Raport săptămânal NATO - UE LEVANT Balkanii de Vest Regiunea Mării Negre
Raport Special BALCANII DE VEST - Septembrie 2019
Stelian TeodorescuI. Oficiali NATO şi SUA în Balcanii de Vest II. Cooperarea militară sârbo – rusă: un entuziasm bine temperat III. Berlinul spune DA aderării la UE a Macedoniei de Nord şi Albaniei. Parisul se mai gândeşte IV. Poliţiştii chinezi în patrulă prin Belgrad V. Serbia a vândut Ciprului obuziere autopropulsate
I. Oficiali NATO şi SUA în Balcanii de Vest
În perioada 15-16.09.2019, preşedintele Comitetului Militar al NATO, Mareşalul şef al aerului[1], Sir Stuart Peach, a vizitat Croaţia, ocazie cu care a retransmis mulţumirile Alianţei Nord-Atlantice pentru contribuţia statului croat, ca stat membru al NATO. În timp ce s-a aflat în Croaţia, înaltul oficial s-a întâlnit cu şeful apărării croat, generalul Mirko Šundov, şi cu ministrul apărării, Damir Krstičević, ocazie cu care s-au purtat atât discuţii despre misiunile şi activităţile Alianţei, cât şi despre situaţia de securitate din Balcanii de Vest.
În perioada 16-17.09.2019, preşedintele Comitetului militar al NATO a efectuat o vizită oficială în Serbia, stat partener al Alianţei, unde s-a întâlnit cu preşedintele sârb, Aleksandar Vučić, ministrul sârb al apărării, Aleksandar Vulin, ministrul afacerilor externe, Ivica Dačić şi şeful Statului Major General al Armatei Serbiei, generalul Milan Mojsilović.
În cadrul întâlnirilor avute cu oficialii sârbi, Sir Stuart Peach a evidenţiat în mod pozitiv puternica relaţie dezvoltată între NATO şi Serbia, avantajele Planului individual de acţiune al parteneriatului (IPAP) şi succesul exerciţiului comun „Srbija 2018”[2]. Toate acestea au fost catalogate ca exemple privind modul în care Alianţa Nord-Atlantică cooperează cu Serbia pentru consolidarea încrederii şi creşterea interoperabilităţii, respectând însă politica de neutralitate militară a statului sârb.
În acelaşi context, discuţiile purtate cu oficialii sârbi s-au concentrat şi asupra situaţiei de securitate din Balcanii de Vest, Sir Stuart Peach subliniind importanţa dialogului Belgrad-Priştina şi reconfirmând şi întărind angajamentul NATO în asigurarea stabilităţii în Kosovo prin intermediul misiunii de menţinere a păcii, KFOR, autorizată de ONU.
Într-un alt context, în data de 25.09.2019, zeci de oficiali din Serbia, ţări donatoare şi de la nivelul NATO s-au reunit în oraşul sârb Kragujevac pentru a marca renovarea, extinderea şi redeschiderea unui centru care are ca principal obiectiv accelerarea distrugerii a aproximativ 1.300 de tone de muniţie de diferite tipuri, din depozitele sârbe, activitate ce se doreşte a contribui la creşterea nivelului de siguranţă în Serbia şi în regiunea Balcanilor de Vest. Aşa cum a subliniat şi purtătorul de cuvânt al Alianţei Nord-Atlantice, Oana Lungescu, "NATO se angajează să ajute ţările din Balcanii de Vest, inclusiv Serbia, să-şi păstreze în siguranţă stocurile de arme şi să distrugă muniţiile excedentare vechi şi periculoase, acest lucru fiind benefic atât pentru Serbia, cât şi pentru regiune".
La rândul său, Washingtonul confirmă în mod foarte vizibil creşterea interesului pentru stabilitatea şi viitorul Balcanilor de Vest prin vizita Secretarului de Stat al SUA, Mike Pompeo, în Muntenegru şi Macedonia de Nord. Cele două vizite în cele două state balcanice fac parte dintr-un turneu european de şase zile, care va include, de asemenea, vizite oficiale în Italia, la Vatican şi în Grecia.
Privind implicarea NATO în creşterea nivelului de siguranţă în Balcanii de Vest, este de subliniat că Serbia deţine stocuri semnificative de muniţie veche şi instabilă care poate prezenta riscuri atât pentru populaţie, cât şi pentru mediu. De ani buni, NATO s-a angajat să sprijine autorităţile sârbe să distrugă muniţiile vechi rămase din perioada războaielor anilor ’90, până în prezent, aproximativ 255 tone de materiale periculoase şi muniţii expirate fiind distruse cu ajutorul Alianţei. Proiectul are ca obiectiv eliminarea în condiţii de siguranţă a aproximativ 1.300 de tone de muniţie la un cost total de 4.150.000 euro, resursele financiare necesare fiind asigurate de NATO. În acest context, merită subliniat că Agenţia de Suport şi Achiziţii NATO este structura responsabilă pentru acest proiect care a început să fie pus în practică în anul 2016.
II. Cooperarea militară sârbo – rusă: un entuziasm bine temperat
În prima decadă a lunii septembrie 2019, un grup de militari din trupele de apărare antiaeriană ale Armatei Serbiei (VS), în frunte cu comandantul Brigăzii 250 Rachete de Apărare Antiaeriană, din Belgrad, generalul de brigadă Tiosav Janković, a participat la un curs de formare la centrul de instrucţie de la Gatcina (Regiunea Leningrad) al trupelor de rachete de apărare antiaeriană ale Forţelor Aero-Cosmice ruse, cu scopul ca militarii sârbi să fie certificaţi ca operatori independenţi pe sistemele de rachete de apărare antiaeriană (AA) S-400 "Triumf" şi "Panţâr-S". Un al doilea obiectiv al participării la curs şi al certificării a fost participarea la exerciţiul trupelor ruse AA, cu numele de cod "Scutul Slav 2019", care a debutat la 11.09.2019, în centrul de instrucţie pentru luptă şi aplicaţie al Forţelor Aero-Cosmice ale F.Ruse şi în poligonul "Aşuluk", ambele locaţii situate în Regiunea Astrahan.
Deşi nu este vorba despre o participare masivă a militarilor sârbi la activităţi de instrucţie cu partenerii din F.Rusă, informaţia merită analizată din mai multe motive.
În primul rând, confirmă opţiunea de "neutralitate militară" a R.Serbia, respectiv dorinţa de colaborare în domeniul apărării cu parteneri din Est şi din Vest. În plan militar, militarii sârbi au obţinut certificarea de operatori independenţi ai sistemelor de rachete S-400 şi "Panţâr-S".
Poate merită să fie subliniată şi atitudinea conducerii politico-militare şi militare de la Belgrad, care nu a încurajat (nu a permis?) mediatizarea acestei participări. Cu toate acestea, este de evidenţiat că ştirile apărute cu privire la aceste două teme în mass-media sârbe au avut la bază informaţii prezentate de mass-media ruse şi ministerul rus al apărării. La întrebările directe ale unor publicaţii sârbe, cu privire la acest subiect, adresate responsabililor din sistemul sârb de apărare, răspunsurile au fost laconice, fără detalii, ci numai că ar fi vorba despre un proces normal de instrucţie, cu un stat partener.
Participarea militarilor sârbi la cele două activităţi, desigur, este necesară pentru îmbunătăţirea instruirii acestora şi, implicit, consolidarea capacităţii de apărare a armatei sârbe. Pe de altă parte, aceeaşi participare a reaprins imaginaţia şi dezbaterile din Serbia privind achiziţiile "iminente" de sisteme de rachete AA din F.Rusă, speranţele multor "laici în domeniu" fiind legate de posibilitatea achiziţiei a cel puţin unei baterii de rachete S-300 sau S-400. În opinia unor "entuziaşti", această baterie, alături de viitoarea flotă de avioane de vânătoare MiG-29 (probabil, cu 14 astfel de aparate operaţionale în 2020) ar consfinţi ”invincibilitatea” Serbiei în Balcanii de Vest (mai ales în competiţia eternă cu Croaţia vecină).
Realitatea, însă, pare să fie cu totul alta. Serbia nu-şi permite achiziţia de sisteme S-300 sau S-400, raţiunea unor astfel de achiziţii fiind pusă sub semnul întrebării. Întrebările "ajutătoare" ar fi: împotriva cui ar fi folosită şi care ar fi eficienţa. Pe scurt, dacă "inamicul" ar fi NATO, o baterie nu ar schimba cu nimic raportul de forţe, iar pentru un eventual "inamic din regiune" nu este nevoie de un astfel de sistem, fiind suficiente pentru descurajare sau apărarea cu actualele mijloace din înzestrare.
Serbia, însă, are nevoie de sisteme de apărare AA pentru protecţia nemijlocită a trupelor, care să înlocuiască sistemele învechite de tipul "Strela", de pe diverse platforme, datând din perioada fostei armate iugoslave. În acest context, experţii sârbi apreciază în unanimitate că sistemul "Panţâr-S1" este optim (prin prisma raportului eficienţă/preţ), potrivit unor date neoficiale, sistemele fiind deja comandate şi chiar plătite!
Rămâne, însă, o necunoscută: motivaţia participării militarilor sârbi la instrucţia pentru sistemele S-400, mai ales în contextul în care armata sârbă nu dispune şi nu are şanse să dispună de astfel de sisteme în viitorul apropiat. Desigur, răspunsurile pot fi multe, cele mai la îndemână fiind participarea la exerciţii comune cu partenerii din F.Rusă sau câştigarea de experienţă pentru operarea acestor sisteme. Ce-i drept, la exerciţiul menţionat din F.Rusă au participat şi sisteme de rachete AA de tipul "Neva" S-125, care sunt şi în înzestrarea armatei sârbe şi care au doborât în martie 1999 un avion american de bombardament F-117 A.
III. Berlinul spune DA aderării la UE a Macedoniei de Nord şi Albaniei. Parisul se mai gândeşte
În data de 26.09.2019, Bundestagul şi-a dat acordul, cu o largă majoritate de voturi, pentru începerea discuţiilor cu Macedonia de Nord (476 de voturi pentru, 122 de voturi împotrivă) şi Albania (395 de voturi pentru, 188 de voturi împotrivă) pentru aderarea la UE, acest vot constituind un impuls semnificativ pentru adoptarea unei decizii finale în cadrul viitoarei reuniuni a Consiliului European din 17-18.10.2019. Parlamentarii germani au solicitat liderilor de la Skopje şi Tirana garantarea îndeplinirii criteriilor de aderare la UE şi realizarea, în acest scop, a tuturor reformelor necesare.
În acelaşi context, parlamentarii formaţiunii de centru-dreapta, Partidul Democrat Creştin, şi-au exprimat susţinerea pentru eforturile de reformă ale Macedoniei de Nord, menţionând acordul istoric încheiat cu Grecia, în 2018, care a închis o dispută de zeci de ani în ceea ce priveşte numele statului macedonean, ca pe o realizare exemplară pentru întreaga regiune. Macedonia de Nord a fost îndemnată să îşi continue procesul reformelor, în special în sfera statului de drept, a luptei împotriva corupţiei şi criminalităţii şi pentru respectarea drepturilor omului. În ceea ce priveşte Albania, Bundestagul a recomandat stabilirea unei date pentru începerea negocierilor, dar a condiţionat începutul lor din punct de vedere tehnic, prin crearea mai întâi a condiţiilor necesare funcţionării Curţii Constituţionale şi îmbunătăţirii sistemului legislativ electoral.
Iniţial, Consiliul European urma să decidă, în iunie 2019, o dată pentru începerea negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord şi Albania, după ce Comisia Europeană a recomandat, în mai 2019, deschiderea discuţiilor cu ambele ţări. Din cauza scepticismului manifestat de unele state membre ale UE cu privire la procesul de extindere, dar şi din cauza neadoptării în Bundestag, în iunie 2019, a unei decizii cu privire la stabilirea şi susţinerea unei date de începere a negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord şi Albania, reluarea acestui proces a fost amânată pentru toamna acestui an. Eşecul de a ajunge la un acord privind invitarea celor două ţări să înceapă discuţiile pentru aderare a creat nemulţumire în cadrul UE, la nivelul blocului comunitar european fiind lansată ideea că ar fi necesar să se înceapă discuţii de aderare cu Macedonia de Nord şi Albania, în pofida îngrijorărilor cu privire la întârzierea realizării progreselor în lupta împotriva corupţiei şi crimei organizate.
Comisarul UE pentru extindere, Johannes Hahn, a salutat, în seara zilei de 26.09.2019, votul favorabil dat pentru începerea negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord şi Albania, subliniind că "recunoaşterea progresului concret este esenţială ca stimulent pentru reformele din Balcanii de Vest şi pentru credibilitatea UE". Decizia de la Berlin vine în sprijinul dorinţei guvernelor de la Skopje şi Tirana, care speră să obţină o dată fermă pentru a începe discuţiile de aderare la UE înainte de sfârşitul anului. Cu toate acestea, există preocupări majore, în continuare, privitor la rezerva manifestată de Franţa, Olanda şi alte ţări membre ale UE, care au criticat în special rezultatele slabe ale Albaniei în reforma judiciară, lupta împotriva corupţiei şi combaterea traficului de droguri, toate acestea fiind amplificate şi de o criză politică semnificativă şi de protestele antiguvernamentale. În acest context, este de evidenţiat faptul că Macedonia de Nord este considerată ca fiind mai bine pregătită pentru începerea negocierilor de aderare, cel mai probabil, J.Hahn făcând referire la acest stat atunci când a spus că: "O ţară a investit enorm în perspectiva sa europeană, conducerea dând dovadă de curaj ... iar dacă acest lucru nu este acordat, UE va pierde nu numai responsabilitatea, ci şi credibilitatea. Deci tot ceea ce am investit cu succes în ultimii doi ani este în pericol dacă nu suntem dedicaţi propriilor noastre promisiuni".
"Cred că UE trebuie să aibă un interes în această regiune", a declarat ministrul german de externe, Heiko Maas, la Helsinki, în cadrul discuţiilor cu omologii săi din UE la care au participat şi colegii lor din Balcanii de Vest, înaltul oficial german adăugând că "acest lucru este considerat foarte important pentru a împiedica alţi actori internaţionali, care nu sunt neapărat de acord cu valorile europene, să-şi extindă influenţa în regiune". Mai mult, J.Hahn a subliniat că, întrucât UE încearcă să contracareze influenţa Rusiei, Chinei şi Turciei în Balcanii de Vest, îndeamnă "pe toată lumea să înţeleagă situaţia regională în întreaga sa perspectivă".
O amplificare a nemulţumirilor Albaniei în legătură cu lipsa consensului la nivelul UE, privind procesul de aderare la blocul comunitar, ar putea contribui la dezvoltarea unei poziţii mai puţin constructive, la Tirana, în procesul de sprijinire a dialogului albanezilor kosovari cu Serbia. În pofida progreselor realizate, nici perspectivele Macedoniei de Nord nu par a fi foarte strălucite în contextul poziţiei adoptate de vicepremierul Bulgariei, Krasimir Doncev Karakaceanov[3], care şi-a anunţat intenţia de a demisiona, dacă premierul Boiko Borisov nu va bloca deschiderea discuţiilor de aderare a statului macedonean, în cadrul summit-ului UE, din 17-18 octombrie 2019, aducând în sprijinul justificării acestei intenţii o serie de dispute istorice şi lingvistice încă nerezolvate.
În acest context, putem aprecia că la nivelul UE a fost indusă în mod clar percepţia că întârzierea adoptării unei decizii ferme şi urgente pentru gestionarea eficientă a situaţiei generale din Balcanii de Vest subminează credibilitatea blocului comunitar şi pune guvernele pro-UE ale Macedoniei de Nord şi Albaniei sub semnul instabilităţii. Mai mult, o astfel de situaţie riscă să creeze un mediu favorabil pentru competitorii strategici ai UE, Rusia, China sau Turcia, stimulaţi, astfel, să-şi intensifice acţiunile de creştere a influenţei în entităţile din această regiune.
IV. Poliţiştii chinezi în patrulă prin Belgrad
În data de 18.09.2019, la Belgrad, a început să fie pusă în practică o iniţiativă nouă comună sârbo-chineză care prevede constituirea a unor patrule mixte în trei oraşe din Serbia. Prima patrulă comună a poliţiştilor chinezi şi sârbi a fost prezentată publicului în centrul Belgradului, la ceremonia care a avut loc participând ministrul de interne sârb, Nebojša Stefanović, o delegaţie a Ministerului Securităţii Publice din China, ambasadorul chinez în Serbia, Chen Bo, şi zeci de cetăţeni sârbi şi chinezi.
Privitor la activităţile desfăşurate în Belgrad, ministrul de interne sârb, N.Stefanović, a subliniat că poliţiştii sârbi şi chinezi vor efectua patrulări comune în mai multe locaţii din oraş care sunt considerate fie obiective turistice, fie locaţii care reprezintă un interes major pentru cetăţenii chinezi, într-un astfel de context, urmărindu-se ca "prin cooperarea în cadrul acestor patrule mixte, poliţiştii chinezi să sprijine comunicarea, ceea ce va contribui la eficientizarea şi creşterea calităţii activităţilor desfăşurate".
Conform declaraţiilor oficiale, măsurile adoptate în cadrul acestei iniţiative sârbo-chineze vor ajuta un număr tot mai mare de turişti chinezi să se simtă în siguranţă atunci când vizitează Serbia, cu toate că două dintre oraşele ţintă, Novi Sad şi Smederevo, sunt mult mai cunoscute pentru investiţiile chineze decât pentru turismul cetăţenilor chinezi.
În acest context, N.Stefanović a precizat că astfel de patrule sunt importante, subliniind că în Serbia se aşteaptă ca numărul turiştilor chinezi să crească cu 40% şi că "activităţi ca acestea, care vor fi organizate la Belgrad, Novi Sad şi Smederevo, arată importanţa securităţii şi subliniază dorinţa sinceră a Belgradului de a coopera". La rândul său, ambasadorul chinez în Serbia, Chen Bo, a subliniat că guvernele din Serbia şi China au decis să lanseze patrule comune pentru a îmbunătăţi siguranţa cetăţenilor ambelor ţări şi că această iniţiativă reflectă intenţia lor de a coopera strâns şi de a răspunde nevoilor cetăţenilor. "În timpul activităţilor desfăşurate în Serbia, poliţiştii chinezi se vor angaja în patrule comune, vor opera un serviciu de telefonie de urgenţă în limba chineză şi vor patrula în zone cu cetăţeni, companii şi instituţii chineze. Aceştia vor ajuta poliţia sârbă să îmbunătăţească şi mai mult siguranţa cetăţenilor chinezi". Ambasadorul chinez a evidenţiat că, în urma consolidării parteneriatului strategic, au crescut schimburile între China şi Serbia, iar "de când a intrat în vigoare liberalizarea vizelor s-a constatat un flux semnificativ de turişti chinezi, China devenind una dintre sursele majore de turism din Serbia".
Oficialul chinez a subliniat că prezenţa poliţiştilor chinezi va contribui la construirea imaginii Belgradului de metropolă internaţională deschisă, anunţând şi că, în viitorul apropiat, poliţiştii sârbi vor patrula şi ei pe străzile oraşelor din China.
V. Serbia a vândut Ciprului obuziere autopropulsate
În luna septembrie 2019 au intrat în înzestrarea Gărzii Naţionale a R.Cipru şase sisteme de tun-obuzier autopropulsat "NORA B-52", produse în Serbia. În total, Serbia trebuie să livreze forţelor armate (FA) cipriote 24 de astfel de sisteme. Tot în luna septembrie a intrat în înzestrarea FA cipriote un autovehicul blindat uşor "Miloš", de asemenea, de producţie sârbească, în configuraţie de vehicul de cercetare de artilerie, observare şi comandă, livrat "la pachet" cu bateria de obuziere "NORA B-52". În total, este prevăzută livrarea a opt astfel de autovehicule, câte două pentru fiecare baterie, din cele patru planificate pentru achiziţie.
O baterie de obuziere autopropulsate "NORA B-52", cal. 155 mm, şi un autovehicul "Miloš", vopsite în culorile Gărzii Naţionale a R.Cipru, au participat la parada organizată cu ocazia celei de-a 59-a aniversări a independenţei R.Cipru (01.10.2019). La paradă a asistat şi ministrul sârb al apărării, Aleksandar Vulin.
"Povestea" obuzierului autopropulsat "NORA B-52" este interesantă şi îşi are originile în perioada iugoslavă (1976), când a fost proiectat şi construit obuzierul tractat "NORA”, cal. 152 mm. Actualul sistem autopropulsat, cal. 155 mm, a fost dezvoltat (2003) de către Institutul Tehnic Militar din Belgrad (VTI) şi este produs de către compania naţională sârbă, de stat "Jugoimport-SDPR', care a cumpărat de la VTI drepturile de proprietate intelectuală.
Deşi sistemul se bazează pe un tun mai vechi (D-20, M-1955, cal. 155 mm), între avantajele acestuia, evidenţiate de producător, sunt mobilitatea foarte mare şi posibilitatea de a fi proiectat rapid la distanţe mari, prin transportul cu avioane specializate (de exemplu, cu avioane IL-76).
La sfârşitul anului trecut, o primă baterie de astfel de obuziere a intrat în înzestrarea Armatei Serbiei (VS), în Brigada de Artilerie Mixtă de la Niš, din organica Forţelor Terestre ale VS, iar în luna martie 2019 s-a executat prima tragere cu muniţie de luptă cu această baterie, în poligonul întrunit "Pasuljanske livade". Acest fapt nu ar fi de interes, dacă nu s-ar menţiona că bateria a fost donată armatei sârbe (încă din 2016) de către "Jugoimport-SDPR" (armata, totuşi, a cedat în schimb Cazarma "Jakub Kuburović", din Zemun, aflată pe lista obiectivelor militare declarate "fără perspectivă" pentru sistemul de apărare al Serbiei). Cel mai probabil, la baza acestei donaţii a stat faptul că sistemul nu a fost cumpărat de către mulţi beneficiari, deşi interes în acest sens exista, deoarece, inevitabil, la fiecare vizită a potenţialilor cumpărători se impuneau întrebările privind rezultatele în exploatarea acestui sistem în armata sârbă. Între clienţii care au achiziţionat sistemele autopropulsate "NORA B-52" se numără Myanmar (24 de sisteme), Kenya (6 sisteme), Bangladesh (18 sisteme). Oricum, testele pentru intrarea obuzierului în înzestrarea armatei sârbe au cerut timp îndelungat, militarii sârbi nefiind prea încântaţi de noul sistem.
În context, unii analişti au evidenţiat că, spre deosebire de vânzările anterioare, când sistemul "NORA B-52" a fost vândut "la pachet" cu vehicule de cercetare şi comandă de tipul "BOV" (BOV M-11, modificat), "pachetul" pentru Cipru a inclus noul vehicul "Miloš", produs, de asemenea, de către "Jugoimport-SDPR". Analiştii sârbi susţin că schimbarea a fost impusă de faptul că nu mai există "rezerve" de vehicule "BOV" (BOV-3), deoarece se doreşte transformarea acestora în vehicule de comandă de artilerie. Potrivit aceloraşi analişti, artileriştii sârbi sunt nemulţumiţi de cadenţa redusă a obuzierului "NORA B-52", de doar patru proiectile pe minut, şi s-ar fi dorit cel puţin cinci proiectile pe minut. VTI şi "Jugoimport-SDPR" dezvoltă, totodată, obuzierul autopropulsat "Aleksandar", tot de cal. 155 mm, care ar avea o cadenţă de şase proiectile pe minut.
[1] Mareşal şef al aerului (Air Chief Marshal sau ACM) este echivalentul unui general cu patru stele şi este cel mai înalt grad din cadrul forţelor aeriene în timp de pace. În codificare NATO este OF-9. Un mareşal şef al aerului este echivalent cu un amiral din Royal Navy sau cu un general în British Army sau Royal Marines.
[2] Exerciţiu organizat în comun de Centrul Euro-Atlantic de Coordonare a Răspunsului la Dezastre (EADRCC) şi Ministerul de Interne al Serbiei, în care au fost implicate 2.000 de persoane din aproape 40 de state membre ale NATO sau partenere ale Alianţei, dar şi mai multe organizaţii internaţionale, precum UE şi Crucea Roşie. Scopul exerciţiului a fost de a îmbunătăţi interoperabilitatea în cadrul operaţiilor internaţionale de răspuns la dezastre.
[3] Are şi calitatea de ministru al apărării şi lider al partidului naţionalist VMRO - BND (VMRO-Mişcarea Naţională Bulgară).