MAS Raport SpecialBalcanii de Vest

Raport săptămânal NATO - UE LEVANT Balkanii de Vest Regiunea Mării Negre

02 februarie 2019 - Rapoarte speciale - Balcanii de Vest

Raport Special BALCANII DE VEST – februarie 2019 (I)

Monitorul Apărării şi Securităţii

Sursă foto: Mediafax
  1. Alegeri parlamentare anticipate în Serbia?
  2. Implicare majoră a Serbiei în punerea în operă a proiectului rusesc “Turkish Stream”
  3. Serbia, stabilitate economico-financiară şi deschidere pentru atragerea investiţiilor străine în vederea realizării proiectelor interne
  4. Deznodământul ”dosarului macedonean”?
  5. Eşecul achiziţiei de către Croaţia a 12 avioane F-16 din Israel
  6. Evoluţii negative în Bosnia şi Herţegovina (BIH) în 2019

I. Alegeri parlamentare anticipate în Serbia?

Tema alegerilor parlamentare anticipate în R.Serbia (Serbia Centrală şi Vojvodina) a revenit în actualitate în urma extinderii protestelor antiguvernamentale şi împotriva preşedintelui Serbiei, Aleksandar Vučić, ca urmare a blocajului dialogul dintre Belgrad şi Priština.

Demarate în luna noiembrie 2018, protestele împotriva actualilor guvernanţi de la Belgrad     s-au extins în mai multe oraşe, în lunile decembrie 2018 şi ianuarie 2019. La 20.01.2019, s-a desfăşurat, la Belgrad, o reuniune a conducerii principalului partid de guvernământ, Partidul Progresist Sârb (SNS), dar nu s-a luat nicio hotărâre privind eventuala organizare de alegeri parlamentare anticipate. În context, preşedintele Vučić însuşi a declarat că va agrea o astfel de opţiune doar dacă o cer interesele naţionale sârbe.

Pe acest fond, presa sârbă a început să liciteze cu posibile date pentru organizarea de alegeri parlamentare anticipate: 31 martie sau 14 aprilie a.c., iar unele mijloace de informare în masă nu exclud luna mai 2019. Odată cu posibilele scenarii despre data acestor alegeri se vehiculează şi numele unui nou premier, în persoana actualului ministru de finanţe (şi fost primar general al Belgradului), Siniša Mali.

Legal sau ”matematic”, nu se impune organizarea de alegeri parlamentare anticipate. Mandatul actualilor deputaţi republicani expiră la începutul lunii iunie 2020, iar alegerile parlamentare ordinare ar trebui organizate nu mai târziu de începutul lunii mai 2020 (cu 30 de zile înainte de expirarea mandatului actualei legislaturi a parlamentului sârb).

În opinia analiştilor, în actualul context politic complex din R.Serbia şi din regiune, preşedintele A.Vučić ar putea opta pentru organizarea de alegeri parlamentare anticipate în principal în două situaţii: ca reacţie emoţională la protestele antiguvernamentale din mai multe oraşe din ţară sau în cazul blocării clare a ”dialogului dintre Belgrad şi Priština”.

În cazul primei variante nu sunt argumente logice. Emoţia generată de proteste[1] ar putea fi întărită de comentariile unor apropiaţi din SNS, ştiut fiind că majoritatea liderilor SNS optează pentru alegeri parlamentare anticipate. Într-un astfel de context, preşedintele A.Vučić ar putea ceda presiunilor şi ar putea iniţia măsurile pentru organizarea alegerilor parlamentare anticipate.

Al doilea scenariu este legat de blocajul survenit după 21.11.2018 în ”dialogul dintre Belgrad şi Priština”, în urma instituirii de către autorităţile kosovare a unor ”suprataxe” (de 100%) pentru mărfurile importate în Kosovo din Serbia Centrală (şi Vojvodina) şi Bosnia şi Herţegovina. ”Suprataxele” încep să aibă efecte economice semnificative, locul produselor sârbe pe piaţa din Kosovo fiind preluat treptat de către produse din statele vecine (Macedonia, Albania, Croaţia, Bulgaria etc.).

La 29.01.2019, Ramush Haradinaj a declarat că este dispus să renunţe la taxe doar dacă SUA şi UE garantează că vor iniţia şi organiza (într-un termen rezonabil) o conferinţă internaţională care să se încheie cu un ”acord atotcuprinzător” între Belgrad şi Priština şi cu recunoaşterea reciprocă a R.Serbia şi R.Kosovo.

În condiţiile în care Kosovo (premierul R.Haradinaj) nu va ceda la presiunile crescânde ale SUA pentru renunţarea la taxe, este posibil ca preşedintele A.Vučić şi SNS să decidă să ”verifice” sprijinul popular în ”dosarul Kosovo”, prin organizarea de alegeri parlamentare anticipate, iar în cazul în care Priština renunţă la ”suprataxe”, este de aşteptat reluarea ”dialogului”. Într-un astfel de context, puterea de la Belgrad nu ar mai apela la alegeri parlamentare anticipate, acestea urmând să revină pe agenda politică după apropierea de o soluţie în ”dosarul Kosovo”, un eventual proces electoral funcţionând ca un fel de validare a soluţiei aleasă de guvernanţii de la Belgrad.

II. Implicare majoră a Serbiei în punerea în operă a proiectului rusesc “Turkish Stream”

Conform declaraţiilor, din data de 21.01.2019, ale şefului "Srbijagas" (companie cu capital de stat), Dušan Bajatović, Serbia intenţionează să finalizeze, până pe 15.12.2019, construcţia părţii care îi revine din proiectul “Turkish Stream”, lucrările urmând să înceapă în a doua jumătate a lunii martie 2019. Proiectul a fost lansat de compania rusească "Gazprom", fiind destinat pentru tranzitul gazelor naturale ruseşti către Turcia şi mai departe către Europa, prin Bulgaria, Serbia şi Ungaria. Acest gazoduct va avea o lungime totală de 930 km, va tranzita Marea Neagră şi va avea două ramuri paralele cu o capacitate anuală de transfer de 15,75 miliarde de metri cubi de gaz fiecare. O ramură va fi destinată consumatorilor din Turcia, în timp ce a doua ramură va fi destinată transportului gazelor naturale către consumatori din Europa.

"Srbijagas" se află în plin proces de negocieri cu instituţiile financiare pentru asigurarea completării necesarului de finanţare a proiectului, suma de 300 de milioane de euro pentru punerea în operă a proiectului pe teritoriul Serbiei, fiind deja alocată de către compania sârbo-rusă, “Gastrans”.  

Gazoductul “Turkish Stream” va intra din Bulgaria în Serbia pe la Zaječar şi va tranzita teritoriul statului sârb către Ungaria, construcţia acestuia fiind prevăzută a fi realizată pe traseul prevăzut iniţial pentru construcţia vechiului proiect "South Stream". Această parte a gazoductului va avea o lungime de 421 kilometri, fiind prevăzută realizarea şi a două ramuri pentru Croaţia, de 52 de kilometri lungime, şi pentru Republica Srpska, din Bosnia şi Herţegovina, de 105 kilometri lungime.

În acest context, Serbia ia în considerare şi posibilitatea conectării conductelor de gaz cu România, Kosovo şi R.Macedonia, la fel ca şi Bulgaria care, în mod independent, negociază construirea unei ramuri către R.Macedonia.

Serbia a semnat, alături de Bulgaria, o "foaie de parcurs" cu "Gazprom" pentru construirea unor capacităţi de transport a gazelor naturale pe teritoriul lor. Documentul a fost semnat din partea sârbă la 27.06.2017, în prezenţa preşedintelui sârb Aleksandar Vučić, de către ministrul sârb al minelor şi energiei Aleksandar Antić.

Compania mixtă sârbo-rusă, "Gastrans" este, de fapt, vechea companie "South Stream Serbia“, care a fost reînregistrată sub această nouă denumire. Decizia a fost adoptată în luna ianuarie 2018, fiind modificată inclusiv data actului fondator - 30.04.2012 cu cea nou înscrisă în documente - 26.01.2018. Directorii "Gastrans" au rămas aceiaşi - Dušan Bajatović, din partea Serbiei, şi respectiv Alexander Syromyatin, din partea Rusiei.

Partea rusă deţine o participaţie de 51% la capitalul "Gastrans", în timp ce partea sârbă, reprezentată de "Srbijagas", deţine restul de 49%.

În decembrie 2018, guvernul rus a făcut cunoscut faptul că a fost adoptat un amendament la acordul său cu guvernul sârb prentru a permite Serbiei să reexporte gazele naturale ruseşti către alte state.

Totodată, "Srbijagas" şi "Gazprom" au semnat un memorandum de înţelegere pentru creşterea capacităţii subterane de depozitare a gazelor naturale, "Banatski Dvor" (Serbia), de la 450 la 750 de milioane de metri cubi şi dublarea capacităţii maxime de scoatere la 10 milioane de metri cubi pe zi.

Această creştere a capacităţii de stocare a gazelor naturale capătă o importanţă din ce în ce mai mare, deoarece construcţia gazoductului “Turkish Stream” va face din Serbia nu numai o ţară de tranzit, ci şi un al doilea "hub" regional după Turcia. O astfel de evoluţie ar putea fi, pe de o parte, favorabilă pentru Serbia dar, pe de altă parte, va consolida dependenţa energetică a statului sârb şi a întregii regiuni a Balcanilor de Vest, şi aşa covârşitoare, faţă de gazul rusesc. Actualmente statul sârb îşi asigură din surse proprii numai 18% din necesarul total, restul de 82% fiind asigurat din Rusia printr-o conductă care traversează Ucraina şi Ungaria.

III. Serbia, stabilitate economico-financiară şi deschidere pentru atragerea investiţiilor străine în vederea realizării proiectelor interne

La 10.01.2019, Comitetul executiv al Băncii Naţionale a Serbiei (BNS) a votat pentru menţinerea ratei dobânzii de 3,00%, stabilită în aprilie 2018, adoptarea deciziei fiind determinată de valoarea scăzută a inflaţiei (1,9%, în luna noiembrie 2018) şi menţinerea acesteia în partea inferioară a plajei de valori ţintă (1,5%-4,5%). În aceste condiţii se poate afirma că perspectivele economice ale Serbiei rămân robuste datorită unei pieţe consolidate a forţei de muncă, măsurilor de stimulare fiscală ale guvernului şi creşterii investiţiilor străine directe.

Cu toate acestea, oficiali sârbi au afirmat că este necesar ca BNS să monitorizeze cu prudenţă factorii externi cum ar fi politicile Rezervei Federale/Băncii Centrale a SUA şi ale Băncii Centrale Europene, dar şi evoluţia preţului petrolului la nivel mondial.

Ca urmare a acestui mediu favorabil, Belgradul manifestă deschidere pentru atragerea investiţiilor străine în vederea realizării unor diverse proiecte în plan intern, exemple elocvente în acest sens fiind:

  • Compania greacă de construcţii "GEK Terna" a semnat un contract în valoare de 262 de milioane de euro cu "Aeroporturi Vinci", din Franţa, pentru executarea lucrărilor de construcţie şi renovare la aeroportul internaţional "Nikola Tesla", din Belgrad.

Proiectul include dezvoltarea şi modernizarea capacităţii şi condiţiilor de operare a aeroportului pentru a permite companiilor aeriene să ofere noi rute de zbor şi să crească traficul de pasageri şi mărfuri în concordanţă cu evoluţia economică a Serbiei.

În termenii acordului, "GEK Terna" va fi responsabilă, printre altele, de construirea unui nou terminal de pasageri, reabilitarea instalaţiilor terminalelor existente, modernizarea pistei de aterizare/decolare, construirea de parcări şi căi de rulare noi şi a unui sistem de drenare a apelor pluviale. Lucrările de construcţie vor dura cinci ani.

  • Pe timpul recentei vizite a preşedintelui rus, Vladimir Putin, la Belgrad, din data de 17.01.2019, compania de stat care se ocupă de infrastructura feroviară din Serbia, "Infrastruktura Železnice Srbije", a semnat cu compania rusă, "RJD International", un acord în valoare de 230 de milioane de euro pentru extinderea şi modernizarea reţelei feroviare sârbe. Conform declaraţiilor ministrului sârb al infrastructurii, Zorana Mihajlović, acordul prevede proiectarea şi implementarea a trei proiecte - electrificarea sectorului de cale ferată Stara Pazova - Novi Sad, precum şi continuarea reviziei sectorului de cale ferată de la Valjevo la Užice, o parte a liniei de cale ferată care leagă Belgradul de portul muntenegrean Bar.

În acest context, preşedintele sârb, A.Vučić a subliniat în cadrul conferinţei de presă comune organizată cu ocazia vizitei preşedintele rus, în Serbia că "dacă totul va merge conform planului, contractele pot ajunge la 660 de milioane de euro".

  •  Compania "Tasyapi", din Turcia, a semnat un contract de 24 milioane de euro pentru elaborarea proiectului şi efectuarea lucrărilor de reparaţie capitală a şoselei Novi Pazar-Tutin, din sudul Serbiei, pe o lungime de 20,5 km.
  • Într-o declaraţie privind programul de 30 de luni al Instrumentului de Coordonare a Politicilor cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), guvernul sârb a evidenţiat că intenţionează să finalizeze vânzarea "Komercijalna banka a.d. Beograd" până la sfârşitul lunii septembrie 2019. Autorităţile vor adopta o decizie de iniţiere a privatizării acestei bănci până la sfârşitul lunii februarie 2019, licitaţia urmând să fie lansată până la sfârşitul lunii iunie 2019.

Încă din noiembrie 2018, guvernul Serbiei a adoptat proiectul de buget pentru anul 2019, în document fiind prevăzute venituri de 1.246 trilioane de dinari (10,5 miliarde de euro) şi cheltuieli de 1.269 trilioane de dinari (10,7 miliarde de euro). Noul buget este proiectat pe o creştere a produsului intern brut (PIB) de 3,5%, şi o inflaţie de 2,3%, în timp ce deficitul este estimat 0,4% din PIB.

Autorităţile sârbe au catalogat bugetul ca fiind unul realist şi echilibrat, care vizează îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor, încurajează investiţiile în proiecte şi stimulează creşterea economică viitoare. Mai mult, Belgradul a evidenţiat rata de creştere economică (4,5% în primele nouă luni ale anului 2018) care a plasat economia statului sârb printre cele cinci economii cu cea mai rapidă creştere în Europa.

Conform declaraţiilor ministrul finanţelor, Siniša Mali, economia sârbă devine din ce în ce mai stabilă, rata şomajului a scăzut de la 25% (2013) la sub 12%, iar datoriile publice au scăzut în raport cu PIB-ul.

Privitor la proiectele statului sârb şi companiile străine care exploatează oportunităţile oferite de stabilitatea mediului financiar şi economic din Serbia şi doresc să investească, este semnificativ a fi precizate următoarele:

  • "Aeroporturi Vinci" a preluat oficial Aeroportul "Nikola Tesla", în decembrie 2018, în baza unui acord de concesiune încheiat pentru o perioadă de 25 de ani, semnat cu guvernul Serbiei. În cadrul acordului, compania franceză va plăti guvernului sârb 417 milioane de euro, iar acţionarilor 84 milioane de euro, plus o taxă anuală cuprinsă între 4,4 milioane de euro şi 15,1 milioane de euro. La nivel global, "Aeroporturi Vinci" dezvoltă, finanţează, execută lucrări de construcţie şi asigură funcţionarea zilnică a 46 de aeroporturi din Franţa şi din întreaga lume.

În afara aeroportului de la Belgrad, compania greacă "GEK Terna" are în atenţie renovarea şi operarea altor aeroporturi din Balcani, un argument în acest sens fiind participarea şi la licitaţia pentru Aeroportul din Sofia în cooperare cu grupul indian "GMR Infrastructure Limited". Proiectele pe care "GEK Terna" le-a angajat, incluzând aici contracte care au fost sau urmează să fie semnate, ajung la aproximativ 2,2 miliarde de euro.

  • Acordul dintre Infrastruktura "Železnice Srbije" şi "RJD International" a fost doar unul dintre cele peste 20 de acorduri şi memorandumuri de cooperare semnate în diverse domenii în timpul vizitei oficiale a lui V.Putin, la Belgrad. Acestea mai includ şi un acord între compania energetică sârbă "EPS" şi compania rusă "Power Machines" pentru renovarea hidrocentralei ”Porţile de Fier 2” ("Djerdap 2"), un memorandum privind cooperarea ruso-sârbă în sectorul energiei electrice şi un acord privind utilizarea energiei nucleare în scopuri paşnice cu "Rosatom".
  • În mai 2018, la Istanbul (Turcia), guvernul Serbiei a semnat un Memorandum de înţelegere cu compania turcă, "Tasyapi", pentru cooperarea în domeniul proiectelor de infrastructură rutieră. Conform acordului semnat, "Tasyapi" va pregăti o analiză tehnică şi financiară asupra proiectelor de revizuire a drumurilor Novi Pazar-Tutin şi Aljinovići-Sjenica-Novi Pazar, precum şi pentru construirea pe teritoriul sârbesc a autostrăzii Belgrad-Sarajevo.
  • Conform datelor prezentate de către directorul executiv al "Komercijalna banka", estimările privind profitul consolidat pentru 2018 au fost de circa 8,35 miliarde de dinari (70,6 milioane de euro). Profitul estimat a fi înregistrat în 2018 a fost catalogat drept cel mai mare profit din ultimii 10 ani, reuşindu-se astfel schimbarea tendinţei ultimilor patru ani, perioadă în care cota de piaţă a băncii a scăzut. Guvernul sârb deţine 41,74% din capitalul din "Komercijalna banka", în timp ce Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) controlează 24,43% din acţiuni. În luna octombrie 2018, ministerul sârb al finanţelor a invitat companiile internaţionale să depună scrisori de interes pentru furnizarea de servicii de consultanţă financiară în procesul de privatizare a "Komercijalna banka", guvernul de la Belgrad intenţionând să-şi vândă întregul pachet de acţiuni deţinut la această bancă.

IV. Deznodământul ”dosarului macedonean”?

Ziua de 25.01.2019 pare că a adus deznodământul ”dosarului macedonean”, Parlamentul Greciei aprobând, în extremis, cu 153 de voturi din totalul de 300 de deputaţi, ”Acordul de la Prespa” (încheiat de către guvernele elen şi macedonean la 17.06.2018).

Acest vot a fost precedat de un altul, la fel de dramatic, legat de o moţiune de cenzură la adresa cabinetului condus de Alexis Tsipras, care a supravieţuit datorită unui vot       împotriva moţiunii a 151 de deputaţi. Potrivit mass-mediei elene, ”salvatorii” au fost deputaţi din partidul lui Panos Kammenos care s-au dovedit mai ”independenţi” decât şeful lor de partid.

Drama privind validarea în parlamentul elen a ”Acordului de la Prespa” a fost precedată de o alta, votul similar în parlamentul macedonean. Planificat iniţial pentru 09.01.2019, votul a fost amânat, succesiv, până la 11.01.2019, când, tot în extremis, s-au convenit condiţiile pentru asigurarea a două treimi din voturi în favoarea ”Acordului” (81 de voturi ”pentru”, din totalul de 120 de deputaţi).

Încheierea ”Acordului de la Prespa” şi ratificarea acestuia în parlamentele de la Skopje şi Atena nu ar fi fost posibile fără ”implicarea deosebită” a SUA şi UE. Această ”implicare” este calificată de către Moscova drept încălcare brutală a dreptului internaţional, dublată de acţiuni inacceptabile în plan intern, cum ar fi şantajul şi încălcarea legislaţiei[2].

În esenţă, ”Acordul de la Prespa” a fost implementat prin patru amendamente în Constituţia R.Macedonia. Primul amendament prevede schimbarea numelui oficial al statului macedonean în Republica Macedonia de Nord. Al doilea amendament adaugă Acordul-cadru de la Ohrid (din 2001) la prevederile anterioare legate de bazele pe care se constituie statul macedonean (deciziile Adunării Antifasciste de Eliberare Populară a Macedoniei/ASNOM), din 1944. Cel de-al treilea amendament precizează că statul macedonean respectă suveranitatea, integritatea teritorială şi independenţa politică a statelor vecine. Prin cel de-al patrulea amendament, statul macedonean protejează, garantează şi cultivă moştenirea culturală a poporului macedonean şi a diasporei. În plus, ”acordul” permite utilizarea termenului ”macedonean” cu referire strict la cetăţenie (fără ca acesta să implice identitatea etnică a cetăţeanului statului Republica Macedonia de Nord).

Ratificat în ambele state cu o majoritate fragilă, ”Acordul de la Prespa” are numeroşi duşmani în fiecare din cele două state. Mai mult, unii analişti se tem (speră?) ca F.Rusă să mai aibă un cuvânt de spus în suspendarea ”Acordului” în momentul în care efectele acestuia ar fi supuse aprobării în Consiliul de Securitate al ONU (schimbarea numelui statului macedonean, în calitate de membru al ONU).

Indiferent de modul în care s-a ajuns la acest acord şi de modul în care a fost acesta ratificat în cele două parlamente, ”Acordul de la Prespa” are o semnificaţie istorică şi deja produce efecte, calificate de către comunitatea euroatlantică drept pozitive. Oficiali ai NATO şi lideri de la Skopje susţin că aderarea statului macedonean la NATO este o chestiune de câteva luni. Totodată, sunt indicii din partea UE privind progresul şi în integrarea europeană a statului macedonean, iar oficialii de la Skopje speră să obţină data începerii negocierilor de aderare încă din primul semestru al acestui an.

Opoziţia macedoneană, lipsită de fostul lider (Nikola Gruevski), care a fugit în Ungaria unde a cerut azil politic, va fi cu fiecare zi care trece tot mai lipsită de mijloace pentru a rezilia ”Acordul de la Prespa”. În plus, orice încercare de acest fel ar fi criticată ferm de către comunitatea euroatlantică. Este de aşteptat ca pe actualul ”val al sentimentelor”, alegerile prezidenţiale să fie câştigate de către candidatul propus/susţinut de către principalul partid de guvernământ, Uniunea Social Democrată din Macedonia (SDSM), lipsind opoziţia de ultima pârghie neoficială[3]. O situaţie similară este de aşteptat să fie înregistrată şi în Grecia. Opozanţii ”Acordului de la Prespa” se vor confrunta cu presiuni din partea mai multor aliaţi ai Greciei (SUA şi state membre ale UE), pentru a nu întreprinde ceva care ar putea bloca implementarea ”Acordului”.

V. Eşecul achiziţiei de către Croaţia a 12 avioane F-16 din Israel

La 10.01.2019, Israelul a anunţat oficial autorităţile de la Zagreb că nu este în măsură să-i livreze 12 avioane de luptă multirol F-16 în configuraţia convenită la licitaţia internaţională din 2017 (F-16 C/D Barak/Brakeet).

La 14 ianuarie a.c., la Zagreb s-a întrunit Consiliul de Apărare al Croaţiei, care a fost informat privind evoluţiile în procesul de achiziţie a avioanelor de luptă F-16 din Israel şi a recomandat guvernului croat anularea hotărârii prin care se declara câştigătoare oferta israeliană. La aceeaşi dată, Guvernul R.Croaţia a anulat hotărârea sa anterioară (din 29.03.2018) privind achiziţia de avioane multirol F-16 de la Israel.

Achiziţia de către Croaţia de avioane de luptă este atât o necesitate (pentru a-şi asigura protecţia spaţiului aerian), cât şi o ambiţie (pentru a-şi asigura protecţia spaţiului aerian prin forţe proprii, mai ales în contextul în care Serbia face acest lucru).

Mult timp, principalul aliat militar al Zagrebului, Washingtonul, nu a sprijinit acest demers, considerând că pentru forţele aeriene (F.Aer.) croate este mai important să-şi dezvolte componenta de elicoptere. În aceste condiţii, Zagrebul a recurs în două rânduri la prelungirea resurselor de zbor a avioanelor MiG-21, prima dată în România, în 2003. În 2011, experţi din Rusia (de la RSK MiG şi Rosoboronexport) au inspectat avioanele MiG-21 din înzestrarea F.Aer. croate şi au apreciat că doar câteva aparate pot fi reparate. După evaluarea unor oferte din România şi Ucraina, Zagrebul a optat pentru reparaţii în Ucraina, care s-au executat în perioada 2014-2015. De fiecare dată, însă, Croaţia a fost nemulţumită de amploarea şi calitatea lucrărilor de întreţinere şi modernizare[4].

În aceste condiţii, în 2017, Croaţia a organizat o licitaţie internaţională, la care a primit patru oferte valide (două, cu avioane second hand F-16, de la Grecia şi Israel, una cu avioane noi F-16, Block-70, de la SUA, şi una cu avioane noi Gripen, de la Suedia), la 29.03.2018 fiind declarată câştigătoare oferta israeliană, cu 12 avioane F-16 C/D (Barak/Brakeet), Block-30, pentru suma de circa 500 mln. USD.

Spre sfârşitul anului 2018, în mass media croată s-au intensificat articolele, privind eşecul Israelului de a obţine aprobarea SUA pentru transferul către a treia parte (TPT) a avioanelor ofertate.

La începutul lunii ianuarie 2019, o delegaţie militară israeliană s-a deplasat la Zagreb, pentru a prezenta autorităţilor croate situaţia: ”partea americană” aprobă vânzarea avioanelor F-16 în configuraţia originală, ”standard”, şi nu în configuraţia oferită de Israel (F16 Barak/Brakeet).

După anunţul public al eşecului achiziţiei, criticii guvernului de la Zagreb au demarat o nouă campanie negativă, subliniind că autorităţile de la Washington au avertizat clar şi în mai multe rânduri structurile interesate din Croaţia (Preşedinţia, Guvernul, Ministerul Apărării) privind procedura de urmat pentru obţinerea acordului final pentru TPT, dar partea croată a ignorat toate aceste avertismente, cel mai probabil, pe considerentul că Israelul s-a obligat să obţină acest acord de la Departamentul de Stat al SUA (şi compania Lockheed Martin).

În prezent, în presa croată se vehiculează că eşecul este un rezultat foarte bun pentru Croaţia, deoarece avioanele oferite de Israel erau ”epuizate” în activităţile de instrucţie şi de luptă la care au participat, iar acum Zagrebul poate opta pentru avioane noi (eventual, şase avioane F-16 noi).

Pentru moment, în guvernul şi ministerul croat al apărării se desfăşoară o analiză detaliată a eşecului (procesului) achiziţiei avioanelor F-16 Barak/Brakeet, iar înainte de finalizarea acesteia nu se va organiza o altă licitaţie pentru achiziţia de avioane multirol.

VI. Evoluţii negative în Bosnia şi Herţegovina în 2019

În Bosnia şi Herţegovina (BIH), anul 2019 a debutat cu un transfer şi chiar cu o amplificare a problemelor din anul anterior. Principalele probleme manifestate în BIH încă de la începutul anului 2019 au fost: divergenţele dintre ”partea sârbă” şi ”partea boşniacă” privind celebrarea Zilei Republicii Srpska (RS), continuarea blocajului privind formarea organelor puterii (executive) la nivelul Federaţiei BiH (FBiH) şi BIH, reluarea demersurilor comunităţii croate pentru modificarea legii electorale, lipsa consensului pentru integrarea în NATO şi declaraţiile contradictorii privind acordurile de frontieră cu Croaţia şi Serbia.

Activităţile de celebrare a Zilei RS s-au desfăşurat în contextul interpretărilor diferite ale noii legi adoptate în acest sens de autorităţile de la Banja Luka. Populaţia şi partidele sârbilor din BIH consideră că prin eliminarea elementului religios din celebrare şi eliminarea obligativităţii celebrării se îndeplinesc cerinţele stipulate de sentinţa Curţii Constituţionale a BIH (potrivit legii, la 9 ianuarie se serbează doar data proclamării RS, în 1992). Principalul partid al croaţilor din BIH, Uniunea Democrată Croată din BIH (HDZ BIH) susţine această poziţie a sârbilor din BIH, însă ”partea boşniacă”, consideră că sentinţa Curţii Constituţionale a BIH se referă în ansamblu la data de 9 ianuarie ca fiind discriminatorie pentru popoarele boşniac şi croat din RS.

Scandalul celebrării Zilei RS, în 2019, este completat de participarea mai multor oficiali de la Belgrad (în frunte cu premierul Ana Brnabić şi patriarhul Irinej Gavrilović), dar şi de participarea preşedintelui HDZ BIH, Dragan Čović, şi a ambasadorului Croaţiei în BIH, Ivan Del Vechio. Participarea ”părţii croate” a fost aspru criticată nu doar de către ”partea boşniacă”, dar şi de către autorităţile de la Zagreb, la scurt timp, ambasadorul croat la Sarajevo, I.Del Vechio, fiind revocat din funcţie.

În context, este semnificativ de evidenţiat că preşedintele RS i-a decorat, la 09.01.2019, pe premierul Serbiei, A.Brnabić, şi pe ambasadorul rus acreditat în BIH, Piotr Ivanţov, ceea ce sugerează care vor fi pilonii pe care se va baza în continuare entitatea sârbă.

HDZ BIH continuă să condiţioneze formarea organelor la nivelul FBiH de modificarea legislaţiei electorale, iar formarea Consiliului de Miniştri al BIH[5] este condiţionată de către membrii croat şi boşniac ai Preşedinţiei BIH de susţinerea de către ”partea sârbă” a activării Planului de acţiune pentru aderarea la NATO (MAP), prin validarea Primului program anual naţional (FANP).

Situaţia complexă şi conflictuală prezentată este un teren propice pentru manifestarea şi exacerbarea şi a altor probleme. ”Partea boşniacă” acuză ”partea sârbă” din BIH şi Belgradul de nerespectarea independenţei şi a integrităţii teritoriale a statului bosniac şi a cerut încheierea şi ratificarea de îndată a acordurilor de frontieră ale BIH cu Croaţia şi Serbia.

O picătură care pare că umple paharul este declaraţia preşedintelui Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, după întâlnirea de la Ankara (16.01.2019) cu preşedinta Croaţiei, Kolinda Grabar-Kitarović, privind necesitatea revizuirii acordurilor de pace de la Dayton şi Paris (noiembrie-decembrie 1995). La scurt timp, liderul ”părţii boşniace” din BIH, Bakir Izetbegović, preşedinte al principalului partid boşniac din BIH, Partidul Acţiunii Democrate (SDA), şi aliat dovedit al preşedintelui turc, a pus în discuţie necesitatea schimbării numelui entităţii sârbe (RS) din BIH. Iniţiativa liderului boşniac a fost urmată de o unificare fără precedent a partidelor sârbe din RS, care au condamnat iniţiativa şi au subliniat că entitatea sârbă este element de bază al Acordului de Pace de la Dayton (DPA)[6], care nu poate fi supus vreunei revizuiri.



[1] Practic, singura revendicare comună a protestelor este plecarea de la putere a regimului condus sau (”susţinut”/”perpetuat”) de A.Vučić, frecvent fiind cerută nu doar organizarea de alegeri parlamentare anticipate, ci şi demisia preşedintelui Serbiei. În fiecare oraş protestatarii au revendicări concrete, legate de situaţia locală.

[2] Moscova susţine că deputaţii ”independenţi” ieşiţi din cel mai mare partid de opoziţie macedonean, VMRO-DPMNE, au fost constrânşi să voteze în favoarea ”Acordului”, prin promisiuni şi şantaj, legate de anularea unor investigaţii/procese penale sau promisiuni privind amnistia. O lege care permite amnistia unor acuzaţi de violenţele din aprilie 2017 din parlamentul macedonean a intrat în vigoare în prima jumătate a anului 2019.

[3] Actualul preşedinte al ţării, Gheorghe Ivanov, propus şi susţinut de VMRO-DPMNE, a criticat ferm atât ”Acordul de la Prespa”, cât şi modul în care s-a format actuala coaliţie de guvernământ, considerându-le ca fiind contrare intereselor naţionale macedonene. De altfel, legea privind utilizarea limbii albaneze ca a doua limbă oficială în statul macedonean (în anumite condiţii) a fost publicată în monitorul oficial macedonean (la 14.01.2019) doar cu semnătura preşedintelui parlamentului macedonean (Talat Xhaferi, etnic albanez), fără a fi contrasemnată de către preşedintele R.Macedonia.

[4] În ambele cazuri s-au înregistrat întârzieri la livrarea aparatelor reparate, ca şi incidente tehnice după preluarea aparatelor şi intrarea acestora în uzul F.Aer. croate, fapte mediatizate critic în Croaţia. În ansamblu, reparaţiile din România au fost mai criticate, decât cele din Ucraina.

[5] Care să fie condus de un etnic sârb, propus de către Alianţa Social Democraţilor Independenţi/SNSD, al cărei preşedinte este Milorad Dodik, reprezentantul R.Srpska în Preşedinţia BIH.

[6] Element descris în Anexa 4 a DPA, care este, practic, Constituţia BIH.