Raport Special BALCANII DE VEST (Octombrie 2019)

I. Franţa blochează aderarea Macedoniei de Nord şi Albaniei la Uniunea Europeană (UE)     

În cadrul reuniunii Consiliului European, din 17-18.10.2019, pe lângă alte subiecte de interes major ce au fost discutate şi dezbătute, a fost abordată evoluţia situaţiei în Balcanii de Vest şi problema extinderii UE în regiune şi, implicit, începerea negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord şi Albania. Cu toate acestea, în data de 17.10.2019, Franţa, utilizând dreptul său de veto, a blocat discuţiile cu privire la deschiderea procesului de aderare al Macedoniei de Nord şi Albaniei.

Este semnificativ de subliniat că, în contextul în care Franţa şi-a declarat poziţia împotriva declanşării discuţiilor cu oricare dintre cele două state candidate, Macedonia de Nord sau Albania, Danemarca şi Olanda s-au declarat şi ele împotriva deschiderii negocierilor cu Albania. Drept urmare, sprijinitorii procesului de extindere al UE au fost uimiţi de cel de-al treilea eşec al Consiliului European de a anunţa, în data de 18.10.2019, o dată clară pentru începerea negocierilor de aderare la UE cu Albania şi Macedonia de Nord, în pofida negocierilor foarte prelungite materializate până în prezent. Într-un astfel de context, Consiliul European a decis să se rediscute problema extinderii UE înainte de summitul UE-Balcanii de Vest, ce va avea loc la Zagreb, în luna mai 2020.

***

Aderarea Macedoniei de Nord şi Albaniei va fi discutată, ulterior, la cel mai înalt nivel, a subliniat ministrul finlandez de externe, Tytti Tuppurainen. Ministrul finlandez de externe, dar şi responsabilul temporar al UE de politică regională, Johannes Hahn (politician austriac, care a ocupat funcţia de comisar european pentru politica europeană de vecinătate şi negocieri de extindere, din noiembrie 2014), precum şi alţi politicieni, reprezentanţi ai altor state din UE, şi-au exprimat nemulţumirile prin sublinierea faptului că "există şi alte ţări - Rusia şi China - care abia aşteaptă ca UE să se retragă din această regiune".

În urma blocării procesului de integrare şi a nestabilirii unei date clare pentru lansarea negocierilor de aderare la UE, în Macedonia de Nord au apărut reacţii extrem de rapide fiind stabilită organizarea viitoarelor alegeri generale în 12.04.2020[1]. Prim-ministrul, Zoran Zaev, a confirmat că liderii politici au fost de acord să organizeze alegeri generale anticipate cu opt luni înainte de încheierea normală a mandatului guvernului macedonean.

Liderii partidelor politice din Macedonia de Nord au organizat o reuniune la reşedinţa preşedintelui macedonean, toţi aceştia reafirmându-şi angajamentul de a continua procesul de integrare în UE. Preşedintele macedonean, Stevo Pendarovski, şi-a declarat dezamăgirea cu privire la decizia adoptată la nivelul UE şi, ca urmare a situaţiei create, înaltul oficial macedonean a invitat imediat liderii principalelor partide politice din Macedonia de Nord să discute planificarea şi organizarea unor etape viitoare de acţiune. Analizând poziţiile adoptate de diverşi reprezentanţi ai UE cu ceva timp în urmă, dar şi poziţiile adoptate de liderii de la Skopje, putem aprecia că Macedonia de Nord este considerată ca fiind mai bine pregătită pentru începerea negocierilor de aderare.

În acelaşi context, liderul principalului partid de opoziţiei, VMRO-DPMNE, Hristijan Mickoski, a exprimat un optimism semnificativ, declarând în urma întâlnirii, din data de 20.10.2019, că partidul său va câştiga următoarele alegeri şi va forma un nou guvern reformator.

Conform planurilor stabilite, în timp ce înfiinţarea unui guvern tehnic, în baza Acordului de la Prjino[2], se va materializa pe 03.01.2020, Parlamentul Macedoniei de Nord se va dizolva în data de 11.02.2020 şi, în conformitate cu prevederile Constituţiei, alegerile ar trebui să aibă loc după 60 de zile, iar un guvern ad-hoc temporar ar trebui ales în 100 de zile. În ceea ce priveşte ratificarea Protocolului de aderare la NATO, Parlamentul Macedoniei de Nord nu poate fi reunit odată ce va fi dizolvat, documentul menţionat urmând să fie ratificat de către membrii noului Parlamentul ce va fi format la Skopje.

Pe de altă parte, până în prezent, Albania nu s-a îndreptat către organizarea de alegeri. În septembrie 2019, protestele anti-Rama s-au răcit oarecum şi s-a luat o pauză pentru a se aştepta decizia de extindere a UE. Cu toate acestea, partidele de opoziţie nu au ratat ocazia de a-l ataca pe premierul albanez, Edi Rama, în acest context, liderul Partidului Democrat, Lulzim Basha, susţinând că „Europa l-a respins pe Edi Rama, şi nu Albania”. În actualul context creat de blocare a procesului de aderare la UE, se poate ajunge la o nouă posibilă stare de instabilitate la Tirana.

În contextul situaţiei create, este semnificativ de subliniat că, într-o rezoluţie adoptată în data de 24.10.2019, Parlamentul European subliniază că Macedonia de Nord şi Albania îndeplinesc cerinţele pentru a începe negocierile.

II. Obiective ale Priştinei pentru (nordul) Kosovo 

Desfăşurarea alegerilor parlamentare anticipate din Kosovo (06.10.2019) şi rezultatele preliminare ale acestora nu au adus nicio soluţie miraculoasă pentru problemele provinciei. Din contră, pare că prin validarea în funcţia de premier a liderului Mişcării pentru Autodeterminare, Albin Kurti, situaţia are şanse să se deterioreze în continuare.

În acest timp, au continuat confruntarea dintre Belgrad şi Priştina şi campaniile fiecăreia dintre cele două părţi: Priştina a acţionat pentru consolidarea ”statalităţii” sale, îndeosebi prin solicitarea de a adera la Interpol, iar Belgradul, din contră, a acţionat împotriva aderării Kosovo la Interpol şi pentru readucerea ”dosarului kosovar” în atenţia Consiliului de Securitate al ONU, prin dezbaterea în acest for a rapoartelor periodice ale reprezentantului special al secretarului general al ONU şi şef al misiunii ONU din Kosovo (UNMIK)[3].

Simultan, Priştina a continuat să intervină în nordul Kosovo, pentru a arăta că este în măsură să-şi exercite suveranitatea pe întregul teritoriu naţional. Pe acest fond, ultimele incursiuni ale poliţiei speciale kosovare în nordul Kosovo au avut ca obiectiv reţinerea unor poliţişti, suspectaţi de implicare în activităţi de crimă organizată, ca şi în asasinarea, în ianuarie 2018, a politicianului sârb Oliver Ivanović. Principalul suspect căutat la operaţiunea din 16 octombrie a fost Željko Bojić, şeful compartimentului pentru operaţii al Comandamentului ”Nord” al Poliţiei Kosovo, dar acesta nu a fost găsit şi este urmărit în continuare[4]. O altă persoană căutată intens de poliţia kosovară în ancheta legată de uciderea lui O.Ivanović este Milan Radoičić, membru marcant al coaliţiei ”Lista Sârbă”.

***

În relaţia cu Belgradul şi sârbii din Kosovo, autorităţile de la Priştina au următoarele obiective majore: menţinerea suprataxei pentru mărfurile importate din Serbia Centrală şi Bosnia şi Herţegovina (BIH), ca instrument de presiune, reiterarea cu fermitate a opoziţiei faţă de formarea Asociaţiei Municipalităţilor Sârbe din Kosovo (ZSO) în forma şi cu competenţele dorite de partea sârbă, izolarea şi eliminarea structurilor din Kosovo gestionate de către Belgrad şi, nu în ultimul rând, identificarea de forţe politice şi civice ale sârbilor din Kosovo care sunt dispuse să colaboreze cu Priştina, inclusiv pentru a participa la guvernare.

Evoluţia unor evenimente pe scena internaţională, cum ar fi numirea a doi emisari speciali ai Washingtonului pentru Balcanii de Vest şi, respectiv, pentru dialogul dintre Belgrad şi Priştina, chiar şi neprecizarea unei date pentru începerea negocierilor de aderare la UE de către Albania şi Macedonia de Nord, sugerează o campanie nouă de presiuni la adresa Serbiei, care să aibă ca rezultat, simplificat spus, acceptarea independenţei Kosovo.

În afară de obiectivele majore menţionate, Priştina mai are o serie de obiective ”de etapă” şi ”punctuale” în nordul Kosovo.

Incursiunile forţelor speciale ale poliţiei kosovare în nord sunt interpretate ca având ca obiectiv modificarea structurii etnice a poliţiei din nord sau, cel puţin, înlăturarea cadrelor care ascultă de ”comanda” Belgradului. De altfel, la 29.05.2019, preşedintele Serbiei, Aleksandar Vučić, a declarat public că unul din obiectivele operaţiei din ziua precedentă a fost şi arestarea lui Ž.Bojić. Potrivit acestuia, Priştina doreşte ca prin aceste acţiuni să-i facă pe poliţiştii sârbi să fie ”albanezi mai răi decât albanezii”.

Mai mulţi reprezentanţi sârbi au subliniat, în context, că poliţiştii de etnie sârbă reţinuţi în mai 2019 şi suspendaţi din funcţie au fost înlocuiţi cu poliţişti de etnie albaneză, ceea ce reprezintă o încălcare flagrantă a ”Acordului de la Bruxelles” (aprilie 2013). În aceeaşi idee, Priştina nu a respectat nici acordul privind justiţia, două treimi din angajaţii judecătoriei din Mitrovica Nord fiind de etnie albaneză, deşi acordurile semnate prevăd 50%-50%.

Operaţia din 28 mai a fost argumentată de Priştina prin nevoia de a combate crima organizată din nordul Kosovo. În sprijinul acţiunilor sale, Priştina utilizează masiv propaganda, în sensul exagerării fenomenului criminalităţii în nordul Kosovo, susţinând că, practic, toată societatea sârbă este angajată în astfel de activităţi. Afirmaţiile Priştinei sunt scoase din context şi sunt corecte doar parţial. În condiţiile impunerii de circa un an a suprataxei, mai ales în nordul provinciei s-a intensificat contrabanda cu produse din Serbia, fiind probabil şi că autorităţile din Serbia Centrală tolerează acest fenomen.

Incursiunile poliţiei speciale kosovare în nord, executate cu rapiditate au ca obiectiv şi descurajarea sârbilor de a opune o rezistenţă armată[5]. Analiza reacţiei sârbilor ar putea sugera Priştinei dacă şi când este oportun să treacă la măsuri şi mai importante, care să-i consolideze autoritatea în nord. O astfel de măsură radicală ar putea fi reluarea circulaţiei rutiere pe principalul pod dintre Mitrovica Nord şi Mitrovica Sud. Momentan, Priştina nu are sprijinul partenerilor occidentali pentru o astfel de măsură, deoarece aceasta este considerată extrem de riscantă.

La dimensiunea socială, unii analişti sârbi adaugă dimensiunea politică a incursiunilor. Partea sârbă nu a fost informată despre acţiunile poliţiei speciale, ceea ce se poate pune în legătură şi cu o tentativă de ”decredibilizare” a ”Listei Sârbe”, în condiţiile în care A.Kurti face eforturi pentru a constitui noul guvern fără această formaţiune politică a sârbilor din nordul Kosovo, care a câştigat toate cele 10 mandate de deputat rezervate în parlament pentru minoritatea sârbă[6]. Un vicepreşedinte al ”Listei Sârbe”, M.Radoičić, este, de altfel, suspectat de Priştina ca având un rol important în asasinarea lui O.Ivanović. ”Dimensiunea politică” mai este dată de faptul că, potrivit ”Acordului de la Bruxelles”, comandantul comandamentului poliţiei kosovare din cele patru municipalităţi sârbe din nordul Kosovo (Leposavić, Mitrovica Nord, Zubin Potok, Zvečan) trebuie să fie un etnic sârb, numit de către ministerul kosovar de interne, de pe o listă de candidaţi propuşi de către primarii din cele patru municipalităţi, în numele ZSO, care în şase ani de la ”Acordul de la Bruxelles” nu s-a înfiinţat.

Sârbii acuză Priştina că, prin incursiunile poliţiei şi alte măsuri (acuzaţii şi reţinerea fără probe, pentru presupuse crime de război), doresc atât să intimideze populaţia sârbă, cât şi să prevină revenirea în Kosovo a persoanelor refugiate şi strămutate şi să producă divizarea populaţiei sârbe şi izolarea acesteia de Belgrad.

Între timp, oficiali americani spun tot mai vocal că pentru a adera la UE, Serbia trebuie să recunoască independenţa Kosovo, iar această solicitare a fost confirmată pentru populaţia sârbă de către însuşi preşedintele A.Vučić, în câteva rânduri, în luna octombrie 2019.

III. Colaborarea politico-militară sârbo-rusă continuă să se consolideze

Luna octombrie a confirmat cursul ascendent al colaborării sârbo-ruse în mai multe domenii, cu precădere în cel politic, militar şi tehnico-militar.

Premierul F.Ruse, Dmitri Medvedev, a efectuat (19.10) o vizită la Belgrad pentru a celebra alături de sârbi cea de-a 75-a aniversare a Eliberării Belgradului în cel de-al Doilea Război Mondial (20.10.1944), iar cu doar trei zile înainte Moscova a livrat armatei sârbe trei elicoptere de transport Mi-17V-5. Pentru marcarea evenimentului de acum 75 de ani, Belgradul a organizat (19.10) un exerciţiu demonstrativ, cu numele de cod ”Libertatea 2019” (”Sloboda 2019”).

În perioada 23-29.10.2019, în Serbia s-a desfăşurat cea de-a doua fază a primului exerciţiu tactic ruso-sârb de apărare antiaeriană (AA) ”Scutul Slav 2019”, cu şanse mari ca acesta să se transforme într-un exerciţiu ”tradiţional”, după cum au lăsat să se înţeleagă gazdele exerciţiului. Pentru nevoile exerciţiului, Moscova a dislocat în Serbia (prin spaţiul aerian bulgar), începând cu 21.10, ”elemente ale unui divizion de rachete AA S-400 ”Triumf” şi o companie de sisteme de rachete şi artilerie AA ”Panţir-S1”.

Odată cu încheierea ”Scutului Slav”, în F.Rusă a debutat (29.10) cea de-a cincea ediţie a unui alt exerciţiu ”tradiţional şi simbolic”, Frăţia Aviatorilor din Rusia şi Serbia, ”BARS 2019”. La acesta participă piloţi de avioane MiG-29 şi elicoptere Mi-8, în echipaje mixte.

Belgradul nu uită nici colaborarea cu cel de-al treilea element al trinomului Serbia-Rusia-Belarus, două delegaţii militare sârbe (una a Departamentului de Buget-Finanţe din Ministerul Apărării, iar cealaltă, a Universităţii de Apărare din Belgrad) efectuând vizite la structurile partenere de la Minsk.

Ministrul sârb al apărării, Aleksandar Vulin, a folosit participarea la cel de-al VIII-lea Forum de Securitate de la Beijing (The 8th Beijing Xiangshan Forum) pentru a se întâlni cu omologii rus şi bielorus. În context, trebuie subliniat că Belgradul profită la maximum de opţiunea sa de ”neutralitate militară”, pentru a coopera cu China pentru asimilarea de tehnologii pentru construcţia de drone înarmate. Belgradul are în plan utilizarea tehnologiei chineze pentru reproiectarea şi înarmarea UAV-ului ”Pegaz”, dezvoltat de Institutul Tehnic Militar din Belgrad. Pe timpul sejurului la forumul de securitate, ministrul A.Vulin s-a întâlnit cu experţii sârbi care au fost trimişi în China pentru realizarea proiectelor menţionate privind dezvoltarea de drone în Serbia.

***

Livrarea (16.10.2019)  celor trei elicoptere medii de transport Mi-17V-5 are ca efect consolidarea semnificativă a capacităţilor armatei sârbe de transport aerian, dar şi a capacităţilor operative ale acesteia în ansamblu. Cele trei elicoptere vor intra, alături de alte două elicoptere de acelaşi tip, achiziţionate în 2016, în organica Escadrilei 890 elicoptere mixte din Batajnica (Belgrad) din Brigada 204 Aviaţie Batajnica[7].

Simbolic, tot în planul ”neutralităţii militare” sârbe, este şi faptul că odată cu cele trei elicoptere ruseşti a ajuns la Belgrad şi un elicopter ”Airbus” H145M.

Alături de parteneriatul istoric evident cu ocazia eliberării Belgradului în urmă cu 75 de ani, noul parteneriat este evidenţiat de vizita în Serbia şi asistarea a exerciţiu a premierului rus D.Medvedev, ca şi de parteneriatul sârbo-rus în domeniul militar şi tehnico-militar. Astfel, la exerciţiu au luat parte activă avioane MiG-29 (inclusiv din cele donate de F.Rusă în decembrie 2016), ca şi vehicule blindate de cercetare (BRDM-2), donate de Moscova tot în decembrie 2016 şi ajunse în Serbia în acest an. Mai mult, ”frăţia de arme” a fost reconfirmată de participarea activă la exerciţiu a două elicoptere Mi-35M ale forţelor armate (FA) ruse, ca şi de participarea la ”faza statică” a unui tanc T-72B3 al FA ruse[8].

În susţinerea acestei afirmaţii se mai pot aduce alte detalii legate de vizita premierului rus: semnarea mai multor acorduri, protocoale şi memorandumuri de înţelegere pentru colaborarea în cele mai diverse domenii, de la economie şi transporturi, la combaterea contravenţiilor vamale, cercetare ştiinţifică şi cultură. Un alt exemplu simbolic foarte concret se referă la spectacolul susţinut de ansamblul de cântece şi dansuri al FA ruse ”Alexandrov” în aer liber, într-o piaţă din centrul Belgradului (Trg republike), la care au asistat, alături de cetăţeni, reprezentanţi ai ministerului sârb al apărării şi armatei sârbe, în frunte cu un secretar de stat (Aleksandar Živković)[9].

Unii analişti au remarcat, însă, lipsa oricăror declaraţii privind soarta celorlalte 20 de vehicule BRDM-2 şi 30 de tancuri T-72 donate de Moscova Serbiei în decembrie 2016. Opinia publică sârbă nu ştie care este dinamica realizării donaţiilor şi nici care sunt nivelul şi costurile modernizării şi transportului sistemelor donate în Serbia.

În timp ce analiştii prezentau aceste comentarii, opinia publică a fost surprinsă de o serie de informaţii primite de la ministerul rus al apărării şi mass-media rusă, privind executarea în Serbia a celei de-a doua faze a exerciţiului AA ”Scutul Slav 2019”. Surpriza a fost cu atât mai mare, cu cât pregătirile pentru exerciţiu au debutat pe când se executau activităţile de bilanţ de la ”Libertatea 2019”. A provocat aproape un şoc mediatic informaţia că la exerciţiu participă sisteme de rachete AA ruseşti, celebrul S-400 ”Triumf” şi la fel de celebrul sistem de artilerie şi rachete AA ”Panţir-S”.

Citând mass-media ruse, presa din Serbia a evidenţiat o serie de ”premiere” cu această ocazie: prima dată când se execută un astfel de exerciţiu comun în Serbia, prima dată când se dislocă în străinătate pentru un exerciţiu sisteme S-400 şi ”Panţir-S”. Nu au întârziat nici zvonurile şi dezinformarea, temele predilecte fiind achiziţia iminentă de către Serbia a unor sisteme S-400 şi ”Panţir-S”, în ”contrapartidă” la ”scutul american” de la Deveselu.

Făcând o vizită la comandamentul exerciţiului ”Scutul Slav 2019” (25.10), preşedintele sârb Aleksandar Vučić a declarat că Serbia îşi doreşte sisteme S-400, dar a respins ferm posibilitatea achiziţiei de către Serbia în viitorul apropiat a unor astfel de sisteme, din lipsă de bani, şi a confirmat achiziţia de către Belgrad ”a unui sistem” Panţir-S”, care ”este aşteptat să fie livrat în curând”.

Merită subliniat că Belgradul a negociat în ultimii ani cu Moscova şi nu a renunţat la achiziţia de sisteme de rachete AA ruseşti cu rază medie (Buk) sau lungă (S-300), dar încă nu a ajuns la un compromis cu Moscova. Negocieri pe aceeaşi temă au fost desfăşurate de Belgrad şi cu Minskul...

Seria de ”surprize” ale Belgradului în colaborarea militară cu partea rusă a continuat cu anunţarea (30.10) executării în F.Rusă (în regiunea Astrahan, pe aerodromul militar ”Privoljski”) a exerciţiului ”BARS 2019”.

Indubitabil, prin executarea de exerciţii comune cu partea rusă, armata sârbă îşi îmbunătăţeşte nivelul de instruire şi preia elementele pe care le consideră utile, atât privind planificarea şi organizarea, cât şi privind întrebuinţarea în luptă a mai multor tipuri de unităţi (blindate, mecanizate, de infanterie, de desant aerian, de aviaţie, de apărare AA etc.).

Activităţile de ”socializare” cu ocazia executării exerciţiilor comune şi cursurile de perfecţionare şi instruire la care participă militarii sârbi în F.Rusă au ca efect şi crearea unei imagini pozitive a Moscovei şi a armatei ruse în rândul opiniei publice din Serbia, ca şi crearea unor relaţii de camaraderie între militarii din cele două ţări.

Simultan, prin executarea de exerciţii comune variate cu parteneri din NATO şi Programul ”Parteneriat pentru Pace”, armata sârbă are posibilitatea comparării procedurilor şi tacticilor, astfel încât, în ultimă instanţă, poate crea doctrine proprii de întrebuinţare a categoriilor, genurilor şi specialităţilor, adaptate la teritoriul naţional, riscurile şi ameninţările specifice, şi, nu în ultimul rând, la potenţialul uman, material, economic şi financiar al Serbiei şi sistemului său de apărare şi securitate[10].

Serbia a negociat cu partea rusă şi achiziţia a patru elicoptere de asalt Mi-35M, iar livrarea acestora, de asemenea, va contribui semnificativ atât la îmbunătăţirea mobilităţii armatei sârbe cât şi la reducerea timpului de reacţie.

Poate nu întâmplător, Washingtonul are în plan realizarea unei donaţii de două elicoptere Sikorsky UH-60M ”Black Hawk”, second-hand, pentru armata croată (procedura fiind demarată în 2018), iar, la 30.10., Departamentul de Stat a aprobat de principiu solicitarea Zagrebului (din iulie 2019) de vânzare a altor două elicoptere UH-60M, noi. Este foarte probabil ca aceste elicoptere să fie utilizate de către forţele pentru operaţii speciale ale armatei croate. Astfel, se poate afirma că relaţiile strânse şi colaborarea dintre Belgrad şi Moscova au ca efect dezvoltarea colaborării dintre Zagreb şi parteneri occidentali (primul între aceştia fiind Washingtonul). În acest plan, analiştii evidenţiază că nerenunţarea de către Croaţia la planurile de achiziţie de avioane multirol de producţie occidentală este un ”răspuns” la donaţiile rusă şi bielorusă de avioane MiG-29 pentru armata sârbă (însumând 10 aparate). Tot aşa, achiziţionarea de către Croaţia a obuzierelor PzH 2000 (second-hand) din Germania ar fi un ”răspuns” la dezvoltarea şi producţia de către Serbia a unor obuziere autopropulsate (”NORA” B-52 sau ”Aleksandar”).

IV. Exerciţiul demonstrativ ”Libertatea 2019” de la Belgrad

Cu ocazia celebrării a 75 de ani de la eliberarea Belgradului în cel de-al Doilea Război Mondial (20.10.1944), autorităţile R.Serbia au hotărât executarea, la 19.10.2019, a unui exerciţiu demonstrativ, de prezentare a unei părţi a capacităţilor Armatei Serbiei, ca şi a unor elemente de tehnică militară, sisteme de armament şi echipamente militare, dezvoltate sau produse deja de către industria sârbă de apărare. Exerciţiul a primit numele de cod ”Libertatea 2019” (”Sloboda 2019”).

Exerciţiul a avut o parte dinamică”, concretizată printr-un exerciţiu contraterorist, în mai multe faze, cu utilizarea de forţe întrunite (forţe terestre şi aviaţie). De asemenea, exerciţiul a cuprins o defilare cu trei detaşamente: de infanterie, motorizat, aerian. Nu în ultimul rând, s-a organizat şi o ”fază statică”, unde au fost prezentate produse ale cercetării ştiinţifice şi industriei sârbe de apărare.

”Partea dinamică” a debutat cu un atac al grupurilor de cercetare-diversiune ale Brigăzii Speciale (din Pančevo) asupra ”teroriştilor” baricadaţi în clădiri. În atac s-au folosit vehicule ”Hummer” (HMMWV), ”Lazar 3”, vehicule ale poliţiei militare, M-86, şi ”noile” vehicule BRDM-2MS. O parte a personalului a fost adusă în zonă cu elicoptere ”Gazela” şi un elicopter Mi-8MT, de unde desantul a coborât folosind tehnica de coborâre rapidă (”Fast rope”). A executat foc asupra ”teroriştilor” şi platforma terestră înarmată, fără echipaj uman la bord, ”Miloš” (”Micul Miloš”). Organizatorii au folosit ocazia pentru a lăuda şi prezenta armamentul şi echipamentele din înzestrarea grupurilor de cercetare-diversiune ale forţelor pentru operaţii speciale ale armatei sârbe (parte a programelor de înzestrare ”1.500” şi ”1.500+”).

A urmat o acţiune de căutare-salvare, executată cu noul elicopter H135M, special destinat, zona de aterizare fiind asigurată de către o echipă specială, transportată cu un avion Mi-175-V. Sprijinul apropiat din aer a fost asigurat de către elicoptere înarmate ”Gazela” (varianta ”GAMA”) şi avioane de antrenament şi de luptă G-4 (”Super Galeb).

Aviaţia de vânătoare-bombardament a continuat să asigure sprijin nemijlocit cu foc cu avioane de asalt ”Orao” (IAR-93), cu simplă comandă (J-22) şi cu dublă comandă (NJ-22). Acestea au simulat, între altele, bombardamente executate în zbor razant şi au lansat ”momeli în infraroşu”, ceea ce a plăcut mult audienţei.

A urmat aviaţia de vânătoare, două avioane MiG-29 executând o luptă apropiată (”dog-fight”), fără elemente spectaculoase.

Eşalonul de defilare de infanterie a numărat nu mai puţin de 13 blocuri, între care s-au numărat cadeţii, cu replici ale drapelelor de luptă ale regimentelor din Primul şi cel de-al Doilea Război Mondial. Merită evidenţiate şi blocurile de defilare ale veteranilor militari ai conflictelor din anii nouăzeci ai secolului trecut şi militarilor voluntari (din Seria ”Septembrie 2019”). Desigur, au mai defilat blocuri ale brigăzilor şi batalioanelor independente ale armatei sârbe.

”Defilarea aeriană” a fost primită cu interes de către audienţă: elicoptere, avioane G-4, avioane ”Orao”, avioane MiG-29. Au făcut impresie o formaţie de şapte avioane ”Orao” şi avioanele MiG-29 (şase aparate, în trei grupe de câte două aparate).

În eşalonul motorizat au defilat opt blocuri şi merită subliniat că acestea au fost formate, preponderent, din mijloace aflate în proces de dezvoltare şi neintroduse în uz operativ în armata sârbă.

***

Exerciţiul ”Libertatea 2019” nu a impresionat mai mult ca alte exerciţii demonstrative de acest tip, executate în ultimii ani în Serbia. Se poate afirma că exerciţiul a avut, în afară de obiectivul declarat, celebrarea a 75 de ani de la eliberarea Belgradului în cel de-al Doilea Război Mondial, un al doilea obiectiv cel puţin la fel de important: sublinierea prieteniei sârbo-ruse (ca urmare a vizitei în Serbia a premierului rus, Dmitri Medvedev).

În context, analiştii au mai remarcat că preşedintele Serbiei, Aleksandar Vučić a apreciat exerciţiul cu calificativul ”Foarte bine”, care, însă, este departe de calificativul ”Excelent”. Dacă nu a fost o ”scăpare” a ”comandantului suprem”[11], atunci motivele pentru acest calificativ ar putea fi că a cuprins, practic, aceleaşi elemente ale exerciţiilor demonstrative executate în ultimii doi-trei ani. În plus, unele secvenţe aeriene nu au putut fi observate bine de la sol, din cauza fumului cauzat de alte sisteme cu doar câteva minute înainte, în timpul demonstraţiilor luptei contrateroriste. Nici ”lupta aeriană apropiată”, executată de către două avioane MiG-29, nu a fost apreciată ca fiind foarte atractivă.

Un alt element ”negativ” poate fi considerat faptul că aproape nu au fost prezentate prototipuri cu adevărat noi, de tehnică militară dezvoltată de industria sârbă de apărare. Între elementele noi se numără doar două prototipuri de drone (una înarmată, cu sisteme de rachete împotriva blindatelor, M-80 ”Zolja”, iar alta destinată bruiajului, ”Aleks”).

Între ”premiere” se numără participarea la ”faza dinamică” a două elicoptere Mi-35M aparţinând forţelor armate (FA) ruse şi a vehiculelor blindate de cercetare BRDM-2MS ale armatei sârbe (donate de F.Rusă în decembrie 2016), ca şi participarea unui elicopter H145M (cu numărul de evidenţă 14501) la o acţiune de ”căutare-salvare în luptă”. Tot ca o ”premieră” ar putea fi considerată participarea la ”faza statică” a trei elicoptere medii de transport de producţie rusească, de tipul Mi-17V-5, care au ajuns la Belgrad la 16.10.2019.

Totodată, s-au observat variante diferite (configuraţii diferite) ale unor mijloace. Între acestea au atras atenţia vehiculele blindate ”Lazar”: o variantă ”Lazar 2” cu cupolă de armament ”Kerber” (cu tun antiaerian cu trei ţevi M-55A4, cal. 20 mm) şi o variantă ”Lazar 3” ca vehicul sanitar. Nu în ultimul rând, un vehicul blindat ”Miloš” avea montată o mitralieră americană rotativă Dillon Aero M134D, cal. 7,62 mm. La rândul său, platforma ”Micul Miloš” a fost prezentată în câteva versiuni.

Un lucru pozitiv evidenţiat de analişti este că între piloţii avioanelor MiG-29 care au participat la exerciţiu s-au numărat şi locotenenţi, ceea ce vorbeşte despre procesul de instruire a tinerilor piloţi din aviaţia militară sârbă (cei mai tineri piloţi sârbi pe acest tip de avion au încheiat instrucţia de ”trecere” în 2018 şi au executat un curs de perfecţionare în F.Rusă abia în 2019). Merită subliniată şi reintroducerea în procesul de instrucţie a piloţilor de vânătoare a avioanelor MiG-29 cu dublă comandă (MiG-29UB).