Racheta SSC 8 „Screwdriver“ - mărul discordiei între semnatarii Tratatului INF
Monitorul Apărării şi SecurităţiiTratatul Intermediate-Range Nuclear Forces/INF a fost semnat în 1987 între SUA şi URSS şi prevede eliminarea rachetelor cu raza între 500 şi 5500 Km (indiferent de încărcătură, nucleară sau convenţională) lansate de pe sisteme terestre. Statele semnatare nu au dreptul să dezvolte, testeze, operaţionalizeze, respectiv să disloce aceste rachete. SUA au acuzat oficial Rusia, încă din 2012, că dezvoltă o rachetă cu raza de peste 500 km, iar, în 2017 că a operaţionalizat o asemenea rachetă. Deşi a negat iniţial, Rusia a recunoscut ulterior existenţa rachetei, SSC-8 (cod NATO) /9M729 (cod Rusia), dar a susţinut faptul că aceasta nu ar încălca INF, având raza mai mică de 500 km. Racheta SSC-8/ 9M729 este o rachetă de croazieră navală Kalibr 9M728 amplasată pe un lansator terestru (al sistemului Iskander M).
SSC 8 Screwdriver este o rachetă proiectată, dezvoltată şi produsă în F.Rusă în cadrul industriei proprii de apărare.
Proiectarea rachetei a început la mijlocul anilor 2000, primele teste de zbor au avut loc în anul 2008, iar prima lansare a unei rachete aflată în faza de experiment a avut loc în iulie 2014. A urmat un al doilea test în septembrie 2015.
Pe timpul exerciţiului militar rus Zapad 2017, FA ruse au executat o lansare test a rachetei SSC 8 de la baza de testare de la Kapustin Yar\SV Rusiei.
Oficiali americani au declarat, la vremea respectivă, că rachetele testate nu au depăşit limita permisă de tratatul INF şi anume 500 km. Însă în noiembrie 2018 au completat informaţiile despre testele rachetei SSC 8 afirmând că „la primul test racheta a fost lansată de la punct fix şi a depăşit raza de acţiune de 500 km, iar la al doilea test racheta a fost lansată de pe o platformă mobilă fără a depăşi limita de 500 km, ceea ce arată capacitatea F.Ruse de a dezvolta o rachetă care să zboare peste limita interzisă de Tratatul INF şi care să poată fi lansată atât din punct fix cât şi din mişcare.
De cealaltă parte, F.Rusă, prin vocea ministrului adjunct de externe, Serghei Riabkov, susţine că raza de acţiune a rachetei este în concordanţă cu prevederile Tratatului INF.
Responsabilă de proiectarea şi dezvoltarea rachetei SSC 8 este compania Experimental Design Innovator Bureau / OKB Innovator, situată în oraşul Ekaterinburg.
Creată în 1947, compania a proiectat, dezvoltat şi produs o gamă largă de rachete sol-aer, antisubmarin, aer-aer, rachete de croazieră, rachete balistice, lansatoare, sisteme de apărare antiaeriană pentru F.Nvl, F.Aer. dar şi F.Ter.
SSC 8 este o rachetă de croazieră cu rază lungă de acţiune, cu lansare de la sol, cu o lungime între 6 şi 8 m, dispusă pe un şasiu mobil; racheta poate trasporta o încărcătură convenţională sau nucleară de 450 kg, şi poate lovi ţinta la o distanţă de maxim 2500 km, conform specialiştilor de la Centrul Naţional de Informaţii Aerian şi Spaţial din cadrul F.Aer. ale SUA, sau 480 km conform declaraţiei lui Serghei Riabkov.
Corpul rachetei este aerodinamic normal (minimizarea rezistenţei aerului în paralel cu maximizarea portanţei), are aripile pliate în fuzelaj atunci când se află în poziţia de transport şi un motor cu combustibil solid care se declanşează după lansare.
Sistemul de control şi ghidare al rachetei este un sistem de control inerţial (autopilot) cu corecţie a unghiului de deviaţie a senzorilor Doppler în conformitate cu sistemele de navigaţie prin satelit GLONASS şi GPS. În etapa finală, cea de lovire a ţintei, poate fi utilizat un radar activ de ghidare.
Cea mai importantă caracteristică a SSC 8, este mobilitatea mare a platformei de transport şi lansare, ceea ce îi conferă posibilităţi multiple de mascare şi face ca probabilitatea de detecţie a momentului lansării să fie foarte redusă. În alţi termeni, SSC 8 nu este altceva decât varianta terestră a rachetei Kalibr 3M14 (racheta antinavă şi anti submarin) din înzestrarea F.Nvl.ruse.
F.Rusă susţine că racheta SSC 8 este o variantă îmbunătăţită a celor care echipează sistemul de rachete balistice Iskander M (M, de la Modernizat, cu racheta 9M723, dar când trece la rachete de croazieră devine K, de la Kralataia, cu aripi, iar SSC-8/9M729 este Kralata, adică de croazieră).
Sistemul Iskander-M este echipat cu două rachete balistice model 9M723. Fiecare din cele două rachete poate fi lansată în mod independent la interval de câteva secunde. Dată fiind mobilitatea platformei Iskander este foarte dificil de prevenit lansarea rachetelor.
Instalaţia mobilă de lansare a rachetei SSC 8 este diferită, dar totuşi foarte asemănătoare cu cea a sistemului Iskander K, ceea ce face aproape imposibilă depistarea rachetei care încalcă prevederile INF.
Unii analisti suspectează că instalaţia utilizată pentru lansarea rachetei SSC 8 este formată din lansatorul autopropulsat 9P701 şi vehiculul de încărcare 9T256.
SUA au prezentat ca şi dovadă a încălcării de către F.Rusă a Tratatului INF o imagine din satelit a unei asemenea instalaţii aparent identică, aflată la baza de la Kapustin Yar. Partea rusă a contestat acuzaţiile precizând că o astfel de instalaţie este foarte versatilă putând fi utilizată pentru lansarea a diferite tipuri de rachete, dar toate în parametrii stabiliţi de INF. Serghei Riabkov a reiterat, de asemenea, poziţia Rusiei conform căreia SUA sunt cele care încalcă INF odată cu înfiinţarea Bazei Militare de la Deveselu/România.
În prezent, Forţele Armate ruse sunt înzestrate cu două batalioane de sisteme de rachete SSC 8, unul aflat la baza de testare de la Kapustin Yar şi al doilea într-o unitate militară necunoscută. Se estimează că fiecare batalion are în compunere patru lansatoare mobile şi un număr mare (neprecizat) de rachete.
Date fiind capabilităţile tehnico-tactice ale unei astfel de rachete se poate presupune cu uşurinţă că principalele ţinte ale acesteia sunt cele terestre, atât militare cât şi civile, dar şi cele navale. De asemenea, este capabilă să lovească ţinte puternic protejate cum ar fi buncărele sau adăposturile antiaeriene.
Un sistem Iskander echipat cu rachete SSC 8 dislocat în exclava Kaliningrad ar putea lovi cu usurinţă ţinte în Germania şi Marea Britanie.
Întrucât racheta zboară cu o viteză de 2100 metri/secundă timpul de contraatac ar fi foarte scurt, iar o decizie în acest sens trebuie luată în mai puţin de patru minute.