Raport Special BALCANII DE VEST - August 2020

I. Alegeri parlamentare în Muntenegru. Opoziţia câştigă, experţii guvernează

În data de 30 august, muntenegrenii au participat la alegerile parlamentare care au fost umbrite de argumente amare despre identitatea naţională şi valorile religioase. Alegerile au fost organizate în condiţii speciale din cauza pandemiei COVID-19. Un total de 1.217 secţii de votare s-au deschis duminică, la ora 07.00 dimineaţa, pentru desfăşurarea alegerilor parlamentare ale ţării, proces electoral care se aşteaptă să dea un răspuns la întrebarea dacă Partidul Democrat al Socialiştilor (DPS) al preşedintelui muntenegrean, Milo Đukanović, după trei decenii de guvernare va continua să conducă ţara şi în următorii patru ani.

Alegerile parlamentare din Muntenegru au fost programate împreună cu alegerile locale din oraşele Budva, Kotor, Tivat, Andrijevica şi Gusinje. Aproximativ 540.026 de persoane cu drept de vot au participat la alegerea celor 81 de membri ai legislativului muntenegrean în cel de-al unsprezecelea proces electoral parlamentar de când Muntenegru a introdus un sistem multipartit în anii '90. Este, de asemenea, al cincilea proces electoral de când Muntenegru a obţinut independenţa faţă de Serbia, după referendumul din 2006. Au fost elaborate unsprezece liste electorale ale coaliţiilor şi partidelor politice care au candidat pentru Parlamentul Muntenegrului, iar alegerile au fost monitorizate de 21 de observatori internaţionali şi de observatori ai ONG-urilor locale. Perioada anterioară desfăşurării alegerilor a fost marcată de o polarizare ridicată, mai multe scandaluri de corupţie în interiorul partidului aflat la guvernare declanşând proteste anti-guvernamentale încă din 2019, în timp ce o lege controversată privind libertăţile religioase a declanşat un alt val de proteste.

Alegerile au avut ca rezultat o victorie a partidelor de opoziţie. Pe baza buletinelor de vot numărate integral, DPS a obţinut 143.548 de voturi, adică 35,06% din voturile exprimate, cel mai scăzut rezultat al partidului din 1990, dar suficient de mare pentru a asigura cea de-a 11-a victorie consecutivă, conform cifrelor publicate de comisia electorală.

Coaliţia pentru Viitorul Muntenegrului, alcătuită din alianţa populistă de dreapta, Frontul Democrat/DF (Noua Democraţie Sârbă, Mişcarea pentru Schimbări, Partidul Popular Democrat şi Muntenegru Adevărat), alianţa conservatoare, Mişcarea Populară (Muntenegru Unit, Partidul Muncitorilor, grup independent în parlament, de asemenea, unele partide minoritare de dreapta, precum DSJ[i] şi DSS[ii]) şi Partidul Popular Socialist din Muntenegru (care nu face parte din nicio alianţă, dar menţine o strânsă cooperare cu Mişcarea Populară nou formată) a ocupat locul al doilea, cu 32,55% din voturile exprimate. Coaliţia este susţinută şi de o serie de organizaţii minoritare neparlamentare, precum partidul de extremă dreapta al radicalilor sârbi şi Lista sârbilor, precum şi Partidul Comunist Iugoslav de extremă stânga, şi unele ONG-uri naţionale şi culturale sârbe din Muntenegru.

Partidul Social Democrat din Muntenegru (SDP) a obţinut 2 locuri în Parlamentul muntenegrean. SDP este un partid politic de centru stânga, care are membri în Internaţionala Socialistă. Din 2016, s-a opus guvernului lui Milo Đukanović şi Partidului Democrat al Socialiştilor din Muntenegru.

Astfel, rezultatele finale consfinţesc o victorie pentru partidele aflate în opoziţie anterior,  acestea câştigând 41 din cele 81 de locuri din Parlamentul Muntenegrului, în timp ce DPS, aflat la guvernare, împreună cu Partidul Liberal, au obţinut 30 de locuri, trecând în opoziţie după treizeci de ani la putere. Drept urmare, principalele trei formaţiuni politice de opoziţie Pentru Viitorul Muntenegrului, Pacea este Naţiunea Noastră şi Acţiunea de Reformă Unită (URA), care au câştigat o majoritate de 41 de parlamentari, au anunţat formarea unui nou guvern de coaliţie.

În acelaşi context, este semnificativ de menţionat că social-democraţii din Muntenegru au obţinut la rândul lor 3 locuri în Parlamentul Muntenegrului. Acest partid a fost unul dintre partidele de guvernământ din Muntenegru în perioada 2015-2020, având postul de preşedinte al Parlamentului şi două posturi de ministru în cadrul guvernului muntenegrean. În final, este semnificativ de menţionat că alte două formaţiuni politice albaneze au obţinut câte un loc în Parlamentul Muntenegrului, în timp ce formaţiunea politică reprezentantă a minorităţii boşniace a obţinut 3 locuri.

Succesul opoziţiei la nivel naţional a fost însoţit şi de succesul înregistrat la alegerile desfăşurate la nivel local, câştigând patru din cinci municipii în care au avut loc alegeri: Budva, Kotor, Tivat şi Andrijevica.

Cetăţenii muntenegreni au optat pentru schimbarea majorităţii parlamentare şi o mare parte din opinia publică muntenegreană şi internaţională se întreabă în ce direcţie se îndreaptă Muntenegru şi ce înseamnă noua majoritate parlamentară pentru calea sa europeană şi priorităţile politicii externe.

Nemulţumirea cetăţenilor faţă de situaţia din ţară a contribuit la rezultatul alegerilor şi    s-a reflectat, probabil, şi asupra nivelului ridicat de participare, de 76,69%.

Formaţiunea politică DF, pro-sârbă şi pro-rusă, are cel mai mare sprijin în rândul partidelor de opoziţie şi mulţi se îndoiesc că ceilalţi doi parteneri de coaliţie, în primul rând URA, vor putea să-şi controleze radicalismul. O astfel de coaliţie, cu orientări politice şi cu programe şi opinii semnificativ diferite asupra multor probleme cheie, se va confrunta cu provocări majore.

Prima dintre probleme este necesitatea de a consolida statul de drept şi de a purta o luptă decisivă împotriva corupţiei şi a criminalităţii organizate. A doua este reducerea polarizării societăţii şi plasarea problemelor de identitate în fundalul politicii, o provocare şi mai mare, având în vedere că în centrul unei coaliţii se află DF care se bazează puternic pe naţionalism.

La prima vedere, par să existe mult mai multe motive de îngrijorare decât de satisfacţie. Un guvern cu multe diferenţe între partidele sale membre nu ar fi probabil cea mai bună soluţie pentru o ţară care se străduieşte să integreze valorile pro-occidentale. Cu toate acestea, pare a se conştientiza ideea că noul guvern se va forma într-o situaţie politică şi economică dificilă pentru ţară şi toate cele trei entităţi politice de opoziţie, câştigătoare ale alegerilor, sunt conştiente de acest lucru. Acesta este motivul pentru care un „guvern de experţi” a apărut ca fiind cea mai bună soluţie pentru situaţia actuală din ţară. Ipotetic, această opţiune ar trebui să fie una bună atât pentru procesul de democratizare, cât şi pentru accelerarea aderării Muntenegrului la UE.

Principiile deja convenite de cei trei potenţiali parteneri de coaliţie (angajamentul faţă de documentele internaţionale semnate de guvernul anterior, inclusiv privind NATO; angajamentul faţă de calea integrării în UE a Muntenegrului; înfiinţarea unui guvern de experţi; respectarea statului de drept şi schimbarea legilor discriminatorii) ar trebui să servească drept asigurare că Muntenegru nu îşi va schimba perspectivele de politică externă şi nu se va abate de la valorile pro-occidentale.

A devenit foarte clar că, pentru prima dată, DPS va trebui să intre în opoziţie, acest lucru fiind catalogat ca fiind un alt rezultat pozitiv al alegerilor, dat fiind faptul că ar trebui să accelereze procesul necesar de schimbare structurală în acest partid.

Liderul său, Milo Đukanović, rămâne preşedinte al Muntenegrului până la sfârşitul mandatului său, început în 2018. În acest context, el ar putea obstrucţiona noul guvern, în conformitate cu puterile sale constituţionale.

În cele din urmă, adevăraţii câştigători ai acestor alegeri sunt cetăţenii, cărora li s-a dat o armă puternică: conştientizarea faptului că puterea poate fi schimbată. Toţi cei cărora le pasă de statul de drept speră că nerespectarea drepturilor şi libertăţilor omului va fi pedepsită în mod regulat la alegerile organizate în mod democratic.

II. În timp de pandemie, armata sârbă (VS) nu ia pe loc repaus

În luna august 2020, structurile din sistemul de apărare al R.Serbia au continuat să funcţioneze (aproape) normal. S-au executat activităţi complexe de instrucţie în teren (inclusiv exerciţii militare, cu trageri cu muniţie de luptă), teste de armament şi tehnică militară, activităţi de pregătire şi rotire pentru participarea la operaţii de pace, activităţi de promovare a profesiei militare.

Între activităţile mai importante menţionăm:

- executarea unui exerciţiu demonstrativ (în poligonul „Nikinci”) cu noul vehicul blindat de luptă „Lazar 3” şi cu vehiculul blindat de luptă „Miloš”, precum şi executarea de trageri cu noua „puşcă modulară”, produsă de fabrica de armament „Zastava oružje” din Kragujevac, intrată recent în înzestrarea Armatei Serbiei (VS);

- testarea sistemului autopropulsat de rachete şi artilerie de apărare antiaeriană „PASARS”, cu rachete integrate de tipul „Igla”, conectate la un radar de observare şi de achiziţie, de tipul „Giraffe”;

- continuarea reformei organizării şi funcţionării unor structuri din VS;

- pregătirea „subunităţilor declarate” pentru participarea la operaţii multinaţionale;

- exerciţiu demonstrativ al forţelor pentru operaţii speciale, în cooperare cu structuri ale Forţelor Aeriene ale VS;

- executarea unui exerciţiu tactic contra-terorist cu trageri de către personalul din nou înfiinţata Brigadă 63 Paraşutişti din Niš;

- ceremonia de plecare în misiunea ONU din Liban (UNIFIL) a unui nou contingent al VS;

- avansarea la gradul de sublocotenent în rezervă a cursanţilor seriei „Martie 2020” a Cursului de ofiţeri în rezervă;

- prezentarea noului pluton de cavalerie din brigada de gardă din Belgrad, acesta fiind menit să cultive tradiţiile cavaleriei din armata sârbă.

Noua „puşcă modulară” (M19, de calibre 6,5 şi 7,62 mm) a intrat în înzestrarea Batalionului 41 infanterie Bujanovac. După ce unii experţi sârbi au criticat opţiunea conducerii de la Belgrad de a dezvolta o astfel de armă (care sporeşte diversitatea calibrelor armamentului de infanterie din înzestrarea VS şi complică sistemul de aprovizionare cu muniţie), opinând că este nevoie şi de înlocuirea sistemului de ochire odată cu schimbarea ţevii, compania producătoare de sisteme de ochire pentru puşca M19 a simţit nevoia să precizeze că beneficiarii au primit instrucţiuni clare de utilizare a sistemelor de ochire proiectate pentru această armă, precum şi că la schimbarea ţevii nu este nevoie de schimbarea sistemului de ochire.

Testarea sistemului autopropulsat de rachete şi artilerie de apărare antiaeriană „PASARS” este parte a proiectelor Institutului Tehnic Militar din Belgrad (VTI) de dezvoltare a acestui sistem cu utilizarea mai eficientă atât a vechiului tun „Bofors” (de calibrul 40 mm, producţie suedeză), cât şi cu utilizarea mai eficientă a unor rachete de apărare antiaeriană vechi („Igla”, „Strela”) sau noi (de tipul „Mistral”, care ar urma să fie primite din Franţa).

În baza parteneriatului cu NATO, Serbia a aderat la Conceptul Capabilităţilor Operative-Evaluare şi Feedback (OCC-EF) şi îşi instruieşte şi înzestrează după programe speciale (standarde NATO) „subunităţile declarate”, pentru participarea la operaţii multinaţionale de pace. Între aceste subunităţi se află un pluton[iii] de poliţie militară care a executat, în august, un program special de instrucţie în Baza Militară „Sud” de la Bujanovac şi în poligonul „Borovac”, din apropiere.

La 21 august, pe aerodromul militar de la Batajnica, s-a executat un exerciţiu demonstrativ contraterorist, cu participarea forţelor pentru operaţii speciale şi F.Aer. Merită subliniată utilizarea platformei terestre fără echipaj „Miloš” („Micul Miloš”), care a intrat în înzestrarea Bg. 72. Audienţa a fost impresionată şi de show-ul aviatic organizat cu această ocazie, cu participarea mai multor tipuri de aeronave: avioane de vânătoare MiG-29, avioane de vânătoare-bombardament „Orao” (IAR-93), un avion An-26, elicoptere de luptă Mi-35, elicoptere de transport şi de luptă Mi-17-V5, elicoptere multirol H145M „Airbus”, elicoptere de transport Mi-8. De asemenea, s-a organizat şi o mini-expoziţie cu tehnică nou introdusă în înzestrarea VS sau încă în curs de dezvoltare. O atracţie deosebită au reprezentat-o elicopterele Mi-35, „înarmate până în dinţi”, conform exprimării preşedintelui ţării, Aleksandar Vučić, ca şi noile sisteme hibride, de artilerie şi rachete de apărare antiaeriană, „Panţir S-1”, achiziţionate recent din Federaţia Rusă. Nu în ultimul rând, au fost o „atracţie” elicopterele Mi-17-V5 înarmate (container cu mitralieră şi lansatoare de proiectile reactive nedirijate, cel mai probabil, produse în Serbia).

Exerciţiul contraterorist executat de către personalul Bg. 63. Pşt. a fost complex, deoarece s-a executat în condiţii de noapte şi în diverse variante. Într-una din acestea, paraşutiştii au ajuns la obiectiv printr-o manevră pe verticală (desant din elicopter), iar în cea de-a doua variantă deplasarea s-a executat cu autovehicule. Prezent la activitate, ministrul apărării a folosit ocazia de a evidenţia că eficienţa acţiunilor Bg. 63 Pşt. a crescut ca urmare a realizării proiectelor de înzestrare ”1.500” şi ”1.500+”, demarate de către actualul preşedinte al ţării, A.Vučić.

Noua ”rotaţie” a VS în UNIFIL, de 142 de oameni (din Brigada 4 F. Ter. din Vranje), reprezintă contribuţia individuală cea mai mare a Serbiei la o operaţie internaţională de pace. Transportul contingentului s-a organizat (27 august) de pe aerodromul din Niš, cu un avion iordanian. Ministrul apărării a folosit ocazia pentru a sublinia că niciun militar sârb din contingentul precedent nu s-a îmbolnăvit de COVID-19. Următoarea companie de infanterie sârbă din UNIFIL va fi asigurată de către Batalionul 11 infanterie din Pančevo. După perioada de pregătire individuală, personalul companiei va fi dislocat în Baza Militară ”Sud” de la Bujanovac, pentru instrucţia colectivă.

Prezent (28 august) la avansarea celor 34 de cursanţi (bărbaţi şi femei, 30 în arma infanterie şi 4 în serviciul de telecomunicaţii), ministrul apărării a subliniat condiţiile dificile în care şi-au început aceştia pregătirea, dar şi calităţile de care au dat dovadă, „de adevăraţi ofiţeri”, odată cu angajarea lor în combaterea epidemiei de COVID-19.

Plutonul de cavalerie al Gărzii este dislocat în localitatea Karađorđevo, din Vojvodina, în cadrul Hergheliei „Karađorđevo”. Comandantul plutonului este căpitan, iar caii sunt atât din herghelia menţionată, cât şi din Ungaria. Pe lângă cultivarea tradiţiilor militare sârbe, plutonul de cavalerie contribuie şi la dezvoltarea echitaţiei în Serbia.

În concluzie, în luna august, structurile ministerului sârb al apărării şi ale VS au desfăşurat, practic, toată gama de activităţi „normale”. Din datele disponibile în mass-media rezultă că s-au respectat mai multe măsuri de igienă, între care portul măştii pe timpul activităţilor.

Pandemia nu a împiedicat pe şeful SMG sârb şi pe un adjunct de ministru să participe la ceremonia de la Moscova de deschidere a Jocurilor Militare Internaţionale 2020 (JMI 2020) şi a forumului internaţional de tehnică şi armament „Armia 2020”, şi nici să participe la trei discipline ale JMI 2020, două în Rusia („Biatlonul tancurilor” şi „Raliul militar”) şi una în Belarus („Concursul lunetiştilor”). De altfel, la „Raliul militar”, echipa VS a obţinut şi premii: medalia de bronz la cursa pe echipe cu trageri cu muniţie de luptă şi o medalie de aur pentru un echipaj de două persoane la cursa individuală (cu un vehicul 6x6). Mai mult, şeful SMG sârb a folosit ocazia pentru a se întâlni cu omologul rus (24 august) pentru a discuta despre dezvoltarea colaborării militare şi tehnico-militare. Participarea VS la JMI în Belarus a ”oferit” ocazia oponenţilor conducerii de la Belgrad să susţină că militari ai VS au fost dislocaţi în Belarus pentru a sprijini ”regimul lui Lukaşenko”, dar ministrul sârb al apărării a dezminţit rapid şi ferm astfel de zvonuri.

III. Formarea noului guvern macedonean

După o amânare prin consens, datorată izbucnirii pandemiei COVID-19, alegerile parlamentare anticipate din Macedonia de Nord (planificate iniţial pentru data de 12 aprilie a.c.) s-au desfăşurat în perioada 13-15 iulie, în primele două zile votând persoanele infectate cu COVID-19, cele aflate în izolare, cât şi persoanele în arest şi detenţie. Previzibil, rezultatele au fost „strânse”, reflectând divizarea semnificativă a populaţiei, atât ideologic, cât şi din punct de vedere etnic.

Cele mai mari partide din ţară, „macedonene”, au obţinut, cum era de aşteptat, cele mai multe voturi: Uniunea Social Democrată din Macedonia (SDSM), 46 de mandate, iar Organizaţia Macedoneană Revoluţionară Internă-Partidul Democrat pentru Unitatea Naţională Macedoneană (VMRO-DPMNE), 44 de mandate, din totalul de 120. La fel de aşteptat, cel mai mare partid al etnicilor albanezi din Macedonia de Nord, Uniunea Democrată pentru Integrare (BDI/DUI), a obţinut cele mai multe voturi în rândul partidelor „albaneze” (15 mandate). Au mai intrat în parlament: Alianţa pentru Albanezi-Alternativa (12 mandate), Stânga (2) şi Partidul Democrat Albanez (1). În aceste condiţii, preşedintele ţării, Stevo Pendarovski, l-a desemnat pe liderul SDSM, Zoran Zaev, să formeze noul guvern. După o serie de negocieri, SDSM şi DUI au ajuns la un acord de coaliţie (18 august), iar la 26 august Z.Zaev a înaintat Parlamentului Macedonean lista cu noul cabinet şi principiile de guvernare.

Şedinţa legislativului macedonean pentru dezbaterea programului de guvernare şi a componenţei noului guvern al ţării a debutat sâmbătă, 29 august, şi s-a încheiat în ziua următoare, după dezbateri dificile, aproape de miezul nopţii. Opozanţii guvernului chiar au ieşit din sală înainte de vot. În favoarea cabinetului condus de Z.Zaev au votat 62 de deputaţi, iar împotrivă au fost 51 de deputaţi.

Negocierile dintre SDSM şi BDI/DUI pentru formarea coaliţiei de guvernare au fost delicate şi dificile, ca urmare a solicitării imperioase a BDI/DUI (atât în campania electorală, cât şi după anunţarea rezultatelor alegerilor) ca viitorul premier al ţării să fie de etnie albaneză. Z.Zaev a propus partenerului de coaliţie, Ali Ahmeti, ca postul de premier să revină BDI/DUI în ultimele 100 de zile ale celor patru ani de guvernare, fapt acceptat de către A.Ahmeti. Merită subliniat că la reuşita acestui compromis a stat şi informaţia vehiculată în mass-media, înainte de 18 august, că un „pact” similar ar fi fost oferit BDI/DUI de către VMRO-DPMNE. La reuşita acordului a mai contribuit faptul că preşedintele S.Pendarovski susţine SDSM, şi nu VMRO-DPMNE, astfel că a influenţat semnificativ negocierile prin acordarea lui Z.Zaev a mandatului de formare a noului guvern.

Este mai mult decât probabil, că şi ambasadele occidentale de la Skopje au înclinat către un guvern format de SDSM, deoarece acesta garanta respectarea „Acordului de la Prespa” (iunie 2018) şi îndeplinirea de către autorităţile de la Skopje a obligaţiilor asumate cu ocazia aderării ţării la Alianţa Nord-Atlantică.

Alte elemente care au contribuit la succesul formării noii coaliţii de guvernământ sunt:

- postul de preşedinte al Parlamentului Macedoniei de Nord a revenit BDI/DUI (în persoana lui Talat Xhaferi);

- înfiinţarea postului de prim-vicepremier, care a revenit BDI/DUI (Artan Grubi);

- BDI/DUI a obţinut o serie de posturi importante de ministru în noul cabinet (afaceri externe, economie, finanţe).

De cealaltă parte, SDSM a păstrat o serie de ministere importante, precum apărarea (Radmila Şekerinska) şi internele (Oliver Spasovski) şi a creat o pârghie prin care poate influenţa politica externă: prin postul de vicepremier pentru probleme europene, deţinut de fostul ministru de externe, Nikola Dimitrov.

În plan intern, noul cabinet macedonean va avea ca priorităţi combaterea epidemiei de COVID-19, inclusiv a efectelor economice şi sociale ale acesteia, ca şi dezvoltarea economică şi crearea de noi locuri de muncă.

În plan extern, executivul, sprijinit de noua majoritate parlamentară, va acţiona pentru îndeplinirea condiţiilor de aderare la UE şi obligaţiilor asumate ca stat membru al NATO, precum şi pentru relaţii de bună vecinătate şi cooperare în regiune.

Este de aşteptat ca VMRO-DPMNE să „taxeze” orice ezitare sau greşeală a cabinetului lui Z.Zaev şi chiar să manipuleze opinia publică, în legătură cu situaţia epidemiologică, dar şi cu efectele epidemiei de COVID-19. O altă temă favorită a campaniilor VMRO-DPMNE va fi „trădarea” de către noii guvernanţi a intereselor naţionale macedonene prin continuarea implementării prevederilor „Acordului de la Prespa” şi ale „Acordului de bună vecinătate cu Bulgaria”. Paradoxal, o astfel de atitudine a VMRO-DPMNE ar putea fi benefică pentru cetăţeanul de rând din Macedonia de Nord, deoarece guvernanţii se vor simţi mereu „controlaţi” şi abuzurile s-ar putea reduce semnificativ. Reforma sistemului de securitate din Macedonia de Nord ar putea contribui, la rândul său, la reducerea implicării politicului în structurile de forţă şi de justiţie, crescând şansele pentru edificarea statului de drept.

La acest „control intern” se va adăuga, desigur, monitorizarea UE, în baza noii metodologii de aderare, care permite UE să sancţioneze eventualele „derapaje” ale statelor candidate la aderare. Nu în ultimul rând, noua majoritate parlamentară şi noul cabinet de la Skopje, angajate ferm pe calea integrării  europene şi euroatlantice, reduc semnificativ şansele Moscovei de a influenţa evoluţiile de orice natură în Macedonia de Nord.

IV. Fostul premier kosovar, Ramush Haradinaj, propus candidat şi posibil înlocuitor al actualului preşedinte kosovar, Hashim Thaçi

Fostul prim-ministru kosovar, Ramush Haradinaj a fost promovat ca un posibil viitor preşedinte al Kosovo după ce partidul său l-a autorizat, în data de 12 august, să-l reprezinte în cadrul discuţiilor cu partenerii coaliţiei sale cu privire la o posibilă remaniere şi despre cine ar trebui să fie următorul preşedinte kosovar.

Într-un comunicat de presă, Consiliul director al Alianţei pentru Viitorul Kosovo (AAK) a făcut cunoscut că l-a „autorizat pe liderul partidului, R.Haradinaj, să poarte orice discuţii în numele AAK cu privire la eventuala reconfigurare a guvernului şi la problema preşedintelui Kosovo, „Consiliul director solicitând, de asemenea, ... ca în aceste discuţii, candidatul la preşedinţie să fie R.Haradinaj”.

La rândul său, fostul premier, R.Haradinaj, a precizat că ar dori să-l urmeze pe Hashim Thaçi ca şef de stat, deoarece acesta din urmă trebuie să răspundă[iv] la un rechizitoriu întocmit împotriva sa pentru crime de război, rechizitoriu care l-ar putea forţa să demisioneze din actuala funcţie deţinută.

R.Haradinaj a subliniat că se simte onorat de decizia partidului de a-i încredinţa acest obiectiv, subliniind că „apreciază încrederea care i se acordă pentru a fi candidat la funcţia de preşedinte al Kosovo, dacă se va discuta despre asta ... o înaltă responsabilitate şi o onoare specială”.

În acelaşi context, Ardian Gjini (AAK) a declarat că rechizitoriul depus de Procuratura de la Haga împotriva actualului preşedinte kosovar, H.Thaçi, care este acuzat de crime de război comise în timpul războiului de independenţă din anii ‘90, a fost unul dintre motivele necesităţii discutării subiectului cu privire la un nou preşedinte al Kosovo. Mai mult, A.Gjini a adăugat că problema preşedinţiei trebuie discutată în curând dacă rechizitoriul împotriva lui H.Thaçi se va confirma sau nu şi, în acelaşi context, oficialul kosovar a subliniat, tot în data de 12 august, că, „şi dacă nu se confirmă nicio acuzaţie împotriva preşedintelui H.Thaçi, după patru sau cinci luni va trebui să se înceapă procesul electoral de alegere a preşedintelui Kosovo". 

H.Thaçi a făcut cunoscut deja că va demisiona dacă rechizitoriul va fi confirmat, mandatul său actual încheindu-se oficial în aprilie 2021.

Conform Constituţiei Kosovo, orice cetăţean kosovar poate fi nominalizat pentru a candida la funcţia de preşedinte dacă prezintă semnăturile a cel puţin 30 de deputaţi aflaţi în funcţie. Candidatul care ar urma să fie declarat câştigător trebuie să obţină voturile a două treimi din totalul de 120 de parlamentari. Dacă niciun candidat nu primeşte cel puţin două treimi din voturi în două sesiuni de votare, se va desfăşura o a treia sesiune între primii doi candidaţi care au câştigat cele mai multe voturi. În cazul unei asemenea evoluţii finale, o majoritate minimă de 61 de voturi este suficientă pentru a asigura alegerea unui nou preşedinte al Kosovo.

În prezent, AAK face parte dintr-un guvern de coaliţie din Kosovo alături de Liga Democratică din Kosovo (LDK), Iniţiativa Social-Democrată (NISMA)[v], partidul etnic sârb Srpska lista şi alte partide care reprezintă minorităţi etnice.

În guvern au apărut deja tensiuni în legătură cu gestionarea dialogului facilitat de UE, pe care R.Haradinaj şi ministrul justiţiei, Selim Selimi[vi] l-au criticat în repetate rânduri. În declaraţiile din data de 12 august, AAK a reiterat această critică, afirmând că ar prefera ca SUA să conducă dialogul, proces care ar trebui să se încheie „cu recunoaşterea reciprocă între cele două ţări”.

Coordonatorul Kosovo pentru dialogul cu Serbia, Skender Hyseni, a declarat că, în timpul vizitei sale în SUA, a primit sprijinul deplin al emisarului special al SUA pentru dialog, Richard Grenell, când a solicitat prezenţa permanentă şi activă a SUA la masa negocierilor dintre Kosovo şi Serbia.

„Ambasadorul R.Grenell rămâne angajat puternic în dialogul Kosovo-Serbia, care trebuie să se încheie cu recunoaştere reciprocă", a subliniat S.Hyseni, adăugând că „normalizarea relaţiilor prin dezvoltarea economică şi sprijin pentru proiecte de investiţii rămâne în centrul agendei lui R.Grenell". La rândul său, R.Haradinaj a subliniat că dialogul tehnic actual „de mai bine de un deceniu s-a desfăşurat în favoarea Serbiei, lăsând Kosovo izolat”.