MAS Raport SpecialBalcanii de Vest

Raport săptămânal NATO - UE LEVANT Balkanii de Vest Regiunea Mării Negre

07 decembrie 2019 - Rapoarte speciale - Balcanii de Vest

Raport Special BALCANII DE VEST (Noiembrie 2019)

Stelian Teodorescu

I. Proiect de înfiinţare a unei "Zone Mini-Schengen" în Balcanii de Vest II.Croaţia - Intensificarea parteneriatului cu SUA III.Efecte colaterale ale spionajului rus în Serbia IV. Acord între Uniunea Europeană (UE) şi Serbia pentru gestionarea comună a frontierelor V. Autorităţile de la Podgorica ridică standardele legislative cu privire la utilizarea simbolurilor minorităţilor etnice în Muntenegru

Sursă foto: Mediafax

I. Proiect de înfiinţare a unei "Zone Mini-Schengen" în Balcanii de Vest

Pe 9 noiembrie, la Ohrid (Macedonia de Nord), liderii Albaniei, Serbiei, Bosniei şi Herţegovinei (BIH), Muntenegrului şi Macedoniei de Nord au purtat discuţii privind înfiinţarea unei zone ”mini-Schengen”, similară ”spaţiului Schengen”, care să contribuie  la creşterea şi dezvoltarea ţărilor din regiune, precum şi la posibilitatea de a călători între ţările participante cu actul de identitate naţional. De asemenea, liderii statelor participante au discutat şi despre crearea unui sistem care să permită străinilor care au obţinut o viză pentru un stat membru al ”mini-Schengen” să călătorească şi în celelalte entităţi din regiune. Au fost, de asemenea, discutate, printre altele, şi adoptarea unui pachet comun de documente necesar transportului de mărfuri, recunoaşterea reciprocă a calificărilor profesionale şi stimulente pentru schimburile de studenţi şi proiecte comune de cercetare şi dezvoltare. În acelaşi context, s-au purtat discuţii şi cu privire la procesul de cooperare la frontieră şi lupta împotriva criminalităţii şi terorismului.

Un plan de acţiune este de aşteptat să fie adoptat la următoarea întâlnire, planificată a avea loc la Durres, în Albania, la 21 decembrie 2019.

Ministrul economiei din Muntenegru, doamna Dragica Sekulić, a exprimat, în data de 11.11.2019, o opinie nefavorabilă cu privire la acest proiect, în condiţiile în care Muntenegrul şi-a "deschis deja graniţele" şi a ridicat barierele comerciale pentru statele vecine.

***

Anterior întâlnirii de la Ohrid, preşedintele R.Serbia, Aleksandar Vučić, s-a întâlnit, la Novi Sad, cu premierul Macedoniei de Nord, Zoran Zaev, şi cu premierul Albaniei, Edi Rama, pentru a discuta cu privire la o mai bună interconexiune a pieţelor la nivel regional prin proiectul „mini-Schengen”.

După această întâlnire trilaterală, preşedintele A.Vučić a subliniat că discuţiile au avut ca teme beneficiile acestui proiect pentru cetăţenii din toate cele trei ţări, fiind evidenţiat că obiectivul ce trebuie realizat până la sfârşitul anului 2021 este ca „frontierele să fie traversate numai cu cărţile de identitate”. În acelaşi context, A.Vučić a subliniat, la conferinţa de presă comună, şi faptul că „documentul ce va fi semnat va scoate în evidenţă şi va asigura libertatea de circulaţie a capitalurilor, bunurilor, serviciilor şi cetăţenilor, deoarece aceştia merită o viaţă mai bună şi un şomaj mai redus”, liderul sârb menţionând că acestea sunt libertăţile sau valorile esenţiale, recunoscute şi promovate la nivel internaţional de UE.

Secretarul adjunct al SUA şi Reprezentantul Special pentru Balcanii de Vest, Matthew Palmer, şi-a făcut cunoscută poziţia de susţinere a acestei iniţiative, subliniind că „are sprijinul SUA, care s-au angajat să lucreze în parteneriat cu liderii din regiune pentru a progresa”. În acelaşi timp, oficialul american a criticat Consiliul European pentru că nu a reuşit să ajungă la un consens privind deschiderea negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord şi Albania.

O parte a analiştilor consideră că ”iniţiativa Mini-Schengen substituie lipsa angajamentului UE” şi că „încetineşte procesul de integrare în UE”, dar şi că „Mini-Schengen creează o nouă Iugoslavie”.

Alţi experţi consideră, totuşi, că iniţiativa „Mini-Schengen” nu are nici un impact negativ asupra aderării la UE a Balcanilor de Vest şi că se derulează în concordanţă cu acest proces.

Cu toate acestea, iniţiativa a atras şi numeroase critici în plan internaţional, într-un astfel de context fiind lansat şi avertismentul că aceasta ar avea ca scop numai atragerea entităţilor din Balcanii de Vest şi distragerea atenţiei de la dezamăgirea provocată de amânarea deschiderii negocierilor de aderare la UE cu Albania şi Macedonia de Nord, analizele subliniind chiar că este „un truc politic ieftin, care arată bine numai pe hârtie”.

 

II. Croaţia – Intensificarea parteneriatului cu SUA

Cu ocazia participării la conferinţa pe teme de apărare cu titlul ”Viitorul industriei croate de apărare şi noile tehnologii”, organizată de către Ministerul Apărării al R.Croaţia şi cotidianul „Jutarnji list”, ministrul croat al apărării, Damir Krstičević, a declarat (25 noiembrie) că Zagrebul va primi, ca donaţie din partea SUA, 60 de vehicule blindate “Bradley”, pentru înzestrarea unui batalion croat de infanterie mecanizată şi 24 de vehicule “Bradley” pentru piese de schimb. Ministrul a mai afirmat că livrarea vehiculelor este aşteptată în 2020 şi 2021.

Damir Krstičević a mai precizat că:

- o echipă croată a efectuat o vizită în SUA şi a ales deja vehiculele care fac obiectul donaţiei: modelul M2A2 ODS, cu tun cal. 25 mm; tehnica se află într-o stare foarte bună de întreţinere;

- Croaţia va trebui să investească în modernizarea ulterioară a vehiculelor între două şi cinci milioane dolari;

- Zagrebul a acceptat să participe la programul Departamentului de Stat al SUA de sprijinire a aliaţilor şi să treacă de la tehnologia estică la tehnologia militară occidentală (European Recapitalization Incentive program / ERIP), iar prin acest program Croaţia primeşte 25 mil. dolari pentru programul “Bradley”;

- compania „Đuro Đaković Specijalna vozila d.d.”, din Slavonski Brod, parte a holdingului „Đuro Đaković Grupa d.d.”[1], are un potenţial excelent pentru colaborarea cu compania americană „BAE Systems”, în scopul înfiinţării în Croaţia a unui centru regional pentru repararea şi întreţinerea vehiculelor „Bradley”. Aceasta ar presupune atât transfer de tehnologie, cât şi investiţii directe ale partenerului american.

Ministrul a folosit ocazia pentru a menţiona alte două priorităţi ale forţelor armate croate: programul de înzestrare avioane de luptă multirol şi planurile de înzestrare cu patru elicoptere de luptă de tipul „Black Hawk”. Planurile Zagrebului în domeniul apărării mai au în vedere achiziţia şi utilizarea de avioane fără pilot, consolidarea capacităţilor de culegere de informaţii şi întărirea industriei croate de apărare (inclusiv prin construcţia unei fabrici de muniţii).

***

Declaraţia ministrului croat al apărării este prima confirmare oficială privind stadiul propunerii americane de donaţie, după o perioadă de peste un an de negocieri între Zagreb şi Washington.

Cooperarea americano-croată seamănă ”izbitor” cu cooperarea sârbo-rusă. În timp ce Zagrebul trebuie să primească de la SUA 84 de vehicule blindate "Bradley", Belgradul trebuie să primească din Rusia 30 de tancuri T-72 şi 30 de vehicule blindate BRDM-2MS[2]. Potrivit "modelului de donaţie", tehnica donată, deşi funcţională, trebuie supusă unui proces de reparaţii şi modernizare, cu costuri ce sunt suportate de către statul care primeşte donaţia. Diferenţa este că în cazul cooperării croato-americane este vorba de mai multă transparenţă. Opinia publică sârbă şi internaţională nu are cunoştinţă despre detaliile livrărilor şi modernizărilor legate de donaţia de tehnică pentru forţele terestre sârbe. De altfel, o situaţie similară se înregistrează şi cu alte programe de înzestrare a armatei sârbe, fie că vorbim despre donaţii (şase avioane MiG-29 din Rusia şi patru avioane MiG-29 din Belarus), fie de achiziţii (patru elicoptere de asalt Mi-35, trei elicoptere de transport Mi-17-V-5 şi un număr neprecizat de sisteme de artilerie şi rachete de apărare antiaeriană "Panţir-S") deja convenite.

Pentru a contrabalansa programele de înzestrare demarate de Belgrad, Zagrebul a solicitat sprijinul SUA în aceleaşi domenii.

În domeniul aviaţiei de luptă, după ce, în 2016, a primit o donaţie americană de 16 elicoptere de cercetare OH-58D "Kiowa Warrior", în 2019 Zagrebul a reluat licitaţia internaţională pentru achiziţia de avioane multirol (în 2020, Belgradul ar putea dispune de o escadrilă de 14 avioane MiG-29, şase moştenite, şase donate de Rusia şi patru donate de Belarus), a acceptat o donaţie de două elicoptere "Black Hawk" din SUA şi acţionează pentru achiziţia altor două aparate de acelaşi tip (Belgradul a contractat cinci elicoptere H145m "Airbus" pentru armată şi patru pentru poliţie, ca şi trei elicoptere Mi-17-V-5 şi patru Mi-35 pentru armată). În domeniul forţelor terestre, în 2014 Zagrebul a contractat 12 obuziere autopropulsate germane PzH 2000 (Serbia are programe proprii de dezvoltare şi producţie de obuziere autopropulsate, din familiile "NORA", "SORA" şi "Aleksandar"). Mai mult, în Serbia, eforturile croate de înzestrare cu UAV-uri sunt translatate în exploatarea UAV-ului tactic "Orbiter" (achiziţionat de Serbia din Israel) şi în dezvoltarea a două programe majore: producţia şi intrarea în înzestrare a UAV-ului tactic de cercetare "Vrabac" şi producţia, în comun cu China, a unei drone de luptă, având ca platformă UAV-ul mediu "Pegaz" (dezvoltat în prima fază de către Institutul Tehnic Militar din Belgrad/VTI).

Iniţiativele sârbe de înfiinţare în Serbia (la Batajnica) a unor centre regionale pentru reparaţii şi întreţineri la elicoptere ("Airbus" şi, respectiv, "Mi") par a avea ca "replică" în Croaţia un parteneriat în domeniul reparării vehiculelor blindate "Bradley". Experţi americani au vizitat deja compania din Slavonski Brod, pentru a vedea la faţa locului dacă firma croată îndeplineşte condiţiile pentru a efectua lucrări de întreţinere şi reparaţii la vehiculele "Bradley", iar concluzia pare una pozitivă.

Deşi procedurile pentru donaţia celor 84 de vehicule "Bradley" (60+24) nu au fost finalizate, nici în SUA, nici în Croaţia, este foarte probabil ca acestea să fie derulate fără probleme.

În concluzie, competiţia dintre SUA şi Rusia în domeniul apărării şi înzestrării cu armament şi echipamente militare se continuă prin  proxy în Balcanii de Vest, Zagrebul mizând pe sprijinul Washingtonului, iar Belgradul, parcă mai mult, pe sprijinul Moscovei.

 

III. Efecte colaterale ale spionajului rus în Serbia

Mediatizarea, în a doua parte a lunii noiembrie 2019, a cazului de spionaj al F.Ruse în Serbia, în care "actorul principal" a fost ofiţerul rus de informaţii militare Gheorghi Viktorovici Kleban, a provocat o reacţie "de domino". La 28 noiembrie, Agenţia de Securitate şi Informaţii a R.Serbia (BIA) a înaintat procuraturii din Sremska Mitrovica două plângeri penale împotriva a două persoane, acuzate de spionaj în favoarea serviciilor secrete croate.

Plângerile au fost înaintate împotriva lui Nikola Kajkić (cetăţean croat) şi Dražen Letić (cetăţean sârb). Cei doi sunt acuzaţi că au transmis unor servicii străine informaţii care au ca efect periclitarea securităţii naţionale a Serbiei şi a intereselor politice şi economice ale ţării. Concret, D.Letić este acuzat că, în calitate de fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne al R.Serbia (MUP RS), a cules pe teritoriul Serbiei date şi informaţii, la ordinul unor structuri politice şi de securitate croate, primind anumite recompense materiale. N.Kajkić (născut în 1973) este cetăţean al R.Croaţia, inspector în Secţia pentru terorism şi extremism violent în Direcţia de Poliţie Vukovar-Srijem din Ministerul Afacerilor Interne al R.Croaţia (MUP RH).

Cei doi sunt acuzaţi că au transmis date şi informaţii structurilor croate de informaţii şi au întreprins şi alte activităţi prin care au sprijinit activitatea structurilor croate de informaţii şi securitate. În plângere se mai arată că reţeaua coordonată de N.Kajkić în Serbia avea ca obiect de activitate culegerea de informaţii, recrutarea de persoane din Serbia pentru colaborarea cu justiţia croată şi pentru accesul la documentaţie care ar fi fost folosită în scopuri de politică externă, pentru discreditarea Serbiei.

***

Este interesant că dezvăluirea acestui caz survine la scurt timp după ”avertismentul” preşedintelui Serbiei, Aleksandar Vučić, după reuniunea din 21 noiembrie a Consiliului de securitate Naţională al R.Serbia, dedicată cazului de spionaj în care este implicat Gh.V.Kleban. La conferinţa de presă de după reuniune, liderul sârb a subliniat atât intensificarea măsurilor de contraspionaj pe teritoriul Serbiei, cât şi mediatizarea unor cazuri. Tot atunci, A.Vučić a dezvăluit opiniei publice sârbe că pe teritoriul Serbiei acţionează mai multe servicii străine de informaţii, nu doar ale unor ”state mari”, ci şi ale unor state din regiune, care au interese în Serbia.

La fel de interesant este şi faptul că este cel de-al doilea caz de spionaj în favoarea Croaţiei, devoalat de instituţiile sârbe în ultimii trei ani. Cazul precedent, din septembrie 2016, l-a implicat pe Čedo Čolović, un etnic sârb (cu dublă cetăţenie, sârbă şi croată), pensionar, fost militar în armata sârbilor din Croaţia (VRSK) în perioada războiului civil, refugiat în Serbia în 1995, cu domiciliul în Serbia (Belgrad) şi cu proprietăţi în Croaţia, pe care le vizita periodic. Intrigantă este şi soluţia rapidă în acest caz: inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia şi a fost condamnat în aceeaşi lună la trei ani de detenţie, în baza unui acord încheiat cu procuratura. Partea croată a negat ferm toate acuzaţiile Belgradului în cazul lui Č.Čolović.

Ar putea exista şi o legătură între cele două cazuri prin "temele" care ar face obiectul interesului părţii croate, dar despre niciunul din cele două cazuri nu sunt disponibile în mass-media date certe. Mass-media sârbă a susţinut că Č.Čolović era şantajat de către autorităţile croate şi avea ca sarcină culegerea de informaţii despre foste cadre militare ale fostei Armate Populare Iugoslave (JNA), care ar putea fi acuzate de către Zagreb de comiterea de crime de război. De altfel, tema activităţilor JNA şi altor forţe ale sârbilor pare să fie şi obiectul cazului de spionaj din martie 2002, cu implicarea fostului şef al Statului Major General al Armatei Iugoslaviei şi vicepremier sârb, Momčilo Perišić, reţinut de contrainformaţiile militare iugoslave odată cu un diplomat american şi doi colaboratori sârbi.

Din datele disponibile, rezultă că N.Kajkić era şi şef al unei echipe mixte croate pentru investigarea crimelor de război (formată din personal al MUP RH, procuraturii croate şi Agenţiei de Securitate şi Informaţii a R.Croaţia / SOA). Partea sârbă îl acuză de depăşirea mandatului şi de comiterea de fapte ilegale pe teritoriul Serbiei (activităţi secrete, conspirative, de culegere de informaţii), în afara canalelor legale de comunicare între Belgrad şi Zagreb. Potrivit datelor neoficiale, partea croată era interesată de cazuri închise şi soluţionate cu sentinţe definitive de Secţia specială pentru crime de război a Tribunalului Districtual din Belgrad. Mai mult, între "sarcinile" lui D.Letić ar fi fost şi deconspirarea unor angajaţi ai BIA. Colaborarea celor doi ar data din 2013, iar întâlnirile s-au desfăşurat şi în Serbia, şi în Croaţia.

Ca şi în cazul Č.Čolović, este de aşteptat ca partea croată să nege orice acuzaţie de spionaj în cazul N.Kajkić.

Probabil, cazul N.Kajkić a fost ales ca o confirmare a "neutralităţii" Serbiei, de tratare în mod legal a activităţilor ilegale pe teritoriul său. Este greu de crezut că opinia publică din Serbia va accepta acest "caz", la fel cum au existat numeroase reticenţe privind cazul lui Č.Čolović. De altfel, N.Kajkić a respins ferm acuzaţiile şi a subliniat că şi-a desfăşurat activitatea doar în Croaţia. El a acuzat BIA de înscenare şi a evidenţiat că a fost retras de la cazul "Ovčara" (în 2018) atunci când s-a "apropiat" prea mult de un potenţial vinovat, etnic sârb influent din Vukovar.

D.Letić a fost reţinut de către autorităţile sârbe în iulie 2019, în cadrul unei operaţii de combatere a traficului de droguri (de către reţeaua condusă de Michael Dokovich, cunoscut sub mai multe identităţi, între care Iljmija Frljučkić sau Michael Bugatti, şi reţinut tot în iulie 2019, în Elveţia, la Basel, pe când transborda 600 kg de cocaină).

Putem, însă, să încercăm o explicaţie de ce a fost aleasă (din nou) Croaţia pentru "lecţia demonstrativă" a Belgradului (în conexiune cu conferinţa de presă a preşedintelui sârb pe marginea cazului Kleban, comentarii neoficiale au menţionat ca fiind active în Serbia serviciile de informaţii din Croaţia, Bulgaria şi Macedonia de Nord!). Poate din cauză că relaţiile dintre Belgrad şi Zagreb sunt la un nivel scăzut şi nu sunt şanse de ameliorare a acestora până la încheierea alegerilor prezidenţiale din Croaţia. Probabil, obligat să "reacţioneze", Belgradul a ales cel mai mic rău, cu toate celelalte state vecine relaţiile fiind, oricum, mai bune decât cu Zagrebul.

Întâmplător sau nu, la sfârşitul lunii noiembrie 2019, mass-media sârbă a relatat despre înlocuirea din funcţie a doi funcţionari ai BIA, de la centrul regional de la Niš: şeful centrului, Vladimir Vučković, şi locţiitorul acestuia, Dušan Ćirković. Despre motive nu se ştie nimic cert, mass-media aflând "pe surse", că ar fi vorba despre management defectuos al organizaţiei, atmosferă de lucru improprie în cadrul colectivului şi rezultate slabe în desfăşurarea activităţilor.

 

IV.  Acord între Uniunea Europeană (UE) şi Serbia pentru controlul şi gestionarea frontierelor comune     

Ministrul de Interne al Finlandei, Maria Ohisalo, şi comisarul pentru migraţie, afaceri interne şi cetăţenie de la nivelul UE, Dimitris Avramopoulos, au semnat un acord cu reprezentantul Serbiei, viceprim-ministrul şi ministrul de interne, Nebojša Stefanović, cu privire la activitatea Agenţiei Europene pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă (FRONTEX).

Acordul va permite desfăşurarea unor activităţi comune şi va asigura furnizarea de asistenţă tehnică şi operaţională sporită la frontieră, unul din principalele obiective fiind asigurarea unei cooperări semnificative şi consolidarea suplimentară a securităţii la frontierele externe ale UE.

În acest context, FRONTEX va sprijini Serbia să gestioneze problemele specifice frontierelor prin dislocarea de echipe în zonele de frontieră dintre Serbia şi UE, în încercarea de a controla migraţia ilegală şi infracţiunile transfrontaliere.

***

UE a încheiat negocierile pentru semnarea acestui acord cu Serbia, în august 2018, iar ulterior, în septembrie 2018, comisarul D.Avramopoulos şi vicepremierul Serbiei, N.Stefanović, au parafat proiectul de acord, autorizarea definitivă a semnării acestui document fiind făcută în data de 22.01.2019. Pentru ca acordul să fie pus în aplicare, este necesar a se obţine şi consimţământul Parlamentului European.

Potrivit ministrului de interne finlandez, M.Ohisalo, cooperarea cu partenerii din Balcanii de Vest este obligatorie pentru ca UE să-şi poată gestiona cu succes şi eficient activitatea de control al frontierelor. Prin acest acord, FRONTEX va putea coordona cooperarea operaţională între statele membre ale UE şi Serbia şi va oferi sprijin şi expertiză pentru obţinerea de beneficii pentru toate părţile implicate. Comisarul UE, D.Avramopoulos, a mulţumit Serbiei pentru eforturile şi angajamentul realizat în vederea asigurării unei cooperări mai strânse cu UE.

UE a semnat anterior acorduri similare de cooperare prin FRONTEX, cu Albania, în octombrie 2018, şi cu Muntenegru, în octombrie 2019. Acordurile parafate cu Macedonia de Nord, în iulie 2018, şi cu Bosnia şi Herţegovina, în ianuarie 2019, sunt încă în curs de finalizare. Albania şi FRONTEX au lansat o operaţiune comună, care a fost prima desfăşurată pe teritoriul unei ţări vecine cu UE.

Parlamentul European a aprobat, cu 403 de voturi pentru, 162 împotrivă şi 44 de abţineri, un regulament care conferă FRONTEX un mandat mai amplu pentru a sprijini activităţile statelor membre ale UE, în special în ceea ce priveşte controlul la frontieră şi cooperarea cu terţe state. Ulterior (8 noiembrie), Consiliul European a aprobat regulamentul şi, potrivit unui comunicat de presă, FRONTEX va avea la dispoziţie o structură permanentă care va asigura gestionarea coerentă a frontierelor externe ale UE, care îi va permite să asigure acţiuni corespunzătoare de răspuns la posibilele crize.

Consiliul UE a aprobat un buget pentru 2020, care prevede, printre altele, alocarea a 101,4 milioane euro pentru FRONTEX, care înseamnă suplimentarea resurselor financiare alocate cu 32,4% faţă de 2019.

 

V. Autorităţile de la Podgorica ridică standardele legislative cu privire la utilizarea simbolurilor minorităţilor etnice în Muntenegru

În data de 22 noiembrie, a fost înaintat parlamentului muntenegrean un proiect legislativ care va stabili modul în care minorităţile naţionale vor putea să îşi afişeze / arboreze în locuri publice simbolurile etnice sau naţionale, fără a fi sancţionate. Noul proiect de lege privind utilizarea simbolurilor naţionale a fost prezentat pentru dezbatere şi adoptare în parlamentul muntenegrean, după controversele generate de amenzile aplicate unor cetăţeni pentru arborarea drapelului albanez.

Noua lege prevede ca, pe lângă simbolurile etnice sau naţionale ale minorităţilor, să fie utilizat obligatoriu şi drapelul naţional al Muntenegrului. Legea mai prevede amenzi între 500 şi 20.000 de euro pentru utilizarea simbolurilor naţionale pe clădirile instituţiilor statului sau la întâlniri organizate de organele statului fără ca drapelul Muntenegrului să fie arborat în acelaşi timp. Amenzi între 500 şi 20.000 de euro pot fi, de asemenea, impuse pentru interpretarea unei versiuni scurtate a imnului naţional al Muntenegrului.

***

Cu o populaţie de aproximativ 630.000 de cetăţeni, Muntenegru este un stat multi-etnic, fără, însă, ca o singură comunitate să formeze jumătate din populaţia sa. Compoziţia etnică este: 45% muntenegreni, 29% sârbi, 9% boşniaci şi 5% albanezi.

În anul 2018, un grup de turişti albanezi a fost amendat cu 230 de euro pentru arborarea unui drapel albanez în oraşul Budva de pe coasta M.Adriatice. În august 2019, ministerul culturii din Muntenegru a anunţat, de asemenea, acuzaţii împotriva organizatorilor unui concert în apropierea oraşului Tuzi, cu populaţie predominant albaneză, pentru utilizarea drapelului naţional albanez, încălcând astfel legislaţia muntenegreană.

Ministerul culturii din Muntenegru s-a sesizat şi cu privire la concertul din 13 august, organizat de parohia ortodoxă sârbă din Herceg Novi, când au fost arborate drapele sârbeşti şi a fost interpretată o versiune scurtată a imnului naţional muntenegrean. În luna noiembrie, poliţia muntenegreană a amendat şi expulzat un cetăţean albanez, pentru încălcarea legii, prin afişarea drapelului naţional albanez la un festival din municipalitatea Ulcinj. În context, Forumul Albanez, care sprijină Guvernul Muntenegrului a susţinut că drapelul arborat este "steagul tuturor albanezilor, nu al unui stat străin".


[1] Responsabilă pentru programul de înzestrare a armatei croate cu vehicule blindate sub licenţa ”Patria”.

[2] În vara anului 2019 au fost livrate Serbiei 10 vehicule blindate BRDM-2MS. Acestea au şi participat la exerciţiul demonstrativ ”Libertatea 2019”, de la 19 octombrie 2019, cu ocazia ceremoniilor de marcare a 75 de ani de la Eliberarea Belgradului în cel de-al Doilea Război Mondial, la care a participat o delegaţie rusă, condusă de premierul Dmitri Medvedev.