Raport Special BALCANII DE VEST. Ianuarie 2019 (I)

1. Uniunea Europeană impulsionează procesul de aderare a Balcanilor de Vest
2. Cetăţenii muntenegreni, sprijin semnificativ pentru integrarea în UE şi dezvoltarea relaţiilor cu Occidentul
3. Actuala guvernare de la Sarajevo forţează aderarea ţării la NATO
4. Serbia, un stat din ce în ce mai activ în cadrul Programului NATO "Ştiinţă pentru Pace şi Securitate"
5. Injecţii de capital la sfârşit de an pentru bugetul Serbiei
6. Transformarea forţelor kosovare de securitate într-o armată, aproape de a deveni realitate

I. Uniunea Europeană impulsionează procesul de aderare a Balcanilor de Vest

În data de 19.12.2018, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate, Federica Mogherini, a găzduit, la Bruxelles, o reuniune informală a liderilor entităţilor din Balcanii de Vest. Privind în urmă şi analizând progresele importante realizate în regiune în 2018, participanţii la întâlnire au fost de acord cu oficialul UE cu privire la necesitatea de a se concentra în continuare asupra procesului de integrare în UE şi, implicit, pe reformele interne necesare a fi realizate până la Consiliul UE, din iunie 2019.

F.Mogherini a subliniat că partenerii din Balcanii de Vest trebuie să colaboreze mai mult ca niciodată pentru a promova obiectivul comun al integrării în UE, pentru a consolida pacea şi securitatea şi pentru a investi în continuare în dezvoltarea cooperării în beneficiul întregii regiuni.

În acest context, în cadrul întâlnirii, liderii din Balcanii de Vest şi-au exprimat sprijinul pentru ”Acordul de la Prespa” (iunie 2018), încheiat între R.Macedonia şi Grecia (privind un nou nume constituţional pentru statul macedonean, ”Republica Macedonia de Nord”), pentru realizarea un acord cuprinzător şi obligatoriu din punct de vedere juridic în cadrul Dialogului Priştina-Belgrad, ca şi pentru ”funcţionalitatea” Bosniei şi Herţegovinei (BIH). De asemenea, s-au angajat să depună eforturi pentru a sprijini integrarea regiunii în UE în spiritul relaţiilor de bună vecinătate şi al reconcilierii, evitând toate acţiunile şi declaraţiile care nu favorizează interesele generale şi obiectivele strategice ale regiunii.

Tot în data de 19.12.2018, la nivelul Comisiei Europene au fost făcute cunoscute rezultatele evaluărilor cu privire la îndeplinirea criteriilor de referinţă în cadrul procesului de liberalizare a vizelor pentru Albania, BIH, R.Macedonia, Muntenegru şi Serbia (în acelaşi context cu cele din Parteneriatul Estic -  Georgia, Moldova şi Ucraina). Raportul elaborat pe această temă evidenţiază că sunt necesare în continuare atât punerea în practică a unor acţiuni concrete, cât şi consolidarea progreselor obţinute până în prezent.

Comisarul pentru Migraţie, Afaceri Interne şi Cetăţenie, Dimitris Avramopoulos (politician grec), a subliniat că liberalizarea regimului de vize pentru cetăţenii acestor state generează beneficii pentru toate părţile implicate, dar şi responsabilităţi şi obligaţii care solicită eforturi rapide şi sporite pentru reducerea migraţiei ilegale şi eficientizarea luptei împotriva corupţiei şi a crimei organizate. Chiar dacă statele din regiune au adoptat măsuri pentru combaterea migraţiei ilegale, sunt recomandate eforturi suplimentare pentru îmbunătăţirea şi asigurarea unor rezultate durabile, deoarece sunt încă probleme, care fac necesare atât continuarea şi eficientizarea luptei împotriva migraţiei ilegale, cât şi intensificarea activităţilor pentru asigurarea alinierii depline la politica UE în domeniul vizelor.

Cu ocazia întâlnirii de la Bruxelles, preşedintele kosovar, Hashim Thaçi, a exprimat o atitudine optimistă în ceea ce priveşte soluţionarea problemei statutului Kosovo, declarând că un acord privind normalizarea relaţiilor Belgrad-Priştina poate fi atins în viitorul apropiat şi adăugând că, probabil, se va întâlni cu preşedintele sârb, Aleksandar Vučić, anul viitor. Thaçi şi-a motivat evaluarea, evidenţiind implicarea Washingtonului în acest proces, SUA sprijinind pe deplin realizarea unui acord între Belgrad şi Priştina acceptat de ambele părţi. Preşedintele Serbiei, A.Vučić, a evidenţiat necesitatea continuării procesului de normalizare a relaţiilor, dar şi-a făcut cunoscută propria poziţie, conform căreia Belgradul şi Priştina sunt departe de identificarea unei soluţii în acest sens. Mai mult, preşedintele Serbiei nu a vrut să comenteze modul în care SUA se pot alătura din punct de vedere tehnic procesului de soluţionare a dialogului Priştina-Belgrad, dar a ţinut să precizeze că Rusia, Europa, China şi ONU ar trebui, de asemenea, să fie incluse în acest proces.

Prim-ministrul R.Macedonia, Zoran Zaev, a declarat că ”Acordul de la Prespa” ar putea fi un exemplu de soluţionare a disputei dintre Belgrad şi Priştina, făcând cunoscută disponibilitatea autorităţilor macedonene de a sprijini soluţionarea acestui caz dificil din Balcanii de Vest cu experienţa pe care au câştigat-o în dialogul cu Grecia.

Preşedintele Muntenegrului, Milo Đukanović, în calitate de lider al unui stat membru al NATO, a subliniat că este important ca toate ţările din Balcanii de Vest să se abţină de la actele care ar putea pune sub semnul întrebării stabilitatea regiunii. Atât timp cât există cel puţin o problemă deschisă, aceasta pune în pericol perspectiva tuturor.

Unul din liderii statului cu cele mai multe şi mari vulnerabilităţi, preşedintele Consiliului de Miniştri al BIH, Denis Zvizdić, a declarat că principiul respectării suveranităţii şi integrităţii teritoriale a fiecărei ţări este o condiţie prealabilă pentru stabilizare şi prosperitate, nu numai pentru fiecare ţară în parte, ci şi pentru întreaga regiune.

Evaluările din raportul privind liberalizarea vizelor vin să scoată în evidenţă modul de îndeplinire a recomandărilor din primul raport al Comisiei UE, din decembrie 2017, făcând şi bilanţul măsurilor puse în practică de ţările în cauză în ultimul an[1].

Raportul din data de 19.12.2018 este cel de-al doilea în cadrul noului mecanism de suspendare a vizelor şi se concentrează asupra domeniilor în care se desfăşoară în continuare activităţi necesare pentru realizarea unui progres sustenabil. Referitor la Kosovo, după ce, în data de 18.07.2018, Comisia Europeană a confirmat că Priştina a îndeplinit toate criteriile necesare pentru liberalizarea regimului de vize, se pare că nu există mediul favorabil accelerării şi finalizării acestui proces, mai devreme de 2020. Cu toate că au fost realizate progrese semnificative în acest domeniu, cererile de azil ale cetăţenilor kosovari care vin în UE scăzând în 2017 cu 36%, comparativ cu 2016 şi cu 90%, comparativ cu 2015, ideea liberalizării regimului de vize pentru Kosovo pare să fie în continuare greu de acceptat de guvernele unor state membre ale UE, cel mai probabil din cauza statutului încă neclar al fostei provincii sârbe şi, implicit, din cauza problemelor care continuă să afecteze dialogul Belgrad-Priştina şi normalizarea relaţiilor dintre cele două părţi.

II. Cetăţenii muntenegreni, sprijin semnificativ pentru integrarea în UE şi dezvoltarea relaţiilor cu Occidentul

Potrivit unui sondaj realizat de agenţia De Facto şi comandat de Delegaţia UE din Muntenegru, 65% dintre cetăţenii muntenegreni sprijină aderarea la UE, în timp ce 23% se opun. Mai mult, 67% dintre cetăţenii Muntenegrului şi 74% dintre tinerii muntenegreni au o opinie pozitivă cu privire la UE. În comparaţie, potrivit celor mai recente sondaje, doar 48% dintre cetăţenii Serbiei consideră că apartenenţa la UE este un lucru pozitiv.

La un eventual referendum, 65% dintre cetăţenii muntenegreni ar vota pentru aderarea la UE, iar 13% ar vota împotrivă. În contextul unei probabile sau certe prezenţe la vot a 78% dintre cetăţeni, 84% ar vota "da", ceea ce reprezintă o creştere cu 9% faţă de anul 2017. În Serbia, 55% dintre cetăţeni  ar vota pentru aderare la UE, 21% ar vota împotrivă, iar 24% s-ar abţine sau rămân indecişi.

Jumătate dintre cetăţenii muntenegreni respondenţi identifică UE drept cel mai mare donator străin pentru ţara lor, în timp ce doar 24% din cetăţenii sârbi consideră UE drept cel mai mare donator pentru ţara lor. În percepţia a 15% dintre muntenegreni, Rusia este un donator important, în timp de China este un donator semnificativ pentru 12%. În sondajul executat pe eşantionul cetăţenilor sârbi, 21% consideră Rusia un donator important, chiar dacă această ţară nu se numără printre primii nouă donatori din Serbia.

Este semnificativ de evidenţiat că aproximativ 65% dintre cetăţenii muntenegreni consideră că, în viitor, Muntenegru ar trebui să aibă legături strânse cu UE (46%) sau cu SUA (19%), în timp ce Rusia este preferată doar de 18% dintre cetăţeni.

Sondajele efectuate evidenţiază evoluţiile mult mai favorabile în Muntenegru, în comparaţie cu Serbia, în ceea ce priveşte percepţia şi dorinţa cetăţenilor de aderare a ţării lor la UE sau de dezvoltare a relaţiilor cu lumea occidentală.

Potrivit majorităţii cetăţenilor muntenegreni (55%), guvernul[2] este cel mai responsabil actor în ceea ce priveşte informarea publicului despre acest proces, locul doi fiind deţinut de mass-media (32%), iar al treilea de către Oficiul pentru Afaceri Europene (26%). Viteza procesului de integrare a Muntenegrului a fost evaluată ca fiind "foarte rapidă" de 20% dintre participanţii la sondaj, în timp ce 34% consideră că se întâmplă "atât de repede pe cât permit circumstanţele". Aproximativ 30% dintre cetăţenii chestionaţi nu sunt mulţumiţi de viteza de derulare a procesului de integrare, iar alţi 14% consideră că aderarea la UE nu va avea loc niciodată. În acest context, este semnificativ de menţionat că, în timp ce tinerii şi şomerii sunt văzuţi ca două grupuri care ar beneficia cel mai mult în urma aderării la UE, antreprenorii sunt consideraţi aceia asupra cărora impactul negativ ar fi cel mai mare.

Aproximativ jumătate dintre respondenţi consideră că Muntenegru va deveni membru al UE fie în 2025, fie în 2027.

În data de 19.12.2018, la Bruxelles, prim-ministrul muntenegrean, Duško Marković, s-a întâlnit cu comisarul european pentru politica de vecinătate şi negocierile de extindere, Johannes Hahn, evidenţiindu-se că "Muntenegru va lucra şi mai intens anul viitor pentru îndeplinirea agendei UE". Astfel, au fost subliniate progresele realizate în domeniul statului de drept, Marković reliefându-le în special pe cele obţinute în lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate, unde Podgorica aşteaptă noi succese în domeniul combaterii traficului de fiinţe umane şi spălării banilor.

III. Actuala guvernare de la Sarajevo forţează aderarea ţării la NATO

În contextul în care, la 05.12.2018, la Bruxelles, miniştrii de externe ai ţărilor membre NATO au aprobat „activarea de către BIH a Planului de aderare la NATO” (Membership Action Plan/MAP), liderii Republicii Srpska (RS) şi reprezentantul sârb în Preşedinţia BIH, Milorad Dodik (fost preşedinte al R.Srpska şi preşedinte al principalului partid de guvernământ din R.Srpska, Alianţa Social Democraţilor Independenţi/SNSD, au reacţionat imediat, subliniind că R.Srpska nu (mai) susţine aderarea BIH la NATO şi că pentru orice nou demers al BiH pe calea integrării în NATO este nevoie de o consultare a voinţei poporului R.Srpska.

La 14.12.2018, la iniţiativa noului preşedinte al R.Srpska, Željka Cvijanović (SNSD), conducerea R.Srpska a discutat cu reprezentanţii sârbi din Comisia pentru Integrarea în NATO a BIH şi a făcut apel la aceştia şi la reprezentanţii RS din Consiliul de Miniştri al BIH („în mandat tehnic”, ca urmare a desfăşurării alegerilor generale la 07.10.2018 şi neconstituirii, până în prezent, a noului Consiliu de Miniştri) să nu susţină adoptarea First Annual National Programme/FANP.

În aceste condiţii, şedinţa Comisiei pentru Integrarea în NATO a BIH s-a desfăşurat la 20.12.2018, în absenţa reprezentanţilor R.Srpska (la aceasta participând 11, din cei 20 de membri). Cu toate acestea, Comisia a adoptat un proiect al FANP şi l-a transmis Consiliului de Miniştri al BIH. În pofida opoziţiei conducerii R.Srpska şi a mai multor partide sârbe din R.Srpska, Consiliul de Miniştri al BIH a inclus Proiectul FANP pe ordinea de zi a şedinţei sale din 27.12.2018, dar acesta nu a mai fost dezbătut, reprezentanţii R.Srpska cerând scoaterea temei de pe ordinea de zi. Solicitarea reprezentanţilor R.Srpska nu a fost acceptată, dar s-a decis amânarea dezbaterii FANP pentru prima şedinţă din 2019 (planificată pentru 10 ianuarie).

Decizia NATO din 05.12.2018 este surprinzătoare, deoarece BIH nu a îndeplinit o condiţie esenţială impusă de NATO pentru „activarea MAP”: transferul de la nivelul entităţilor la nivelul statului a proprietăţilor necesare funcţionării sistemului de apărare din BIH. Pe acest fond, analiştii consideră că motivul pentru care NATO a luat decizia de activare a MAP pentru BIH este încercarea de a preveni intrarea acestei ţări în sfera de influenţă a Federaţiei Ruse. O motivaţie similară a stat şi la baza invitării accelerate a Muntenegrului să adere la Alianţă (2016), în timp ce o parte a mass-mediei bosniace atrage atenţia asupra pătrunderii tot mai mult a influenţei ruse nu doar în RS, ci şi în Federaţia BiH.

În prezent, la nivelul BIH nu s-au constituit toate structurile executive în urma alegerilor generale din octombrie 2018, astfel că este în continuare în funcţie vechea garnitură a Consiliului de Miniştri al BIH, unde RS şi „partea sârbă” sunt reprezentate de opoziţia din RS. Actualul cabinet de miniştri de la nivelul BIH şi membrii boşniac şi croat ai Preşedinţiei BIH (Šefik Džaferović şi Željko Komšić) susţin aderarea BIH la NATO şi încearcă să obţină un progres important în acest sens, prin adoptarea FANP, sperând, probabil, că FANP va obliga apoi şi noul Consiliu de Miniştri al BIH (care nu are şanse mari să se formeze mai devreme de sfârşitul lunii ianuarie 2019) să menţină pe agendă problema aderării ţării la NATO.

De cealaltă parte, RS şi reprezentantul său în Preşedinţia BIH susţin ca în soluţionarea problemei aderării BiH la NATO să fie luată în calcul poziţia R.Serbia, pentru a nu avea ca rezultat divizarea suplimentară a poporului sârb: o parte a acestuia (sârbii din RS) să intre în NATO, iar o altă parte (mult mai mare, sârbii din R.Serbia) să rămână în afara Alianţei Nord-Atlantice. Astfel, după „modelul Belgradului”, parlamentul entităţii RS a adoptat (18.10.2017) o rezoluţie privind „neutralitatea militară”.

Dacă în cazul RS şi al viitorilor reprezentanţi ai RS în cabinetul de miniştri al BIH situaţia este clară (aceştia se vor opune procesului de aderare la NATO), reprezentanţii croaţi se vor afla într-o situaţie delicată. Este probabil ca la guvernare la nivelul BIH să participe tot vechea garnitură politică (Uniunea Democrată Croată din BIH/HDZ BIH). Totodată, prin tradiţie, toate partidele croate din BIH susţin aderarea la NATO. În aceste condiţii, croaţii din BIH vor trebui să jongleze cu mare atenţie printre obiectivele lor strategice, deoarece în cazul unora (cum este aderarea la NATO) au ca aliaţi partidele bosniace şi pe cele social-democrate din BIH, iar în cazul altora (modificarea legii electorale şi eventuala înfiinţare a celei de-a treia entităţi în BIH), unele partide ale sârbilor din BIH (în frunte cu SNSD).

Astfel, SNSD şi conducerea RS acuză partidele bosniace, în frunte cu Partidul Acţiunii Democrate/SDA, condus de fostul membru bosniac al Preşedinţiei BIH, Bakir Izetbegović), că tergiversează formarea Consiliului de Miniştri al BIH tocmai pentru a impune tema aderării la NATO de către actuala garnitură a Consiliului de Miniştri, care funcţionează „în mandat tehnic”.

În mass-media din BIH se vehiculează următorul scenariu: adoptarea de către actualul Consiliu de Miniştri al BIH a FANP, care apoi să fie transmis direct la Bruxelles şi să se evite aprobarea lui de către Preşedinţia BIH (unde nu s-ar întruni consensul, ca urmare a opoziţiei ferme a reprezentantului RS, M.Dodik).

La şedinţa Consiliului de Miniştri al BIH din 27.12.2018 reprezentanţii RS au urmat ”interesul poporului sârb”, aşa cum este el exprimat de către conducerea RS, dar nu au putut scoate de pe ordinea de zi dezbaterea FANP. Oricum, indiferent de ce hotărâre s-ar adopta la 10.01.2019, R.Srpska şi reprezentantul acesteia în Preşedinţia BIH dispun de multe pârghii, dacă nu pentru anularea hotărârii, măcar pentru tergiversarea şi contestarea ei prin mecanismele din diverse instituţii ale BIH (Preşedinţia BIH, Curtea Constituţională a BIH). Tema aderării BIH la NATO are potenţialul nu doar de a diviza societatea bosniacă, dar şi capacitatea de a bloca activitatea instituţiilor statului BIH. După şedinţa cabinetului BIH din 27.12, membrii bosniac şi croat ai Preşedinţiei BIH au declarat că vor susţine candidatura lui Z.Tegeltija (etnic sârb, candidat din partea SNSD) pentru funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri al BIH doar dacă li se garantează continuarea procesului de integrare a BIH în NATO.

IV. Serbia, un stat din ce în ce mai activ în cadrul Programului NATO "Ştiinţă pentru Pace şi Securitate"

Anul 2018 a marcat cea de-a 60-a aniversare a Programului NATO "Ştiinţă pentru Pace şi Securitate" (SPS), care oferă finanţare, consiliere de specialitate şi sprijin pentru activităţile legate de securitate care răspund obiectivelor strategice ale NATO. Programul SPS îşi propune să promoveze cooperarea practică, bazată pe cercetare ştiinţifică, inovare tehnologică şi schimb de cunoaştere, între statele membre ale NATO şi ţările partenere.

Până în prezent, Serbia[3] a beneficiat de participarea la mai multe activităţi, inclusiv la proiecte de apărare împotriva agenţilor chimici, biologici, radiologici şi nucleari, de combatere a terorismului şi de creştere a profilului femeilor în domeniul păcii şi securităţii.

În acest context, în ultimii ani, s-a constatat creşterea interesului şi participării Serbiei la activităţile Programului SPS, fiind identificate mai multe domenii de cooperare practică cu NATO. Ministerul Educaţiei, Ştiinţei şi Dezvoltării Tehnologice din Serbia este responsabil de coordonarea şi implementarea Programului SPS.

Astfel, proiectele în curs de desfăşurare includ şi apărarea cibernetică, siguranţa mediului şi securitatea energetică. În prezent, opt cercetători sârbi participă la un proiect de cercetare pentru a dezvolta producţia comercială de bio-combustibil din alge. Acest proiect este realizat de Institutul de Cercetări Multidisciplinare din Belgrad, în colaborare cu Universitatea Manchester, din Marea Britanie, şi Universitatea Baylor, din SUA.

Programul SPS contribuie la dezvoltarea a numeroase proiecte ştiinţifice din Serbia şi din regiune, contribuind, de exemplu, la elaborarea unor hărţi seismice pentru ţările din Balcanii de Vest, la îmbunătăţirea protecţiei resurselor de apă ale râului Sava, precum şi la dezvoltarea cooperării oamenilor de ştiinţă sârbi şi germani, care lucrează la dezvoltarea unui robot de decontaminare şi deminare.

În ultimii cinci ani, Programul SPS a lansat peste 450 de activităţi globale în peste 40 de ţări. Începând cu 2007, Serbia a inclus în planurile sale de participare mai mult de 35 de activităţi ale Programului SPS, care sunt implementate pe trei planuri diferite: proiecte multianuale, instruire, precum şi ateliere de cercetare avansate.

În timpul celui mai recent exerciţiu NATO desfăşurat în Serbia, cea mai mare simulare realizată de Alianţă a ajutorului de urgenţă furnizat în caz de dezastre naturale, au fost prezentate două sisteme dezvoltate în cadrul Programului SPS.

Participarea Serbiei, începând cu anul 2007, la un număr mare de activităţi în cadrul Programului SPS, conduce la concluzia că mediul ştiinţific din Serbia beneficiază de un transfer de cunoaştere ridicat cu privire la posibilităţile, beneficiile şi oportunităţile oferite de Programul NATO.

V. Injecţii de capital la sfârşit de an pentru bugetul Serbiei

La sfârşitul anului 2018 bugetul Serbiei a fost consolidat prin două ”injecţii” semnificative de capital.

Astfel, la 17.12.2018, compania chineză Zijin Mining Group a plătit la bugetul statului sârb suma de 350 mln. USD, devenind proprietar a 63% din compania Bazinul Minier şi Topitoria Bor (RTB Bor). După preluarea de către chinezi, RTB Bor se va numi Zijin Bor Copper d.o.o. (SRL), fiind în plan ca la acest nume să se adauge şi cuvântul ”Serbia”. Contractul de preluare a RTB Bor a fost semnat la 17.12.2018, de către ministrul sârb al mineritului şi energiei şi doi oficiali ai companiei chineze Zijin Mining Group.

La 21.12.2018, compania ”Vinci Airports Serbia d.o.o. (SRL), Belgrad” (VASB) a plătit la bugetul Serbiei suma de 501 mln. EUR, reprezentând concesiunea pe 25 de ani pentru Aeroportul Internaţional ”Nikola Tesla” din Surčin (Belgrad)[4].

Preluarea RTB Bor de către o firmă chineză este rezultatul implicării personale a preşedintelui Serbiei, Aleksandar Vučić, în procesul de căutare a unui partener strategic pentru producătorul naţional sârb de cupru, după mai multe încercări eşuate de a privatiza gigantul sârb. Probabil, alegerea părţii chineze se datorează şi experienţei pozitive în preluarea şi managementul oţelăriei din Smederevo, după circa doi ani de tatonări, Compania chineză Zijin Mining Group fiind aleasă ca partener strategic pentru RTB Bor (în luna august 2018). Partea chineză s-a obligat să investească în total 1,26 mld. USD în RTB Bor în următorii şase ani (75% din sumă trebuind a fi investiţi în primii trei ani).

Alte obligaţii ale părţii chineze se referă la păstrarea celor 5.000 de locuri de muncă, plata unei sume suplimentare de 200 mln. USD pentru stingerea unor ”datorii istorice” ale RTB Bor şi protecţia mediului. Nu în ultimul rând, compania chineză trebuie să susţină un program ambiţios de investiţii, pentru deschiderea unor noi exploatări (”Cerovo”) şi creşterea producţiei de cupru[5].

Este posibil ca Serbia să fie folosită şi ca ”bază”, pentru studiul şi eventuala pătrundere a companiei chineze şi în alte state din Europa (pentru eventuale achiziţii de mine de cupru).

Autorităţile de la Belgrad consideră că noul concesionar al aeroportului civil belgrădean va dezvolta activitatea aeroportuară şi va face investiţii semnificative, în condiţiile în care statul sârb rămâne proprietar al aeroportului. Valoarea totală a contractului semnat cu VASB este de 1,46 mld. EUR (cea mai mare sumă pentru un contract de concesiune în Serbia).

Cu toate acestea, unii analişti economici acuză statul sârb de o politică ”protecţionistă” în domeniul transporturilor aeriene, deoarece prin diverse măsuri administrative protejează interesele VASB şi pe cele ale companiei ”Air Serbia” (deţinută de o firmă din EAU).

VI. Transformarea forţelor kosovare de securitate într-o armată aproape de a deveni realitate

La 14.12.2018, Parlamentul Kosovo a adoptat (”în a doua lectură”) Legea privind Ministerul Apărării (cu 105 voturi), Legea privind Forţele de Securitate ale Kosovo (cu 107 voturi) şi Legea privind serviciul în Forţele de Securitate ale Kosovo (cu 107 voturi).

La vot nu au participat deputaţii ”Listei Sârbe”. Anterior, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, şi-a exprimat dezaprobarea privind intenţia autorităţilor de la Priştina de adoptare a celor trei proiecte de lege, considerând că măsura ”vine într-un moment nepotrivit”. Sârbii din Kosovo şi autorităţile de la Belgrad consideră demersul Priştinei nu doar contraproductiv, ci ca o ameninţare directă la adresa păcii şi stabilităţii regiunii şi a sârbilor din Kosovo.

Demersul autorităţilor de la Priştina de adoptare a celor trei legi creează condiţiile pentru transformarea Forţelor de Securitate ale Kosovo (FSK) într-o armată a Kosovo. Demersul era unul aşteptat (de către populaţia albaneză din Kosovo şi susţinătorii independenţei Kosovo), dar şi contestat (de către sârbii din Kosovo şi autorităţile de la Belgrad).

Mai mulţi oficiali ai UE şi NATO şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu efectele negative probabile ale acestui demers, preocuparea oficialilor celor două organizaţii fiind accentuată de tensionarea recentă a relaţiilor dintre Belgrad şi Priştina în urma eşecului Kosovo de a adera la Interpol (20.11.2018) şi a instituirii de către Priştina a unor taxe de 100% şi a altor măsuri non-vamale[6] pentru mărfurile importate din R.Serbia şi Bosnia şi Herţegovina (21.11.2018).

Partenerii şi aliaţii Kosovo au cerut ca transformarea FSK în armată să aibă loc prin consens naţional şi cu modificarea Constituţiei Kosovo (”Planul A”), respingând varianta modificării legilor de organizare şi funcţionare a KSF (în sensul modificării sarcinilor, misiunilor şi organizării) şi cu păstrarea actualului nume (”Planul B”).

În a doua parte a anului 2018, autorităţile americane au renunţat la condiţionarea Priştinei de a-şi înfiinţa armata prin modificarea Constituţiei şi au susţinut ”Planul B”. Dacă mai existau îndoieli privind schimbarea poziţiei Washingtonului, acestea au fost spulberate odată cu sosirea la Priştina a unui contingent de 24 de autovehicule blindate de tipul Humvee, destinate FSK, cu doar câteva zile înainte de votul programat în parlamentul kosovar privind transformarea FSK.

Temerile Belgradului sunt generate de simbolistica legată de noua armată: finalizarea procesului de edificare a instituţiilor unui stat (în condiţiile în care Kosovo dispune de toate celelalte structuri: preşedinte, parlament, guvern etc.). Procesul de edificare şi înzestrare a noii armate a Kosovo va fi unul lung, iar ritmul va depinde de sprijinul pe care îl va primi Priştina de la partenerii şi aliaţii săi, un rol deosebit în acest sens urmând a-l juca, cel mai probabil, SUA, Marea Britanie, Turcia, Germania, Albania.

Mai mulţi oficiali de la Belgrad au cerut public ca NATO (KFOR) să dezarmeze de îndată noua armată kosovară, dar este improbabil ca membrii NATO care susţin independenţa Kosovo să accepte şi să permită acest lucru.

În viitorul apropiat, este improbabilă dislocarea de efective sau construcţia vreunei baze a noii armate în nordul Kosovo şi, în acest context, este improbabilă şi vreo contramăsură militară a Belgradului împotriva noii structuri militare kosovare.