Raport Special BALCANII DE VEST - Iunie 2019

I. Uniunea Europeană amână negocierile pentru aderare cu Albania şi Macedonia de Nord

În data de 18.06.2019, la Luxemburg, în urma unei reuniuni a miniştrilor de externe ai statelor membre ale UE, Consiliul European a anunţat amânarea deschiderii negocierilor pentru aderare cu Albania şi Macedonia de Nord.

Conform concluziilor reuniunii, a fost evidenţiat faptul că "în lumina timpului limitat disponibil şi a importanţei problemei, Consiliul European va reveni la acest capitol în vederea adoptării unei decizii clare şi substanţiale nu mai târziu de octombrie 2019“. După întâlnirea de la Luxemburg, comisarul pentru politica europeană de vecinătate şi negocierea extinderii, Johannes Hahn, a subliniat că "o parte a statelor membre nu a sprijinit propunerea Comisiei Europene de a deschide negocierile de aderare cu Albania şi Macedonia de Nord", catalogând decizia de amânare ca fiind una "nefericită".

Franţa şi Olanda se declară reticente în a da undă verde discuţiilor de aderare până la sfârşitul anului 2019. Germania şi-a adus şi ea contribuţia la amânarea negocierilor. Cu toate acestea, 13 state membre ale UE, cu precădere din Europa de Est, dar şi Italia şi Austria, au cerut deschiderea imediată a discuţiilor cu cele două state balcanice.

J.Hahn a subliniat că rămâne cu "convingerea fermă" că UE "trebuie să recompenseze pe cei care au îndeplinit toate cerinţele pe care Consiliul însuşi le-a stabilit în unanimitate, la Luxemburg, cu exact un an în urmă". Mai mult, J.Hahn s-a declarat extrem de încrezător că "se va obţine undă verde în octombrie 2019", adăugând că, "sunt în joc credibilitatea colectivă a UE, stimulentele, mecanismele şi pârghiile pentru desfăşurarea unor reforme durabile în întreaga regiune".

***

Comisarul Johannes Hahn a anunţat, anul trecut, că discuţiile de aderare cu Albania şi Macedonia de Nord vor începe în iunie 2019, cu condiţia ca cele două state să realizeze anumite reforme în domenii care includ serviciile judiciare şi de securitate. În 29.05.2019, Comisia Europeană a recomandat ca discuţiile de aderare cu cele două state balcanice să înceapă cât mai repede, fiind evidenţiat faptul că cele două ţări au promovat reformele stabilite. Recomandarea din 29.05.2019 făcea parte dintr-un raport anual al executivului UE privind progresele înregistrate de şase state aspirante la aderare în procesul îndeplinirii cerinţelor UE, raport care includea şi Bosnia şi Herţegovina (BIH), Kosovo, Serbia şi Turcia.

La Bruxelles, comisarul pentru extindere, J.Hahn, a felicitat Macedonia de Nord pentru soluţionarea problemei numelui său şi încheierea disputei de zeci de ani cu Grecia, care blocase calea statului balcanic către NATO şi UE, dar a salutat, de asemenea, şi reformele Albaniei în sistemul său de justiţie.

Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politica de securitate, Federica Mogherini, a avertizat statele membre ale blocului că "eşecul recunoaşterii progresului obiectiv realizat ar afecta credibilitatea UE" şi ar putea "submina stabilitatea şi descuraja în mod serios reformele viitoare".

În acelaşi context, preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a subliniat că UE ar trebui să declanşeze discuţii de aderare atât cu Macedonia de Nord, cât şi cu Albania, dar a avertizat că nu va exista o decizie rapidă. În data de 12.06.2019, la Bruxelles, într-o conferinţă de presă comună cu preşedintele Macedoniei Nord, Stevo Pendarovski, D.Tusk a subliniat că cele două state balcanice au făcut "tot ce era de aşteptat" pentru a-şi îndeplini obligaţiile ce ţin de aderarea la UE, dar a adăugat că "nu toate statele membre ale UE sunt pregătite să adopte o decizie de deschidere a negocierilor în zilele următoare".

Aşa cum era de aşteptat, pe fondul opoziţiei manifestate de unele state membre ale UE, liderii din Macedonia de Nord şi Albania au ţinut să evidenţieze că ţările lor au realizat reformele cerute de Bruxelles, câştigând dreptul de a începe negocierile de aderare.

Prim-ministrul Macedoniei de Nord, Zoran Zaev, a avertizat că o întârziere în acest sens ar putea conduce la răsturnarea guvernului său şi la crearea unui mediu favorabil pentru preluarea puterii de către forţele naţionaliste, anti-UE.

La Bruxelles, preşedintele macedonean a subliniat că Macedonia de Nord "nu caută un premiu nemeritat, ci doar o şansă meritată pentru construirea unei ţări europene cu o societate echitabilă, umană şi progresistă". Mai mult, acesta a arătat că Macedonia de Nord" nu mai are litigii nerezolvate cu vecinii săi"  şi că a acceptat recent un pact de prietenie cu Bulgaria.

În timpul unei vizite la Skopje, în data de 11.06.2019, premierul ceh, Andrej Babis, a declarat că liderii UE ar trebui "să-şi ţină cuvântul" în relaţia cu statul macedonean. Cu toate că există un anume potenţial pentru permiterea unor negocieri cu Macedonia de Nord separat de Albania, potenţial a cărui dezvoltare este sprijinită de Franţa, Olanda şi Germania, Italia se opune unei astfel de opţiuni.

În acelaşi context, premierul albanez, Edi Rama, a subliniat şi el că încrederea în UE ar putea fi afectată dacă această organizaţie nu şi-ar respecta promisiunile şi a cerut UE să înceapă discuţiile de aderare cu ţara sa, subliniind că "este timpul ca Europa să facă ceea ce se aşteaptă". Mai mult, E.Rama a cerut UE să recunoască locul ţării în Europa şi "să acţioneze geostrategic, geopolitic şi pe baza meritelor statelor".

Este important de menţionat că Albania se confruntă cu o bătălie politică internă, Partidul Socialist aflat la guvernare făcându-şi cunoscută intenţia de a începe procesul de înlăturare a preşedintelui albanez, Ilir Meta, ca urmare a declaraţiilor acestuia cu privire la anularea alegerilor locale stabilite pentru 30.06.2019, din cauza lipsei condiţiilor democratice de desfăşurare. În acelaşi context, nu este lipsit de interes faptul că E.Rama este el însuşi ţinta protestelor de stradă şi a acuzaţiilor de corupţie şi de manipulare a procesului electoral desfăşurat cu ocazia alegerilor parlamentare anterioare, acuzaţii pe care înaltul oficial albanez le neagă.

Vorbind alături de E.Rama la Bruxelles, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat că nu este imposibilă "misiunea" de a convinge statele reticente din UE, dar înaltul oficial a subliniat că era puţin probabil ca discuţiile de aderare să înceapă în luna iunie 2019. Cu toate acestea, Jean-Claude Juncker  şi-a exprimat convingerea că " a venit momentul să fie deschise negocierile cu Albania".

Richard Grieveson, economist la Institutul de Studii Economice Internaţionale, din Viena, a avertizat că orice întârziere în deschiderea negocierilor de aderare pentru Albania şi Macedonia de Nord va trimite un semnal negativ în Balcanii de Vest, iar o reducere a ritmului de extindere ar putea genera obstacole pentru agenda de reforme din regiune şi ar crea un cadru favorabil pentru China şi Rusia, ceea ce nu este în interesul UE.

II. Suspendarea Bosniei şi Herţegovinei (BIH) în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei

Având în vedere că până la data de 24.06.2019, autorităţile de la Sarajevo nu au nominalizat noii reprezentanţi în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, după alegerile generale care au avut loc în luna octombrie 2018, activitatea BIH în forul european va fi suspendată. Conform regulilor Consiliului Europei, statele membre trebuie să numească noii reprezentanţi în Adunarea Parlamentară în termen de şase luni de la desfăşurarea alegerilor generale. Termenul de numire a expirat în aprilie 2019. Ulterior, Consiliul Europei a acordat un termen suplimentar, care a expirat la 24.06.2019, odată cu începutul sesiunii de vară a Consiliului.

Într-o ultimă încercare de a rezolva problema, la iniţiativa membrului boşniac al preşedinţiei tripartite a BIH, Bakir Izetbegović, a fost convocată, în data de 24.06.2019, o sesiune urgentă a Camerei Popoarelor din cadrul Parlamentului de la Sarajevo.

Cu toate acestea, reprezentanţii Alianţei Social Democraţilor Independenţi (SNSD), care deţin patru din cele cinci mandate ce revin delegaţilor sârbi bosniaci, au refuzat să participe la sesiune, invocând nerespectarea procedurilor. În acelaşi context, şi patru delegaţi ai celui mai puternic partid al croaţilor bosniaci, Uniunea Democrată Croată (HDZ BIH) nu au participat la şedinţă.  Nikola Špirić, vicepreşedinte al Camerei Popoarelor şi membru al SNSD, a subliniat că "delegaţii SNSD ... au ajuns la concluzia că nu vor da legitimitate întâlnirilor convocate cu încălcarea Regulamentului de procedură". Mai mult, SNSD acuză Partidul Acţiunii Democrate (SDA), cel mai mare partid boşniac, pentru blocajul post-electoral din ţară.

La rândul său, Dušanka Majkić, reprezentant al sârbilor bosniaci în Parlamentul de la Sarajevo, a subliniat că "este evident că SDA a blocat alegerea noului Consiliu de Miniştri şi, până când acest proces nu va fi deblocat, nu există nicio şansă ca SNSD să funcţioneze în cadrul Adunării Parlamentare a BIH".

Pe de altă parte, SDA susţine că SNSD este partidul care blochează formarea unui nou guvern şi că încalcă atât constituţia, cât şi Acordul de Pace de la Dayton care a pus capăt războiului din 1992 în BIH, Adil Osmanović, membru al SDA, subliniind că "activitatea Adunării Parlamentare nu poate fi pusă în legătură cu formarea sau nu a Consiliului de Miniştri".

***

BIH are 10 deputaţi în delegaţia în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Camera Popoarelor din cadrul Parlamentului de la Sarajevo are 15 delegaţi, câte cinci pentru fiecare din cele trei popoare constitutive din BIH - boşniaci, sârbi şi croaţi. Pentru ca o sesiune convocată să poată avea loc, este necesară participarea a cel puţin câte trei reprezentanţi ai fiecărui popor constitutiv.

La opt luni după alegerile din octombrie 2018, în BIH nu s-a reuşit să se formeze Consiliul de Miniştri, principala cauză a dezacordului fiind procesul de aderare a BIH la Alianţa Nord-Atlantică.

Liderii sârbi bosniaci sunt împotriva aderării la NATO, în timp ce politicienii boşniaci şi croaţi bosniaci o susţin. În acest context, liderii boşniaci refuză să-l susţină pe candidatul SNSD, Zoran Tegeltija, ca nou preşedinte al Consiliului de Miniştri, dacă ”partea sârbă” nu acceptă aderarea la NATO. Pe de altă parte, liderii sârbi bosniaci refuză să se implice în soluţionarea oricărei alte probleme până când nu va fi numit un nou Consiliu de Miniştri. O situaţie similară s-a înregistrat după alegerile generale, din 2010, când Consiliul de Miniştri nu a fost format timp de 16 luni, dar, cu toate acestea, delegaţia parlamentară bosniacă a fost validată şi a participat la lucrările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Actuala situaţia va afecta semnificativ imaginea BIH la nivel internaţional, existând riscul punerii sub semnul întrebării a tuturor eforturilor făcute în procesul de integrare europeană şi euroatlantică.

III. Exerciţiul militar ”Frăţia Slavă 2019”

În perioada 14-27.06.2019, în Serbia s-a desfăşurat exerciţiul militar tactic trilateral, pentru forţe pentru operaţii speciale”, ”Frăţia Slavă 2019”. La exerciţiu au participat peste 600 de militari din unităţi militare speciale din Belarus, Rusia şi Serbia. Exerciţiul s-a desfăşurat în poligoanele militare ”Orešac” (în apropiere de Vršac) şi ”Peskovi” (în apropiere de Veliko Gradište), pe aerodromul militar ”Kovin” şi într-un sector de pe Canalul Dunăre - Tisa - Dunăre, iar ceremoniile de deschidere (14.06) şi de închidere (26.06), în Cazarma ”Rastko Nemanjić” din Pančevo, unde este dislocat Comandamentul Brigăzii Speciale a Armatei Serbiei.

Tema exerciţiului a fost acţiunea unei grupări tactice de forţe speciale într-o operaţie contrateroristă, obiectivele exerciţiului fiind antrenarea în comun a militarilor celor trei contingente participante privind o serie de proceduri, schimbul de experienţă şi utilizarea de armament şi echipamente ale celorlalte contingente, dar şi consolidarea spiritului de camaraderie între militarii din cele trei ţări.

***

Exerciţiul ”Frăţia Slavă 2019” este la a cincea ediţie. Acesta se execută o dată pe an, alternativ, în cele trei ţări: Rusia (2015, 2018), Serbia (2016, 2019) şi Belarus (2017). Exerciţiul ”Frăţia Slavă 2020” se va executa în Belarus.

Pentru exerciţiu s-au utilizat cinci avioane ale aviaţiei militare ruse de transport, IL-76MD, din care s-au desantat atât paraşutişti, cât şi tehnică militară. În afară de armamentul individual, partea rusă a transportat în Serbia mai multe unităţi de tehnică militară şi echipamente specifice (ATV-uri, maşini de luptă ale desantului BMD-2, transportoare blindate BTR-82A, vehicule speciale de tipul ”Râsul”, sisteme de paraşutare etc.).

Exerciţiul s-a desfăşurat în trei faze. În prima fază a avut loc integrarea celor trei contingente şi exersarea unor tactici, tehnici şi proceduri utilizate în operaţiile contrateroriste din cele trei armate. Între altele, s-au folosit desantul din elicopter şi desantul prin paraşutare, forţarea unui curs de apă, blocarea unui obiectiv etc. În faza a doua, paraşutiştii sârbi au fost instruiţi de către instructori ruşi pentru utilizarea tehnicii ruse de paraşutare (paraşutele ”D-10” şi ”Arbalet-2”). Faza a treia a exerciţiului (24-26 iunie) a fost ”faza activă” şi cea mai interesantă pentru opinia publică, fiind organizată în două etape dinamice. La 24 iunie, pe aerodromul militar ”Kovin” a fost organizată şi Ziua Distinşilor Vizitatori, la care au participat, între alţii, ministrul sârb al apărării şi şeful Statului Major General al Armatei Serbiei.

Pe timpul primelor două faze, organizatorii exerciţiului au planificat mai multe activităţi de socializare, având ca obiectiv consolidarea camaraderiei dintre militarii celor trei contingente (vizitarea şi participarea la o liturghie la cea mai mare catedrală ortodoxă din Serbia, încă în construcţie şi pentru care au fost donate sume importante şi de către Moscova; vizitarea Muzeului Aviaţiei Militare Iugoslave din Belgrad, unde se află şi exponate care vorbesc despre intervenţia aeriană a NATO împotriva fostei Iugoslavii, din 1999; participarea la spectacole ale unor ansambluri artistice militare din cele trei armate; participarea la o liturghie pentru militarii sovietici căzuţi în ”Marele Război de Apărare a Patriei”, în perioada 1941-1945).

IV. Expoziţia de armament şi tehnică militară ”Partner 2019”

În perioada 25-28.06.2019, sub patronajul Ministerului Apărării al R.Serbia, la Belgrad s-a desfăşurat expoziţia internaţională de armament şi tehnică militară ”Partner 2019”. Coorganizator al expoziţiei a fost compania de stat Jugoimport-SDPR (responsabilă pentru integrarea principalelor companii din industria sârbă de apărare şi pentru activităţile de import şi export de produse şi tehnologie duală pentru instituţiile statului), iar ”realizatorul tehnic” a fost Târgul din Belgrad (Beogradski sajam). Expoziţia se organizează din doi în doi ani (în ani impari).

Autorităţile de la Belgrad au invitat la expoziţie circa 30 de delegaţii străine (reprezentând, în principal, ministere ale apărării sau ministere/agenţii responsabile pentru industria de apărare). Au fost mediatizate întâlnirile ministrului cu delegaţiile din Belarus, Nigeria, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Camerun, precum şi cu delegaţia unui expozant de marcă, compania ”Airbus”.

În a doua zi a expoziţiei, în poligonul militar ”Nikinci” s-au organizat trageri cu muniţie de luptă cu mai multe categorii de armament şi tehnică militară, în dorinţa de a marca şi 70 de ani de existenţă a companiei Jugoimport-SDPR. La expoziţie au participat 128 de expozanţi, 96 din Serbia şi 32 din străinătate. Publicul larg a avut acces la expoziţie doar în ultima zi.

***

Autorităţile politico-militare de la Belgrad, instalate la putere după 2012, acordă o atenţie mare atât industriei sârbe de apărare, cât şi înzestrării sistemului de apărare şi securitate al Serbiei. De asemenea, autorităţile folosesc industria de apărare pentru a promova teza că aceasta este un ”motor” al dezvoltării şi a altor ramuri industriale, dar şi pentru evidenţierea faptului că aceasta s-a refăcut şi nu numai că aduce venituri importante la buget, dar şi oferă locuri de muncă. O dovadă a acestei politici o reprezintă participarea la ceremonia de deschidere a expoziţiei ”Partner 2019” a mai multor oficiali, în frunte cu preşedintele ţării, ministrul apărării şi şeful Statului Major General (SMG).

Principala noutate de la această ediţie a expoziţiei ”Partner” a reprezentat-o ceremonia de predare de către compania ”Airbus” a primului elicopter ”Airbus” H145M pentru forţele aeriene sârbe, cheia elicopterului fiind înmânată preşedintelui Serbiei, Aleksandar Vučić (acesta predând-o apoi şefului SMG). Elicopterul, cu numărul de coadă ”14501”, este vopsit în culori de mascare şi este configurat pentru acţiuni de căutare-salvare.

Preşedintele Vučić a folosit ocazia atât pentru a evidenţia saltul semnificativ al armatei sârbe în ceea ce priveşte înzestrarea cu elicoptere, cât şi pentru a sublinia nivelul şi caracterul multilateral al colaborării Belgradului cu compania ”Airbus”.

Preşedintele sârb a menţionat că Serbia a cumpărat de la ”Airbus” nouă elicoptere H145, în mai multe configuraţii: pentru luptă (patru pentru ministerul sârb de interne şi cinci pentru armata sârbă), cu destinaţie generală, de căutare-salvare, de căutare-salvare în luptă, de evacuare medicală. În context, şeful statului sârb a anunţat achiziţia a trei elicoptere ”Super Puma” (H215) pentru poliţia sârbă, ca şi posibilitatea altor achiziţii în viitor. Un al doilea aspect al colaborării, evidenţiat şi acesta la ”Partner 2019”, se referă la certificarea Uzinei de Aviaţie ”Moma Stanojlović” din Batajnica (Belgrad) pentru reparaţii la elicopterele ”Gazela” (produse în fosta Iugoslavie sub licenţă, după elicopterele ”Gazelle”, SA 340/341/342) şi H145 (înmânarea oficială a certificatului având loc în prima zi a expoziţiei). În viitor este posibilă o colaborare şi pentru instruirea în Serbia a piloţilor din poliţia sârbă pentru a opera elicoptere ”Airbus” (H145 şi H215).

În pofida laudelor oficialilor de la Belgrad la adresa industriei sârbe de apărare şi a inovaţiilor tehnice sârbe în domeniul apărării, expoziţia a demonstrat şi o oarecare ”oboseală”, deoarece au fost mediatizate produse care au avut mai multe ”premiere”, la expoziţii din anii trecuţi şi din alte ţări, unele intrând deja în înzestrarea armatei şi/sau poliţiei sârbe.

Între sistemele de armament şi tehnică militară expuse la ”Partner 2019” şi care au atras atenţia se numără: sistemul de rachete sol-sol ”Šumadija”, vehiculul blindat multirol ”Lazar 3”, tunul-obuzier autopropulsat ”NORA” B52, cal. 155 mm, platforma terestră fără echipaj înarmată ”Miloš”, vehiculul blindat ”Miloš”, sistemul de apărare antiaeriană ”PASARS”, sistemele de rachete antiblindate ALAS/RALAS, lansatorul de rachete autopropulsat ”Tamnava”, elicopterul fără pilot ”Stršljen”, familia de puşti automate fabricată de ”Zastava oružje” din Kragujevac ş.a. Cu unele dintre acestea s-au executat trageri în poligonul ”Nikinci” (proiectile reactive nedirijate ”Munja”, cal. 128 mm, platforma terestră ”Miloš”, vehiculul blindat ”Lazar 3”, tunul-obuzier ”NORA” B52), la 26 iunie, iar altele au fost doar prezentate delegaţiilor (străine) prezente la Nikinci (avionul ”Sova”, puşca modulară cal. 6,5 mm, rachetele antitanc ”Maliutka” 2F şi 2T5, armament de infanterie etc.).

Merită subliniată participarea la ”Partner 2019” a preşedintelui în exerciţiu al Preşedinţiei Bosniei şi Herţegovinei (BIH), Milorad Dodik, care este preşedintele principalului partid de guvernământ din R.Srpska (RS), în condiţiile în care cooperarea cu industriile de apărare din RS este caracterizată de un curs ascendent, ministerul sârb al apărării devenind un client important pentru compania ”Orao” din Bijeljina, iar o colaborare similară este planificată cu Fabrica de Motoare cu Destinaţie Specială de la Pale şi cu compania ”Kosmos” din Banja Luka. Nu în ultimul rând, la ”Partner 2019” au fost prezente şi firme din industria de apărare din R.Srpska, (”Orao” din Bijeljina,”Kosmos” din Banjaluka, Reparaţii Tehnice Bratunac ş.a.).

V. Noi probleme în Bosnia şi Herţegovina (BIH). Se prefigurează înfiinţarea jandarmeriei RS

La sfârşitul lunii iunie 2019, Guvernul R.Srpska a hotărât retragerea dintr-un proiect de lege referitor la poliţia entităţii şi afacerile interne a articolelor referitoare la rezerviştii Poliţiei R.Srpska. Proiectul de lege fusese adoptat, în luna aprilie 2019, de către guvernul entităţii sârbe din Bosnia şi Herţegovina (BIH) şi cuprindea şi prevederi pentru înfiinţarea unei structuri de rezervişti a Poliţiei RS. Este semnificativ de evidenţiat că proiectul legislativ intrase în dezbaterea legislativului din RS.

Aşa cum era de aşteptat, proiectul a suscitat critici aprinse din partea oficialilor şi partidelor boşniace din BIH, care au acuzat RS de dorinţă de ”militarizare” şi chiar de destabilizare a situaţiei din BIH. Mai mult, cercuri boşniace au recomandat adoptarea unei măsuri similare la nivelul celeilalte entităţi a BIH, Federaţia Croato-Musulmană (FBiH). Cu excepţia F.Ruse, demersul RS a fost criticat şi de către ambasadorii din Consiliul de Implementare a Păcii (PIC).

***

Intenţia de formare a structurii de rezervişti a Poliţiei RS a fost criticată dur şi de către opoziţia de la Banja Luka, aceasta acuzând puterea că doreşte transformarea RS într-un stat poliţienesc. Mai mult, proiectul nu era însoţit de calcule privind costurile şi nici nu erau precizate efectivele de poliţişti în rezervă.

Principala deficienţă a proiectului privind înfiinţarea structurii de rezervişti ai poliţiei era lipsa unor argumente concrete. Singurele motivaţii cuprinse în proiectul de lege se refereau la necesitatea consolidării forţelor de impunere a legii, care se confruntă cu provocări tot mai multe şi mai complexe. Vag, migraţia era indicată drept una dintre noile provocări majore.

Guvernul RS a motivat retragerea din proiectul de lege a articolelor referitoare la rezerviştii poliţiei prin faptul că iniţiativa a fost criticată de către opinia publică şi o parte a comunităţii internaţionale (inclusiv de PIC), dar şi prin faptul că ar fi fost vorba despre un proiect de durată şi foarte complicat, care, în plus, ar fi implicat un proces anevoios şi costisitor de selecţie, formare şi echipare.

La 24.06.2019, pentru contracararea provocărilor de securitate (inclusiv a crizei migranţilor), Guvernul RS a propus înfiinţarea unei structuri noi în cadrul Poliţiei RS, care să aibă numele ”Jandarmeria”.

Potrivit intenţiei guvernanţilor de la Banja Luka, ”Jandarmeria RS” se va forma pe baza Unităţii pentru Sprijin, prin completarea cu cadre a acesteia (mai ales cu poliţişti tineri, absolvenţi ai Academiei de Poliţie) şi printr-un program special de instrucţie.

Opoziţia de la Banja Luka şi partidele boşniace din BIH consideră că noua formaţiune de poliţie (”Jandarmeria”) are ca obiectiv prezervarea la putere (prin orice mijloace) a actualei garnituri politice, în frunte cu M.Dodik, fost preşedinte al RS şi în prezent preşedinte al principalului partid de guvernământ din RS şi reprezentant al entităţii sârbe în Preşedinţia BIH.

Oponenţii înfiinţării ”Jandarmeriei RS” vorbesc în acest context despre militarizarea entităţii şi aduc ca argumente renovarea în 2018 şi intrarea în funcţiune a facilităţilor de instrucţie de la Zalužani (într-o fostă cazarmă militară) şi înzestrarea în viitorul apropiat a Poliţiei RS cu circa 2.500 de arme automate (produse la fabrica ”Zastava oružje” din Kragujevac, R.Serbia). Autorităţile de la Banja Luka resping aceste acuzaţii şi critici şi subliniază necesitatea înfiinţării, înzestrării şi instruirii adecvate a unor structuri care să fie capabile să contracareze provocările de securitate contemporane, între care se disting terorismul şi criza migranţilor. Probabil, în demersul de înfiinţare a ”Jandarmeriei”, RS va fi consiliată şi va primi sprijin din partea R.Serbia.

În context, merită menţionată opoziţia fermă a RS de a înfiinţa centre pentru migranţi pe teritoriul său, precum şi refuzul de a permite utilizarea Forţelor Armate ale BIH la graniţele BIH pentru gestionarea crizei migranţilor.Pe termen lung, nu este exclus ca RS să reia şi problema înfiinţării structurii de rezervă a poliţiei.

VI. Evoluţii tensionate în Muntenegru pe tema autocefaliei bisericii ortodoxe locale

Anul 2018 a fost marcat de tensiuni între Muntenegru şi Serbia privind evaluarea şi calificarea actului de desfiinţare a statului muntenegrean, în urmă cu 100 de ani, ”partea sârbă” considerându-l o unire într-un elan patriotic, iar ”partea muntenegreană” ca pe un act de trădare naţională şi de ocupaţie militară.

Şi acest an pare să fie marcat de disputa între cele două părţi privind legitimitatea Bisericii Ortodoxe Muntenegrene (BOM), respectiv de cea a Bisericii Ortodoxe Sârbe (BOS) de pe teritoriul muntenegrean şi privind apartenenţa proprietăţilor comunităţilor religioase din Muntenegru. Pe acest fond, în luna aprilie a.c., guvernul Muntenegrului a adoptat un proiect de lege privind libertăţile religioase, aflat în prezent în dezbatere publică.

Susţinătorii BOS (Belgradul, majoritatea sârbilor din R.Serbia şi majoritatea sârbilor din Muntenegru) critică proiectul de lege şi chiar cer intervenţia comunităţii internaţionale, care să împiedice preluarea de către statul muntenegrean a unor proprietăţi ale BOS.

Susţinătorii BOM (actualii guvernanţi de la Podgorica, etnicii muntenegreni din Muntenegru, alte partide muntenegrene din Muntenegru) doresc plecarea BOS din Muntenegru şi preluarea de către BOM a lăcaşelor de cult ortodoxe din Muntenegru. Nu în ultimul rând, aceştia doresc un statut privilegiat pentru BOM, în calitate de viitoare biserică a populaţiei majoritare din Muntenegru.

În acest context, între evoluţiile semnificative în această dispută, în luna iunie 2019 se numără declaraţia preşedintelui muntenegrean, Milo Đukanović, privind necesitatea (re)înfiinţării BOM şi a soluţionării statutului proprietăţilor bisericeşti din Muntenegru, evaluarea de către Comisia de la Veneţia a proiectului muntenegrean de lege privind libertăţile religioase şi trimiterea unei scrisori preşedintelui muntenegrean de către patriarhul ecumenic Bartolomeu.

În aceste condiţii, a apărut (21.06.2019) evaluarea Comisiei de la Veneţia (a Consiliului Europei), elemente din aceasta fiind interpretate în favoarea sa de către fiecare din cele două ”părţi”.

Punctul culminant în această dispută în luna iunie l-a reprezentat scrisoarea patriarhului ecumenic, Bartolomeu, adresată liderului muntenegrean, dată publicităţii la 27.06.2019 (datată 21.06.2019) şi care ”demontează” speranţele ”părţii muntenegrene” de (re)înfiinţare a BOM, ca biserică autocefală.

***

Poziţiile preşedintelui M. Đukanović au fost primite cu satisfacţie de către ”partea muntenegreană”, cel mai vocal fiind ”mitropolitul Mihajlo” (Miraš Dedeić), conducătorul actualei BOM, care nu este recunoscută canonic de nicio biserică ortodoxă locală (autocefală) şi nici de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol.

”Partea sârbă”, însă, în frunte cu mitropolitul de Muntenegru şi Litoral al BOS, Amfilohije (Radović), l-a atacat dur pe preşedintele muntenegrean, acuzându-l că doreşte să-şi formeze o biserică personală şi să confişte proprietăţile BOS din Muntenegru. La aceste poziţii s-au alăturat preşedintele Serbiei (Aleksandar Vučić), ca şi ministrul sârb de externe (Ivica Dačić), iar situaţia s-a inflamat în mass-media din cele două ţări.

Evaluarea Comisiei de la Veneţia este afectată de faptul că a analizat cazul exclusiv în baza datelor primite de la guvernul muntenegrean, fără să asculte argumentele ”părţii sârbe”. Oricum, Comisia de la Veneţia propune o procedură administrativă coerentă şi transparentă privind evaluarea statutului proprietăţilor aflate în prezent în proprietatea/administrarea comunităţilor religioase din Muntenegru.

Scrisoarea patriarhului Bartolomeu subliniază, între altele, că BOM nu a fost niciodată autocefală, că ”mitropolitul Mihajlo” nu face parte din clerul vreunei biserici ortodoxe (fiind caterisit de către patriarhul ecumenic), precum şi că singura biserică ortodoxă canonică de pe teritoriul Muntenegrului este BOS. Nu în ultimul rând, patriarhul neagă orice similitudine între Muntenegru şi Ucraina, unde, în ianuarie 2019, noua Biserică Ortodoxă din Ucraina a primit un tomos de autocefalie de la Patriarhia Ecumenică.

De cealaltă parte, Muntenegrul are în sprijinul său atât existenţa timp de veacuri a unei biserici ortodoxe relativ autonome pe teritoriul său (până în 1920), precum şi principiul canonic, potrivit căruia jurisdicţia unei biserici ortodoxe se suprapune peste graniţa unui stat naţional. Însă acest principiu nu este respectat în foarte multe cazuri chiar în state din vecinătate (biserica rusă are jurisdicţie în Ucraina şi R.Moldova, biserica română are jurisdicţie în Serbia şi R.Moldova, biserica sârbă are jurisdicţie în BIH, Croaţia, Muntenegru şi Macedonia de Nord), iar mitropolia existentă pe teritoriul muntenegrean timp de mai multe secole este considerată frecvent ca mitropolie ”sârbă”.

O soluţie vehiculată ar fi transformarea actualei Mitropolii de Muntenegru şi Litoral, a BOS, în ”Biserica Ortodoxă din Muntenegru”, dar este puţin probabil ca aceasta să fie autocefală, fiind mai probabilă dependenţa în continuare de Arhiepiscopia Belgradului (respectiv, de BOS).