reactivat dezbaterile privind importanţa valorilor democraţiei liberale şi a libertăţilor individuale în problematicile sensibile de securitate, chiar şi într-o perioadă de reafirmare agresivă a reperelor tradiţional-realiste de putere. Complexul factorilor definitorii ai cazului Khashoggi l-a adus în atenţia întregii lumi şi l-a plasat în centrul agendelor instituţiilor fundamentale responsabile pentru supravegherea şi impunerea respectării regulilor de funcţionare ale sistemului internaţional. Naţionalitatea saudită a lui Jamal Khashoggi, profesia sa, autoexilul său şi rezidenţa americană, dispariţia violentă produsă pe teritoriu turc, războaiele din Orientul Mijlociu, conotaţiile politice şi economice ale relaţiilor dintre părţile implicate, contextul de instabilitate internaţională accentuată, reprezintă tot atâtea argumente pentru valorificarea momentului în adoptarea unor schimbări de natură sistemică cu potenţial de prevenire a apariţiei unor crize similare în viitor.