MAS Raport SpecialBalcanii de Vest

Raport săptămânal NATO - UE LEVANT Balkanii de Vest Regiunea Mării Negre

06 februarie 2020 - Rapoarte speciale - Balcanii de Vest

Raport Special BALCANII DE VEST (Ianuarie)

Stelian Teodorescu

I. Vizită importantă în Macedonia de Nord şi Albania a comisarului UE pentru politica europeană de vecinătate şi negocieri de extindere II. SUA şi UE – interes crescut pentru normalizarea relaţiilor Serbia-Kosovo III. Proiecte ale industriei sârbe de apărare IV. Diplomatul suedez Lars Gunnar Wigemark este noul şef al EULEX în Kosovo V. Tensiuni în Muntenegru, dar şi între Belgrad şi Podgorica

Sursă foto: Mediafax

I. Vizită importantă în Macedonia de Nord şi Albania a comisarului UE pentru politica europeană de vecinătate şi negocieri de extindere

În perioada 15-16.01.2020, noul comisar al UE pentru politica europeană de vecinătate şi negocieri de extindere, Olivér Várhelyi[1], a efectuat vizite oficiale în Macedonia de Nord şi în Albania pentru a evidenţia angajamentul UE faţă de cele două ţări din Balcanii de Vest.

O.Várhelyi s-a întâlnit (15 ianuarie) cu preşedintele macedonean, Stevo Pendarovski, cu preşedintele Parlamentului de la Skopje, Talat Xhaferi, cu noul prim-ministru macedonean, Oliver Spasovski, cu membri ai guvernului, precum şi cu liderii celor două principale partide politice, fostul premier macedonean, Zoran Zaev (Uniunea Social Democrată din Macedonia / SDSM) şi Hristijan Mickoski (Organizaţia Revoluţionară Internă din Macedonia - Partidul Democrat pentru Unitatea Naţională Macedoneană / VMRO-DPMNE). La o conferinţă de presă comună, organizată cu prim-ministrul O.Spasovski, la Skopje, O.Várhelyi a cerut Macedoniei de Nord să continue reformele stabilite de UE, în special în sistemul judiciar.

La Tirana (16 ianuarie), O.Várhelyi s-a întâlnit cu preşedintele albanez, Ilir Meta, preşedintele Parlamentului de la Tirana, Gramoz Ruçi, premierul albanez, Edvin "Edi" Rama, reprezentanţii principalelor partide de la guvernare, dar şi cu liderul opoziţiei, Lulzim Basha.

Comisarul UE, O.Várhelyi, a participat şi la o conferinţă de presă cu premierul albanez, care l-a însoţit şi într-o vizită la Durrës, oraşul afectat în cea mai mare parte de cutremurul din 26.11.2019, reafirmând sprijinul financiar al UE în procesul de reconstrucţie.

Noua Comisie Europeană ţine cont de raportul Comisiei anterioare şi continuă să considere Albania ca o ţară pregătită să înceapă negocierile de aderare. O.Várhelyi a reiterat sprijinul Comisiei Europene pentru începerea negocierilor oficiale în primăvara anului 2020, înainte de summitul din luna mai (între UE şi Balcanii de Vest), de la Zagreb, pentru a permite o nouă abordare a UE cu privire la regiune. În acelaşi context, O.Várhelyi a evidenţiat că "procesul extinderii UE în regiunea Balcanilor de Vest constituie o prioritate, UE doreşte să-şi crească prezenţa în regiune şi să aibă mai multă influenţă, să fie un partener mai important pentru regiune, acesta fiind motivul pentru care se va lucra din greu, fără oprire, cu premierul albanez, Edi Rama, pentru ca toate acestea să devină realitate".  

În contextul celor două vizite efectuate, înaltul oficial UE a exprimat o speranţa că vor începe negocierile de aderare în câteva luni cu Macedonia de Nord şi Albania, acesta susţinând că cele două ţări sunt "pregătite" şi adăugând că va recomanda începerea negocierilor în primăvara acestui an. O.Várhelyi a menţionat că un "nou pachet" pentru începutul discuţiilor trebuie să fie "mai previzibil şi cu o dinamică mai bună". Potrivit acestuia, Comisia UE va recomanda un plan economic pentru ţările din Balcanii de Vest la summitul UE de la Zagreb, în luna mai 2020. Mai mult, O.Várhelyi a subliniat că "se va lucra cu aceste state pentru a găsi o soluţie, care creează o nouă şansă de a avansa în procesul de integrare".

Croaţia (care, de la începutul lunii ianuarie, deţine preşedinţia Consiliului UE) a lansat semnale încurajatoare despre Albania şi Macedonia de Nord şi începerea discuţiilor de aderare la UE. Prim-ministrul Croaţiei, Andrej Plenković, pare încrezător că în timpul deţinerii preşedinţiei Consiliului European va putea răspunde cererilor preşedintelui francez, E.Macron, şi va putea finaliza, până în luna mai 2020, procesul de stabilire a unei date pentru începerea negocierilor de aderare cu Albania şi Macedonia de Nord.

Astfel, în urma unei întâlniri din 08 ianuarie cu preşedintele Consiliului European, Charles Michel, A.Plenković a subliniat că el crede că ar putea exista o evoluţie pozitivă a poziţiei franceze şi că se pot soluţiona şi satisface unele rezerve ale Franţei cu privire la politica de extindere, adăugând că, "fiind una dintre ţările din această parte a Europei, Croaţia are responsabilitatea de a promova şi sprijini ţările vecine ... pentru a se apropia de UE".

 

II. SUA şi UE – interes crescut pentru normalizarea relaţiilor Serbia-Kosovo

În săptămâna 20-24 ianuarie, Richard Grenell, ambasadorul SUA în Germania şi trimisul special al preşedintelui american, Donald Trump, pentru Serbia şi Kosovo, a efectuat vizite la Priştina şi Belgrad. Oficialul american a declarat că stabilirea legăturii feroviare între cele două oraşe a devenit o prioritate după ce SUA au intermediat şi restabilirea traficului aerian între Serbia şi Kosovo, după 21 de ani. R.Grenell a subliniat şi faptul că SUA doresc ca Belgradul şi Priştina să se concentreze pe mediul economic şi crearea unor noi locuri de muncă solicitând Serbiei şi Kosovo să înlăture obstacolele care au blocat, mai mult de un an, discuţiile între cele două părţi.

Înaltul Reprezentant al UE pentru Politica Externă şi de Securitate, Josep Borrell, a efectuat primul său turneu în Balcanii de Vest (30 ianuarie-01 februarie), dorind să dea asigurări cu privire la angajamentul UE faţă de această regiune. Înaltul oficial UE a subliniat că ''prima sa vizită oficială în Balcanii de Vest demonstrează angajamentul UE faţă de perspectiva europeană a regiunii, faţă de stabilitatea şi prosperitatea ei''.

La prima sa vizită oficială în Kosovo, J.Borrell s-a întâlnit cu preşedintele Hashim Thaçi, şi cu alţi lideri politici, inclusiv cu reprezentanţii partidelor politice, organizaţii ale societăţii civile şi formatori de opinie şi a vizitat oraşul istoric Prizren. În cadrul Agendei Verzi pentru Balcanii de Vest, J.Borrell a lansat, de asemenea, un proiect major finanţat de UE, care va îmbunătăţi semnificativ calitatea aerului în Kosovo. J.Borrell a spus, după întâlnirea cu H.Thaçi, că UE va media dialogul dintre Kosovo şi Serbia, fără a concura cu trimisul special al SUA pentru Belgrad şi Priştina, R.Grenell. 

În timpul vizitei sale la Belgrad, J.Borrell a remarcat că Serbia este un partener cheie al UE şi a subliniat că negocierile de aderare pot continua mai rapid şi că vor necesita eforturi sporite din partea Serbiei, dar şi de partea UE. În acelaşi context, a subliniat că UE a investit foarte mult, atât din punct de vedere politic, cât şi financiar, în ultimii 10 ani, aproape 2,5 miliarde de euro fiind acordate Serbiei. J.Borrell şi-a declarat satisfacţia faţă de colaborarea UE cu Serbia, fiind subliniată cooperarea intensă în asigurarea securităţii.

Adresându-se presei, la o conferinţă de presă comună cu preşedintele sârb, R.Grenell a solicitat retragerea tarifului vamal de 100% impus de Kosovo pentru importurile din Serbia şi încetarea campaniei Serbiei care încurajează statele să „desconsidere” Kosovo. „Venim să vă conectăm, nu am nicio agendă, nicio idee preconcepută. Nu vă voi presa, vreau să vă conectaţi, pentru ca economiile dvs. să crească, să creeze mai multe oportunităţi pentru tineri, să rămâneţi aici şi să aveţi speranţă. Încerc să mă concentrez pe crearea impulsului în economie ...”, a spus R.Grenell, care a făcut referire şi la organizarea în data de 27 ianuarie, la Berlin, a unei întâlniri între experţi din ambele entităţi cu privire la înfiinţarea unei linii feroviare între Belgrad şi Priştina. În acelaşi context, R.Grenell a mulţumit lui Alexandar Vučić, pentru demersurile pentru crearea unei linii aeriene Belgrad-Priştina.

La rândul său, A.Vučić a anunţat că Belgradul este gata să lucreze la stabilirea unei linii feroviare între Belgrad şi Priştina subliniind că „este important ca taxele să fie eliminate, pentru că, în caz contrar, trenul ar pleca fără mărfuri”, dar şi evidenţiind faptul că Serbia a pierdut 435 de milioane de euro într-un an din cauza impozitelor impuse de Kosovo.

Partidul Democrat din Kosovo (PDK) a boicotat întâlnirea partidelor parlamentare cu J.Borrell, liderul PDK, Kadri Veseli, explicând că întâlnirea nu are rost în momentul actual, când Priştina nu a înfiinţat noile instituţii după alegeri şi, prin urmare, orice iniţiativă de reînnoire a dialogului cu Belgradul este „învechită şi nesustenabilă”.

Este de remarcat şi poziţia adoptată de J.Borrell pe timpul vizitei sale în Kosovo, unde a subliniat că  „există cinci ţări europene care nu recunosc Kosovo şi nu este sarcina sa să le convingă să recunoască acest lucru”.

 

III. Proiecte ale industriei sârbe de apărare

Industria sârbă de apărare ocupă un loc prioritar în politica economică şi comercială a actualei conduceri sârbe de la Belgrad. Aceasta este văzută atât ca un contribuitor important la PIB şi la volumul exporturilor sârbe, cât şi ca un factor de implementare a unor tehnologii superioare care, ulterior, să contribuie la dezvoltarea altor ramuri industriale.

Între priorităţile industriei sârbe de apărare, precum şi ale structurilor de proiectare şi cercetare cu aplicabilitate în domeniul apărării, se numără modernizarea vehiculului de luptă al infanteriei BVP M-80A şi integrarea de sisteme de armament nedirijat pe elicopterele noi de tipul „Airbus” H145M din înzestrarea forţelor aeriene militare (F.Aer.) sârbe.

De la începutul anului, în Centrul de testare a armamentului şi echipamentelor militare „Nikinci”, subordonat Centrului de Testări Tehnice din Belgrad al Armatei Serbiei (TOC) s-au desfăşurat teste cu sisteme de armament de pe BVP M-80A modernizat, în condiţii de noapte. La o astfel de activitate (13 ianuarie), au asistat ministrul sârb al apărării, Aleksandar Vulin, şi şeful Statului Major General al Armatei Serbiei, generalul Milan Mojsilović. Activitatea a fost condusă de către Nenad Miloradović, adjunct în exerciţiu al ministrului apărării pentru resurse materiale.

În luna ianuarie, în Centrul de testare a armamentului şi echipamentelor militare „Nikinci” a continuat testarea unor sisteme de armament de aviaţie dezvoltate de Institutul Tehnic Militar din Belgrad (VTI) şi compania naţională de producţie şi comerţ cu tehnologie duală, Jugoimport-SDPR J.P., care se produc la fabrica de aviaţie „Utva” din Pančevo (aflată în proprietatea companiei Jugoimport-SDPR J.P.): un lansator de proiectile reactive nedirijate (PRN) de calibrul 80 mm şi o mitralieră de calibrul 12,7 mm, de pe un elicopter H145M „Airbus”, în condiţii de zi şi de noapte, în zbor. Pentru ministrul apărării, A.Vulin, s-a organizat o activitate de prezentare, la 01 februarie, la „Nikinci”.

BVP modernizat, M-80AB1, este înzestrat cu un tun nou şi cu camere de termoviziune, care permit executarea cu o eficienţă mai mare a focului, atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte. Cu prototipul BVP M-80AB1 s-au executat trageri în cele mai dificile condiţii, iar rezultatele au fost mulţumitoare, dar au fost identificate şi aspecte care trebuie îmbunătăţite.

Experţii sârbi în domeniul înzestrării au folosit ocazia pentru a testa şi o serie de sisteme opto-electronice de producţie autohtonă (produse de compania "Teleoptik-Žiroskopi" din Zemun / Belgrad), cum ar fi sistemele de ochire termice "Eagle 60" şi "Eagle 70".

Noua cupolă de la prototipul BVP M-80AB1 dispune de cameră cu termoviziune, ceea ce a permis executarea cu succes a tragerilor cu mitraliera cal. 7,62 mm asupra unor ţinte la distanţa de 500 de metri. Cu aceeaşi ocazie, s-au executat trageri cu puşca de asalt de producţie autohtonă de calibrul 5,56 mm, asupra unor ţinte la distanţele de 100, 200 şi 300 metri, cu utilizarea noului sistem de ochire optic "Sova 4".

Pe de altă parte, integrarea pe elicopterele H145M a unor sisteme de armament de aviaţie produse în Serbia este o ambiţie a actualei conduceri politico-militare de la Belgrad, exprimată în mai multe rânduri în ultimii ani. Succesul acestui demers poate avea ca efect un adevărat reviriment al unei părţi a industriei sârbe de apărare. Merită menţionat că elicoptere H145M au fost prezentate de ”Airbus” la câteva târguri de armament - printre care expoziţia de la Paris, Le Bourget, din iunie 2019 - alături de un lansator de proiectile nedirijate, de fabricaţie sârbă, calibrul 80 mm şi un container sârbesc (GH-78) cu mitralieră de calibrul 12,7 mm.

Orizontul ambiţiilor Belgradului este, însă, şi mai mare, integrarea armamentului nedirijat fiind necesar a fi urmată de integrarea unor sisteme dirijate, aflate în curs de dezvoltare în Serbia. Ulterior, ar trebui ca Belgradul şi "Airbus" să fie parteneri în oferirea unor variante mai ieftine pentru elicopterele H145M cu destinaţie militară produse de "Airbus", respectiv cu platformă "HForce".

Momentan, la "Nikinci", de pe un elicopter H145M al F.Aer. sârbe s-au lansat mai multe zeci de proiectile nedirijate (calibrul 80 mm, dintr-un lansator cu şapte ţevi, L-80-07) şi s-au tras mai multe mii de cartuşe de calibrul 12,7 mm. În ziua demonstraţiei pentru ministru, s-a lansat o rafală completă de şapte proiectile nedirijate din lansatorul de calibrul 80 mm.

Cele cinci elicoptere H145M ale armatei sârbe au intrat în 2019 în înzestrarea Escadrilei 119 de elicoptere mixte din Niš, subordonată Brigăzii 98 de Aviaţie din Lađevci (Kraljevo). Pentru parcarea acestora, pe Aerodromul Militar "Sergent-Pilot Mihajlo Petrović" din Niš s-a construit în 2019 un hangar special. Patru elicoptere H145M a primit, tot în 2019,  şi Unitatea de Elicoptere (HJ) din Ministerul Afacerilor Interne al R.Serbia.

În luna ianuarie 2020, armata sârbă a mai făcut un pas decisiv pentru renunţarea la avioanele de antrenament "Utva 75" (V-53) şi înlocuirea acestora, în instrucţia de zbor de selecţie a cadeţilor şi instrucţia de zbor de bază a cadeţilor, cu avioane "Lasta" (V-54), digitalizate. La o astfel de secvenţă de instrucţie a asistat şi ministrul apărării, în cea de-a doua zi de Crăciun ortodox, după calendarul iulian, la 08 ianuarie, pe Aerodromul Militar "Colonel-Pilot Milenko Pavlović" de la Batajnica (Belgrad), în cadrul Escadrilei 252 şcoală-antrenament Batajnica din Brigada 204 Aviaţie Batajnica. În înzestrarea acestei escadrile se află 14 avioane V-54, produse la fabrica de aviaţie "Utva" din Pančevo.

Momentan, ”Utva” şi Jugoimport-SDPR nu au mai identificat beneficiari pentru avioanele V-54 sau alte proiecte militare ale fabricii de la Pančevo, cum a fost prototipul avionului "Kobac" ("destinat luptei împotriva gherilei"). Singurul client străin pentru avioane V-54 (cu bord analog, însă) au fost F.Aer. irakiene, care au achiziţionat 20 de aparate, livrate în perioada august 2010 - februarie 2012. Din această cauză, în 2019, "Utva" a încheiat contracte pentru construcţia de aparate "Utva 75" modernizate (pentru un client din Dubai) şi, pe baza avionului "Utva 75", dezvoltă avionul cu elice "Sova" (cu patru locuri, cu un singur motor, în scopuri civile, pentru selecţia şi instrucţia piloţilor, dar şi pentru fotogrammetrie).

Parteneriatul dintre Jugoimport - SDPR J.P şi VTI pare să fie o opţiune de succes, atât pentru revigorarea industriei sârbe de apărare, cât şi pentru creşterea exporturilor sârbe de armament, muniţii şi echipamente militare, în pofida criticilor că Jugoimport - SDPR J.P. neglijează nevoile armatei sârbe şi vizează doar obţinerea de profit. Nu în ultimul rând, creşterea în fiecare an a producţiei şi exporturilor industriei sârbe de apărare contribuie la creşterea capitalului politic al actualei guvernări.

Momentan, nici măcar scandalul de corupţie de la compania "Krušik" din Valjevo (în care este implicat, indirect, unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai preşedintelui Aleksandar Vučić, ministrul de interne Nebojša Stefanović) nu a redus interesul guvernanţilor de la Belgrad pentru a investi în industria sârbă de apărare şi modernizarea armatei sârbe cu sisteme de producţie autohtonă.

 

IV.  Diplomatul suedez Lars-Gunnar Wigemark  este noul şef al EULEX în Kosovo  

La 23 ianuarie, diplomatul suedez Lars-Gunnar Wigemark a preluat oficial funcţia de şef al misiunii UE în Kosovo (EULEX), cu un mandat prevăzut până la data de 14.06.2020. Este  de remarcat faptul că, după preluarea noii funcţii, la 24 ianuarie, L.G. Wigemark s-a întâlnit cu preşedintele Kosovo, Hashim Thaçi.

L.G.Wigemark a preluat acest mandat de la diplomata greacă Alexandra Papadopoulou, şefa misiunii EULEX începând din 20 iulie 2016 şi al cărei mandat a fost prelungit la data de 05 iunie 2018, pe baza Deciziei Consiliului PESC 2018/856. În acest context, diplomatul suedez a subliniat că "aşteaptă cu nerăbdare această nouă şi provocatoare numire şi va depune eforturi pentru ca EULEX să rămână un partener de încredere pentru partenerii săi din Kosovo, oferind reguli tangibile, de lungă durată, asistenţa necesară în timp util, devenind astfel mai puternici şi mai capabili să îşi continue drumul pe calea europeană".

În calitatea sa de nou şef al EULEX, L.G.Wigemark va direcţiona sprijinul misiunii către instituţiile statului de drept relevante din Kosovo pe calea lor către o eficienţă sporită, durabilitate, multi-etnicitate şi responsabilitate, fără interferenţe politice şi în deplină conformitate cu cele mai bune practici ale UE.

Misiunea generală a EULEX este de a sprijini autorităţile kosovare în înfiinţarea instituţiilor de drept, durabile şi independente. 

La data de 08 iunie 2018, s-a decis reorientarea mandatului misiunii EULEX din Kosovo. Astfel, începând cu 14 iunie s-a decis ca misiunea să se concentreze pe:

- monitorizarea cazurilor şi proceselor selectate în instituţiile de justiţie penală şi civilă din Kosovo;

- monitorizarea, îndrumarea şi consilierea serviciului corecţional kosovar;

- continuarea sprijinului său operaţional pentru punerea în aplicare a acordurilor de dialog facilitate de UE pentru normalizarea relaţiilor dintre Serbia şi Kosovo.

Mandatul revizuit al EULEX este valabil până la 14 iunie a.c.. De asemenea, a fost alocat un buget combinat pentru operaţiunile Misiunii în Kosovo, de 169,8 milioane euro, timp de doi ani (iunie 2018 – iunie 2020). Acest buget acoperă cheltuielile misiunii EULEX în valoare de 83,6 milioane euro pentru execuţia mandatului său în Kosovo şi, în acelaşi timp, cel în valoare de 86,2 milioane euro al structurilor de specialitate, inclusiv al procuraturii.

L.G.Wigemark este un diplomat suedez, născut în ziua de 20.03.1960, în Göteborg, Suedia. A absolvit Universitatea Harvard, în 1984, a obţinut un titlu Magna Cum Laude în Ştiinţe Sociale şi a absolvit un master la Şcoala Fletcher de Drept şi Diplomaţie în drept internaţional şi economie. În 1988 a intrat la Serviciul de Externe suedez, din Stockholm, şi a avut atribuţii la Belgrad, Washington, Bruxelles, Kabul şi Moscova, unde a ocupat funcţia de şef adjunct şi ministru la ambasada Suediei, în perioada 2003-2007. În 2008, L.G.Wigemark a fost numit şeful Structurii de politici de securitate din cadrul Comisiei Europene, iar din decembrie 2010 a desfăşurat activităţi la Serviciul de acţiune externă al UE. În septembrie 2010, fosta Înaltă Reprezentantă a UE pentru afaceri europene şi politică de securitate, Catherine Ashton, l-a numit pe L.G.Wigemark drept unul dintre primii ambasadori ai UE în cadrul Tratatului de la Lisabona. El şi-a asumat funcţii noi şi în Pakistan, la începutul lunii februarie 2011.

În ultima perioadă, L.G.Wigemark a ocupat funcţia de şef al delegaţiei UE şi reprezentant special în Bosnia şi Herţegovina (BIH), până în august 2019.

 

V. Tensiuni în Muntenegru, dar şi între Belgrad şi Podgorica

La sfârşitul anului 2019, Parlamentul Muntenegrului a adoptat o lege, cunoscută ca "legea privind libertăţile religioase", care a divizat societatea muntenegreană, a antagonizat puterea de la Podgorica, pe de-o parte, şi etnicii sârbi din Muntenegru şi structurile Bisericii Ortodoxe Sârbe (BOS) de pe teritoriul Muntenegrului, de cealaltă parte, şi a readus în poziţii de confruntare Podgorica şi Belgradul (pentru prima dată la un astfel de nivel, după recunoaşterea, în 2008, de către Podgorica a independenţei "Republicii Kosovo").

Un scop important al legii este să reglementeze relaţiile de proprietate, în legătură cu lăcaşurile de cult. În esenţă, organizaţiile (instituţiile) religioase din Muntenegru trebuie să se înregistreze conform legislaţiei muntenegrene şi să demonstreze, într-o procedură administrativă, drepturile de proprietate asupra lăcaşurilor de cult pe care le folosesc, dacă acestea au existat înainte de 1918 şi au aparţinut statului muntenegrean.

Pe acest fond, în luna ianuarie în mai multe localităţi din Muntenegru s-au desfăşurat rugăciuni publice de amploare şi procesiuni religioase, organizate de etnicii sârbi şi BOS, protestatarii cerând puterii de la Podgorica anularea legii menţionate şi discutarea unei noi variante a legii împreună cu întreaga societate civilă, inclusiv cu etnicii sârbi din Muntenegru şi cu reprezentanţii BOS. Situaţia tensionată a creat teren favorabil pentru "excese" în ambele tabere, soldate inclusiv cu violenţe fizice. Puterea de la Podgorica a mobilizat resurse importante pentru monitorizarea protestelor şi ţinerea sub control a situaţiei, acuzând, totodată, conducerea Serbiei, de "amestec în treburile interne ale Muntenegrului".

Legea privind libertăţile religioase are un potenţial conflictual semnificativ, dar este puţin probabil să se ajungă la război civil. Protestele împotriva legii destabilizează situaţia de securitate din Muntenegru şi creează condiţii pentru manifestarea unor interese străine în Muntenegru. Indirect, Muntenegrul (re)devine o "platformă" pentru confruntarea dintre Rusia şi Occident.

Principalele argumente ale puterii de la Podgorica pentru adoptarea legii sunt: asigurarea unor standarde înalte în domeniul libertăţii de conştiinţă şi necesitatea reglementării drepturilor de proprietate privind lăcaşurile de cult. Pe acest fond, Podgorica susţine că se bucură de aprobarea Comisiei de la Veneţia şi a partenerilor din NATO şi UE.

Alte interese, neexprimate public de Podgorica, sunt slăbirea influenţei organizaţiilor sârbe şi a BOS în Muntenegru şi crearea de condiţii pentru (re)înfiinţarea unei biserici ortodoxe muntenegrene care să fie recunoscută canonic (eventual, după "modelul" din Ucraina). În prezent, în Muntenegru este înregistrată Biserica Ortodoxă Muntenegreană (BOM), dar aceasta nu se bucură de recunoaşterea celorlalte biserici ortodoxe locale şi (încă) nici de recunoaşterea de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol. Probabil, Podgorica doreşte ca, pe termen mediu şi lung, să asigure lăcaşuri de cult pentru BOM, ceea ce ar avea ca efect creşterea numărului de enoriaşi şi i-ar oferi acesteia legitimitatea necesară pentru a cere de la Constantinopol tomosul de autocefalie, în calitate de continuatoare a mitropoliei muntenegrene de dinainte de Primul Război Mondial, care se bucura de o anumită autonomie (BOM susţine că aceasta era independentă, respectiv autocefală!).

"Partea sârbă" critică vehement legea şi susţine că aceasta are ca scop, dacă nu desfiinţarea, atunci reducerea drastică a structurilor BOS de pe teritoriul Muntenegrului.

Între argumentele "părţii sârbe" menţionăm:

- luarea ca "piatră de hotar" a anului 1918, când Muntenegrul dispare ca stat şi se integrează în noul Stat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, transformat apoi în fosta Iugoslavie, care a durat, sub diverse forme, până în iunie 2006;

- BOS a fost înfiinţată în 1219, de către Sf. Sava, care a întemeiat atunci mai multe episcopii, între care şi pe cea din "Zeta", predecesoarea actualei Mitropolii de Muntenegru şi Litoral (MML) din cadrul BOS. Pe acest fond, singura biserică ortodoxă locală autocefală pe teritoriul actualului stat muntenegrean este BOS, astfel că din punct de vedere istoric nu este nicio dilemă;

- BOS şi-a încetat existenţa ca organizaţie religioasă în două rânduri, în perioada 1463-1557 şi 1776-1920. În perioada 1776-1920, BOS a funcţionat prin intermediul a cinci structuri autonome religioase, două dintre acestea fiind Mitropolia de la Belgrad şi Mitropolia de la Cetinje (Muntenegru), care se reunesc în 1920;

- este absurd ca BOS să se înregistreze ca organizaţie religioasă (biserică) în Muntenegru, conform actualei legislaţii muntenegrene, având în vedere că aceasta a fost înfiinţată în 1219, cu mult înaintea statului muntenegrean;

- este imposibil de decelat dreptul de proprietate asupra unor lăcaşuri de cult, deoarece multe au fost donate bisericii de către comunităţile locale sau ctitorite de conducătorii statului muntenegrean. În plus, sunt multe exemple când şeful statului muntenegrean a fost (şi) şeful bisericii din acest stat.

Belgradul face apel la calm către ambele "tabere" din Muntenegru şi invită puterea de la Podgorica la dialog, atât cu Belgradul, dar mai ales cu etnicii sârbi din Muntenegru şi cu BOS. Pe acest fond, Belgradul atrage atenţia că interlocutorul legitim din partea BOS este Sinodul de la Belgrad şi nu capul MML, mitropolitul Amfilohije (Radović).

Între timp, premierul muntenegrean îl invită la discuţii pe mitropolitul Amfilohije şi îi cere să condamne incidentele violente în care au fost implicaţi cei ce protestau împotriva noii legi, iar mitropolitul răspunde că dialogul are sens doar dacă este anulată legea şi se adoptă o altă lege.

Naţionaliştii sârbi folosesc ocazia pentru a implica NATO în această confruntare, acuzând organizaţia că se află în spatele adoptării legii, cu scopul de a reduce importanţa şi influenţa BOS în Muntenegru. Motivaţia pentru acest lucru ar fi, în opinia unor cercuri sârbe, faptul că NATO vede BOS ca pe un instrument al Moscovei în Serbia şi, prin extindere, şi în Muntenegru. În acest context, s-au bucurat de mediatizare declaraţiile oficialilor NATO privind sprijinul Alianţei pentru combaterea de către Muntenegru a "influenţelor hibride" (ruse şi sârbe), ca şi vizita în Muntenegru (noiembrie 2019) a unei echipe specializate a NATO în combaterea ameninţărilor hibride.

Este de aşteptat ca, în luna februarie 2020, să se ajungă la un dialog între BOS şi autorităţile muntenegrene, iar tensiunile şi confruntările să nu degenereze în violenţe de amploare, deşi incidente se pot produce, practic, oricând, fie în urma acţiunilor unor extremişti din ambele tabere, fie în urma unor erori de executare a intervenţiilor poliţiei muntenegrene împotriva protestatarilor sau pentru a asigura securitatea personalului serviciilor comunale locale trimis să şteargă de pe pereţi însemnele sârbeşti (ex. tricolorul sârbesc) desenate pe clădiri sau chiar pe ziduri de susţinere ale unor comunicaţii rutiere. Lipsa dialogului ar favoriza creşterea incidentelor violente, atât ca frecvenţă, cât şi ca intensitate, lucru pe care doresc să îl evite atât ”partea sârbă”, cât şi autorităţile de la Podgorica.


[1] Olivér Várhelyi (născut la 22.03.1972, la Szeged) este un avocat şi diplomat maghiar numit comisar european pentru politica europeană de vecinătate şi negocieri de extindere, după respingerea lui László Trócsányi de către Parlamentul European.