13 octombrie 2020

Radiografia unui exerciţiu militar – ”CAUCAZ 2020”

Sorin Butiri

Rusia a încheiat recent exerciţiul militar ”Kavkaz 2020” / ”Caucaz 2020”. Exerciţiul de comandament şi stat major, desfăşurat anual în una dintre cele patru regiuni militare, a avut loc în perioada 21 - 26 septembrie, în zona de responsabilitate a Comandamentului Întrunit Sud. Regiunea Militară Sud include Caucazul de Sud, Crimeea şi părţi ale Mării Negre şi Mării Caspice. Deşi s-a desfăşurat, nu departe, la est de graniţele de est ale României, acoperirea mediatică din ţara noastră pe acest subiect a fost minimală. Cuvintele cheie ale exerciţiului din acest an au fost: putere de lovire şi mobilitate.

Sursă foto: Profimedia

Context politic şi militar general

Din punct de vedere politic, exerciţiile militare pot indica ambiţiile pe termen lung ale unei ţări - cel puţin acele ambiţii care pot fi atinse prin utilizarea forţei militare. Acest lucru este cu atât mai adevărat în cazul Rusiei, care atribuie un rol socio-politic puternic forţelor armate şi a demonstrat capacitatea şi flexibilitatea utilizării acestora în ​​interesul diplomaţiei coercitive.

La nivel operaţional, exerciţiile militare pot oferi indicii privind confirmarea sau revizuirea unor prevederi doctrinare de utilizare a forţelor armate.

Aşa cum a precizat adjunctul ministrului rus al apărării, generalul-colonel Alexandr Fomin, exerciţiul a avut ca obiectiv evaluarea capacităţii forţelor armate ruse de a respinge cu succes un atac al unui adversar imaginar, de a efectua operaţiuni ofensive în direcţia strategică sud-vest, de a testa sistemul militar şi ministerele civile cheie în gestionarea unui conflict care escaladează de la război local la război regional şi în îmbunătăţirea capacităţii pentru desfăşurarea de operaţiuni multinaţionale.

Conform adjunctului ministrului rus al apărării, generalul-colonel Alexandr Fomin, în prima etapă a exerciţiului personalul de stat major a planificat operaţiile necesare limitării acţiunilor desfăşurate de inamicul fictiv (”o organizaţie teroristă susţinută de un stat inamic”). Conform oficialului rus, personalul de stat major s-a concentrat pe planificarea acţiunilor de respingere a atacurilor din toate mediile de confruntare (terestru, naval şi aerospaţial), a celor de recunoaştere, căutare, precum şi crearea condiţiilor favorabile pentru restabilirea controlului unor zone din teritoriul Rusiei supuse unei ipotetice dispute.

În cea de-a doua fază, au fost testate capacităţile de comandă ale ofiţerilor de la nivel operativ şi tactic, modul de instruire a soldaţilor, precum şi funcţionarea tehnicii şi echipamentelor aflate în înzestrare. Exerciţiile tactice cu trageri de luptă s-au desfăşurat în mai multe poligoane, iar prin acestea s-au verificat  sistemul de comandă şi control, rapiditatea luării deciziilor, eficienţa executivă, coordonarea inter-arme, inter-categorii şi cu aliaţii. În această etapă au fost desfăşurate preponderent acţiuni ofensive.

Din partea Rusiei, în exerciţiu au fost implicate marile unităţi din Regiunea Militară (RM) Sud, unele unităţi din RM Vest, aviaţia cu rază lungă de acţiune, unităţi din cadrul trupelor de desant aerian şi aviaţia de transport. Nu excludem ca şi unităţi din RM Centru să fi participat la exerciţiu. De asemenea, în cadrul exerciţiului au fost implicaţi militari din cadrul ministerului pentru situaţii de urgenţă şi ai Gărzii Naţionale.

Conform datelor oficiale, 80.000 de persoane au participat la exerciţiu, dar dintre acestea, doar 12.900 ar fi fost militari. Aceste cifre confirmă declaraţiile anterioare ale Kremlinului care a afirmat că numărul militarilor participanţi la exerciţiu, la orice moment dat, nu va depăşi limita maximă de 13.000 de militari aflaţi sub comanda aceluiaşi comandament, fapt ce nu implică raportarea exerciţiului şi nici prezenţa observatorilor Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE).

Lista ţărilor participante nu a fost surprinzătoare: China, Pakistan, Belarus, Myanmar şi Armenia au participat cu aproximativ 1.000 de militari. Azerbaidjanul a refuzat invitaţia, Kazahstanul şi Tadjikistanul au trimis doar observatori. Kârgâzstanul nu a fost deloc implicat. Acest lucru este interesant, deoarece toate aceste ţări fac parte din Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), condusă de Moscova - care poate fi considerată, în mod vag, echivalentul eurasiatic / rus al NATO.

În acelaşi timp, numărul participanţilor nu trezeşte la fel de mult interes ca absenţa vizibilă a Indiei. New Delhi desfăşoară frecvent exerciţii militare alături de Rusia şi alţi membri ai Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai (SCO) şi ar fi trebuit să participe la exerciţiul ”Caucaz 2020” cu 200 de militari. La sfârşitul lunii august, India a anunţat oficial că nu mai participă la exerciţiu. Scuza oficială oferită de Delhi a fost logistica impusă de pandemia COVID-19, dar adevăratul motiv a fost nemulţumirea Indiei faţă de participarea Pakistanului şi a Chinei. În ceea ce priveşte poziţia Rusiei, absenţa Indiei nu trebuie să ne conducă cu gândul la o răcire a relaţiilor bilaterale ruso-indiene, ci, mai degrabă, la o depreciere a relaţiilor în cadrul SCO - deja marcată de disputa ”tradiţională” dintre India şi Pakistan. Acest context complicat va oferi Moscovei posibilitatea de a-şi testa din nou abilităţile de mediere internaţională.

În concluzie, în plan politic, participarea la exerciţiu nu s-a ridicat la nivelul aşteptat de Rusia, nici în cadrul OTSC, nici în cel al SCO.

Suportul doctrinar al exerciţiului

Din punct de vedere al oficialilor militari ruşi, RM Sud se confruntă cu trei potenţiale ameninţări:

- prezenţa unor grupuri separatiste puternice, motivate etnic şi religios (islamiste);

- apropierea geografică de Orientul Mijlociu, care expune graniţele sudice ale Rusiei la instabilitatea acelei regiuni;

- avansarea NATO şi UE în „zona sa de interese privilegiate”, prin Georgia şi Ucraina. Din această perspectivă, la fel ca şi în ediţiile trecute ale exerciţiului strategic de comandament şi stat major, scenariul reflectă aceste preocupări - pornind de la desfăşurarea operaţiilor antiteroriste într-un context local, acţiunile militare s-au extins la nivel regional prin intervenţia mai mult sau mai puţin directă a unor actori externi.

Exerciţiile desfăşurate de Rusia în acest an confirmă ”apetitul” către operaţii de amploare, rapide, desfăşurate cu unităţi de blindate şi infanterie mecanizată sprijinite de aviaţie şi trupe aero-purtate, precum şi utilizarea pe scară largă a artileriei şi rachetelor (element cheie al ofensivei) şi a sistemelor de apărare antirachetă. Această abordare ”clasică” a fost însoţită de o noutate absolută, şi anume utilizarea unui aşa-numit „roi de drone”. La o analiză mai atentă a modului de utilizare, nu a fost un roi în sens tehnic, cât, mai degrabă, un grup de drone independente care au desfăşurat misiuni compatibile concomitent, mai precis sprijinul artileriei. În acelaşi timp, aceste aşa numite ”roiuri” au efectuat operaţiuni de culegere de informaţii la altitudini foarte mici / dar şi mari, cât şi atacuri la sol. Această evoluţie demonstrează o îmbunătăţire semnificativă a capacităţii Rusiei de a folosi drone, capacitate dezvoltată ca urmare a participării la acţiunile militare din Siria şi Ucraina.

Aceste estimări sunt confirmate şi de exerciţiul desfăşurat pe 25 septembrie, în poligonul Kapustin Yar, din regiunea Astrakhan, în prezenţa preşedintelui Vladimir Putin.

În prima etapă a exerciţiului demonstrativ, forţele armate ruse au desfăşurat acţiuni militare defensive oprind înaintarea adversarului prin utilizarea subunităţilor de tancuri şi infanterie mecanizată, sprijinite puternic de aviaţie, artilerie şi rachete. Forţele aflate în defensivă au fost acoperite anti-aerian de unităţi specializate. Ulterior, s-a trecut la contraofensivă cu două mari unităţi sprijinite de aviaţie şi unităţi de artilerie şi rachete. ”Piesele de rezistenţă” ale exerciţiului demonstrativ au fost: sistemele de rachete termobarice TOS-2 şi desantarea unei brigăzi pe vehicule de luptă al infanteriei amfibii BMD-4M.

Desantarea brigăzii s-a realizat cu 57 de avioane de transport Il-76 care au desantat trupele, echipamentul şi tehnica acestora în două raioane diferite la interval. Distanţa dintre aeronave pe timpul desantării a fost de 30 de secunde (apx. 2 km). Reducerea intervalelor între aeronavele din aceeaşi formaţie de zbor, precum şi între formaţiile de zbor pot reduce semnificativ timpul desantării şi regrupării unităţilor specializate.

În timpul exerciţiului, pentru prima dată, o companie de desant aerian a fost paraşutată aproape simultan cu paraşutarea vehiculelor sale de luptă BMD-4M. Desantarea celor 900 de paraşutişti şi 118 unităţi de echipamente şi tehnică a fost efectuată de la înălţimi cuprinse între 600 şi 900 de metri.

 

Concluzii

”Caucaz-2020” urmează ”tipicul” exerciţiilor de comandament şi stat major desfăşurate de Rusia din 2008 şi până în prezent.

Preferinţele militare-operaţionale ale Moscovei au fost reconfirmate, demonstrând ”apetitul” pentru acţiuni militare inter-arme şi operaţii inter-categorii, precum şi implicarea altor ministere care să sprijine planificatorii militari. Utilizarea pe scară largă a blindatelor şi infanteriei mecanizate, a artileriei şi rachetelor, a aviaţiei şi a trupelor de desant aerian rămâne una din coordonatele principale ale acestor exerciţii. Din acest punct de vedere, putem afirma că Rusia este încă focalizată din punct de vedere doctrinar pe conflicte inter-statale la scară regională cu o componentă convenţională majoritară şi o intensitate ridicată. Mai scurt: convenţional, mobilitate, putere de lovire.

Ediţia din acest an a exerciţiului a prezentat şi un element de noutate (cum ar fi putut lipsi?) - utilizarea sistemelor de avioane fără pilot, fapt ce confirmă tendinţa de îmbunătăţire constantă şi considerabilă a forţelor armate ruseşti, atât din punct de vedere operaţional, cât şi din punct de vedere tehnologic.

În particular, consolidarea potenţialului militar al Rusei în Crimeea şi în bazinul Mării Negre, prin crearea mediului anti-acces şi de interdicţie zonală (A2/AD), concomitent cu creşterea numărului de activităţi militare desfăşurate sistematic (planificate, dar nenotificate sau inopinate) în proximitatea României generează provocări pentru securitatea naţională. Din această perspectivă, instituţiile din domeniul apărării şi securităţii naţionale trebuie să aibă în vedere dotarea, echiparea şi instruirea forţelor din subordine pentru ducerea acţiunilor de luptă convenţionale, nu numai pentru acţiuni ne-convenţionale sau ne-militare.

Deocamdată, Rusia mizează, încă, pe clasic!