Putin îşi aruncă Forţele pentru operaţii speciale în lupta împotriva COVID-19

Ordinul a fost emis în urma unei întâlniri pe tema ”Situaţiei sanitar epidemiologică a Rusiei”, pe care preşedintele a avut-o în mediul online cu responsabili din aparatul guvernamental pe data de 13 aprilie 2020 şi pe timpul căreia acesta a evidenţiat faptul că militari ruşi se află şi lucrează eficient în diferite ţări din afara graniţelor ruse împotriva infecţiei cu virusul SARS CoV-2, acumulând deja o experienţă considerabilă în condiţii destul de dificile.

De altfel, este cunoscut faptul că specialişti şi echipamente militare ruse au fost trimise în misiuni de asistenţă în afara graniţelor ţării pentru a sprijinii, cel puţin aceasta este varianta oficială, lupta împotriva epidemiei infecţioase în ţări precum Armenia, Bosnia şi Herţegovina, Italia sau Serbia. De acolo aceştia se întorc cu experienţă şi informaţii valoroase pe care Preşedintele Putin doreşte să le folosească în limitarea consecinţelor pandemiei de coronavirus pe teritoriul Federaţiei Ruse.

Controverse pe subiectul asistenţei acordate de către Federaţia Rusă Italiei în gestionarea crizei generată de pandemia COVID-19

În cazul asistenţei acordate Italiei de către Moscova, cotidianul La Stampa a adus, însă, o serie de acuzaţii la adresa Federaţiei Ruse. Acesta a sugerat că, de fapt, acţiunea ar fi fost doar o oportunitate de care Preşedintele Putin a profitat pentru a-şi extinde influenţa în zonă, într-o perioadă dificilă pentru occident, folosind instrumente de aşa-numită ”soft-power^[i]” în care au fost implicaţi chiar şi agenţi operativi ai GRU^[ii]. Aceştia ar fi fost infiltraţi  în secret odată cu dislocarea forţelor şi mijloacelor ruse, pe teritoriul Italiei, în luna martie a acestui an. Se ştie că premierul italian consideră Federaţia Rusă ca fiind partener strategic şi încă de la vizita sa la Moscova din anul 2018, a solicitat încetarea sancţiunilor Uniunii Europene asupra acestei ţări.

Ulterior, un think-tank american care se declară o organizaţie de cercetare în domeniul politici publice, non-profit şi independentă, ”The Institute for Global Threats and Democracies Studies (IGTDS)”, a publicat o analiză a prezenţei militare ruse în Italia efectuată în urma studierii tuturor informaţiilor obţinute din surse deschise, concluzionând, discutabil, încă, în opinia mea, că La Stampa ar fi avut dreptate.

IGTDS scrie în finalul analizei că ”există dovezi documentare ale sugestiilor prezentate de La Stampa care demonstrează că 80% din ajutorul rusesc trimis în Italia este, de fapt, inutil, în timp ce trupele dislocate nu sunt doar medici militari, ci şi operatori din structurile de intelligence, ofiţeri din Forţele pentru operaţii speciale şi chimişti militari”.

Printre alte argumente au fost invocate: faptul că, înainte de a fi dislocaţi, militarii ruşi au studiat limba ţării gazdă, sugerând că aceasta este, de fapt, un atribut al misiunilor pe care le execută FOS sau trupele de intelligence; militarii ruşi sosiţi la Baza aeriană Pratica di Mare din Italia purtau pe uniforme însemne militare care nu aveau legătură cu Forţele chimice ruse, practică moştenită din era sovietică (atunci când agenţii KGB foloseau însemnele Forţelor aeriene sau ale trupelor de transmisiuni); Rusia a trimis în Italia echipamente militare folosite pentru decontaminarea tehnicii militare grele şi autospeciale de analiză şi genotipare, de procesare a informaţiilor, de contracarare a armamentului de înaltă precizie prin împrăştierea unui scut de aerosoli, dar şi de cercetare bacteriologică; printre personalul dislocat pentru misiune se află şi specialişti în informaţii militare şi operaţii psihologice. Peste toate acestea, numărul de aeronave ale Forţelor Armate ale Federaţiei Ruse dislocate în Baza Aeriană Practica di Mare, precum şi intervalul de timp dintre aterizări au adus aminte de operaţia de debarcare executată de Federaţia Rusă în Peninsula Crimeea, în anul 2014, când un grup de luptă a fost dislocat în zonă cu mai multe ore înainte ca acesta să treacă la cucerirea unor ţinte strategice cheie.

Deşi Ministerul Apărării al Federaţiei Ruse a negat şi respins acuzaţiile apărute în mass media italiană, susţinând că asistenţa acordată Italiei este doar un ajutor dezinteresat, unele suspiciuni rămân, totuşi. Faptul că Putin îşi doreşte ca experienţa militarilor ruşi care au executat astfel de misiuni în afara graniţelor ţării să fie fructificată în lupta împotriva COVID-19 pe teritoriul Rusiei, dar şi ordinul transmis FOS proprii să se alăture acestei misiuni, la câteva săptămâni după ”debarcarea” militarilor şi tehnicii militare ruse în Italia, ar putea ridica unele semne de întrebare suplimentare.

Scurte exemple de întrebuinţare a forţelor armate în combaterea pandemiei de COVID-19

Majoritatea ţărilor afectate de pandemia de coronavirus au decis întrebuinţarea forţelor armate proprii în acest ”război mondial” împotriva unui inamic nevăzut, SARS CoV-2, alături de celelalte forţe şi mijloace aflate în linia întâi a frontului, mai ales o dată cu instituirea stărilor de alertă sau de urgenţă pe teritoriile lor. Un lucru firesc dacă stăm să ne gândim la menirea unor astfel de instrumente de putere, asigurarea securităţii şi apărarea naţională, dar şi la faptul că ele dispun de expertiză, resurse umane şi materiale, inclusiv de capabilităţi de intervenţie la dezastre şi, mai ales, sunt sprijinite şi susţinute de sisteme complexe şi impresionante de logistică. Şi am văzut astfel de exemple în China, Italia, Spania, Statele Unite ale Americii, dar şi în România.

Militarii români, inclusiv cei din FOS, pe lângă adaptarea tacticilor, tehnicilor şi procedurilor la noile realităţi (ex. distanţarea socială), au participat, la solicitarea autorităţilor, la diferite activităţi, precum: sprijinirea cu personal militar medical a procedurilor de triaj epidemiologic de la punctele de trecere a frontierei sau în facilităţi medicale civile şi militare de pe teritoriul ţării; repatrierea pe cale aeriană cu mijloacele din dotare a unor cetăţeni aflaţi în zone de risc de infecţie din afara teritoriului ţării; instalarea şi operaţionalizarea unor spitale medicale modulare, unele de tip ROL 2, pe teritoriul României; realizarea şi omologarea unor sisteme de evacuare a personalului contaminat cu agenţi biologici; transportul aerian sau rutier, cu ajutorul partenerilor NATO, a unor facilităţi şi echipamente medicale achiziţionate din afara ţării; misiuni de întărire a prezenţei şi asigurarea fluidizării traficului la punctele de trecere a frontierei sau patrulare în comun cu forţele Ministerului Administraţiei şi Internelor; efectuarea de teste realizate zilnic pe probe recoltate de la pacienţii suspecţi de infecţie cu virusul SARS CoV-2 şi altele.

La rândul lor, militarii americani din FOS, berete verzi sau paraşutişti, în principal personalul medical cu experienţă medicală anterioară a fost instruit şi antrenat (programul SOCRATES) să evalueze, să trateze, să ofere îngrijire medicală, inclusiv critică de urgenţă şi să asigure operarea ventilatoarelor de sprijin respirator, pentru pacienţii bolnavi de COVID-19 internaţi într-un spital sau în locuri amenajate special pentru tratarea acestora, în eventualitatea în care resursele medicale existente vor fi epuizate. În plus, personalul ce încadrează plutoanele de pliori paraşute au trecut la confecţionarea de măşti de protecţie respiratorie.

Acestea sunt doar câteva exemple ce vin să susţină ideea că FOS nu au un rol special în această misiune, ci sunt doar un multiplicator de forţă, în sprijin, care alături de forţele principale contribuie la îndeplinirea obiectivului strategic final, înfrângerea virusului ucigaş.

Locul, rolul şi misiunile FOS ruse în cadrul Forţelor Armate

La 5 ani de la înfiinţarea Comandamentului Forţelor de Operaţii Speciale rus, Putin sublinia în mesajul lui transmis de ziua FOS că ”înfiinţarea acestor capabilităţi a fost o etapă importantă în dezvoltarea calitativă a Forţelor Armate ale Rusiei, în creşterea mobilităţii şi gradului de operativitate a acestora. Ţara are încă un instrument puternic şi eficient pentru protejarea intereselor naţionale.”

Primul centru de operaţii speciale din Armata rusă a fost creat la sfârşitul anilor 1990 la iniţiativa şefului Statului Major General, era numit oficial „Centrul de instruire pentru specialişti” se afla în subordinea GRU, iar potrivit unor rapoarte, luptătorii centrului au participat activ la operaţia de combatere a terorismului din Cecenia, la lupta împotriva pirateriei din Golful Aden, la exerciţii în ţările CSI, precum şi în conflictul din august 2008 cu Georgia.

În anul 2009 a fost înfiinţată Direcţia Operaţii Speciale, în subordinea şefului Statului Major General al Forţelor Armate al Federaţiei Ruse, iar în anul 2012, în cadrul procesului de modernizare a Forţelor Armate, aceasta a fost transformată în Comandamentul Forţelor de Operaţii Speciale ale Forţelor Armate ale Federaţiei Ruse. Oficial, înfiinţarea FOS din cadrul Forţelor Armate ale Federaţie Ruse a fost anunţată la începutul anului 2013.

Potrivit şefului Statului Major General al Forţelor Armate ale Federaţiei Ruse, generalul Valery Gerasimov, FOS ruse şi arhitectura lor de comandă-control au fost create în urma studierii modelelor şi bunelor practici folosite în formarea, pregătirea şi întrebuinţarea în luptă a unor astfel de capabilităţi de către cele mai renumite state ale lumii în acest domeniu.

În prezent acestea sunt capabilităţi expediţionare de reacţie rapidă, de nivel strategic, au în organică componente terestră, aeriană şi navală, centre de instruire proprii, sunt total independente de celelalte categorii de forţe, sunt formate numai din militari profesionişti, sunt echipate, testează şi utilizează armament şi echipamente militare de ultimă generaţie, au un lanţ de comandă-control simplificat şi unic, subordonându-se direct şefului Statului Major General. Acesta, în coordonare cu ministrul apărării şi Preşedintele Putin, poate dispune utilizarea lor în misiuni specifice, precum intervenţie şi asistenţă militară, cercetare specială în adâncimea teritoriului inamic, acţiuni directe de sabotaj şi contra-sabotaj, operaţii contrateroriste şi alte sarcini atât în ţară, cât şi în afara teritoriului acesteia. Detalii despre toate acestea, aşa cum era de aşteptat, sunt foarte rar date publicităţii.

FOS ruse au ajuns în atenţia publicului pe timpul intervenţiei militare a Federaţiei Ruse din primăvara anului 2014 din Peninsula Crimeea soldată cu anexarea acestui teritoriu ucrainean, acţiune în urma căreia şi-au câştigat renumele de ”oameni politicoşi^[iii]” în versiunea rusească (media de stat din Rusia a adoptat rapid în scop propagandistic acest termen, iar unii oficiali ruşi au abordat sloganuri precum ”Politeţea este puterea care va deschide orice uşă” ) sau de ”omuleţi verzi^[iv]” în versiunea adoptată de către mass media şi literatura de specialitate occidentală.

Întrebuinţarea FOS ruse în lupta împotriva COVID-19 pe teritoriul Federaţiei Ruse

În aceste condiţii, de ce ar vrea Preşedintele Putin ca FOS proprii să fie întrebuinţate în lupta împotriva COVID-19 pe teritoriul Federaţiei Ruse, emiţând în mod expres chiar şi un ordin în acest sens publicat pe site-ul Kremlinului?

Să fie vorba despre capacitatea de reacţie rapidă a acestor trupe şi a echipelor lor medicale sau de paramedici? Să fie vorba despre utilizarea expertizei personalului medical din cadrul FOS ruse? Dacă aceasta a fost obţinută în misiuni de asistenţă acordată altor state, atunci înseamnă că se confirmă cumva supoziţiile mass media italiene referitoare la prezenţa unor operatori FOS pe teritoriul ţării lor? Nu ştim pentru că nu cunoaştem care sunt sarcinile pe care FOS ruse le au în cazul gestionării unor riscuri precum pandemiile.

Poate că este vorba despre utilizarea unor capabilităţi specifice de logistică expediţionară, inclusiv facilităţi medicale mobile, precum spitale de campanie sau, pur şi simplu, despre executarea unor misiuni de întărire a prezenţei şi asigurare a fluidizării traficului la diferite puncte de control sau patrulare în comun cu alte forţe ale administraţiei de stat. Să se  mizeze, astfel, pe impactul psihologic al imaginii prezenţei militarilor şi tehnicii militare în stradă asupra populaţiei, în scopul controlului şi limitării libertăţii de mişcare a acesteia în vederea minimizării riscurilor de răspândire a infecţiei cu virusul SARS CoV-2?

Ce vor putea face în plus acei ”oameni politicoşi” sau ”omuleţi verzi” rămâne de văzut. Cert este că la termenul prevăzut în ordinul preşedintelui Putin, nimic din draftul solicitat referitor la întrebuinţarea FOS în lupta contra COVID-19 nu a mai fost dat publicităţii. De ce oare? Să fie vorba despre măsuri de protecţie a forţei sau de securitate a unor operaţii … speciale?

Printre măsurile luate de Ministerul Apărării al Federaţiei Ruse în lupta pentru prevenirea răspândirii infecţiei cu noul coronavirus şi prezentate în ultimul buletin informativ postat pe website-ul propriu sunt enumerate doar cele de prevenţie, testare şi diagnosticare a personalului propriu, asigurarea cu materiale de protecţie individuală şi dezinfecţie a personalului medical, suspendarea temporară a recrutărilor pentru serviciul militar obligatoriu, instalarea, construcţia şi operaţionalizarea de centre medicale multifuncţionale şi dezinfectarea facilităţilor şi instalaţiilor.

Dacă în cazul operaţiei cu caracter hibrid de anexare a Peninsulei Crimeea ”omuleţii verzi” au reuşit să deschidă cu ”politeţe profesională” uşa către inimile şi minţile locuitorilor acestui teritoriu (este drept în majoritate de origine rusă) fără a fi nevoie să o spargă cu picioarele, ocupând rând pe rând poziţii strategice şi preluând controlul întregii peninsule, în lupta împotriva virusului ucigaş rămâne de văzut ce strategie şi tactici vor aplica pentru a-şi îndeplini obiectivele strategice. Pentru acea misiune, FOS ruse au fost foarte bine instruite, echipate, antrenate şi întrebuinţate în operaţie, reuşind ca în urma executării ei cu succes să-şi facă un renume de ”profesionişti tăcuţi”.

Probabil că aceste capabilităţi militare de elită vor juca un rol de multiplicator de forţă în combaterea şi eventuala înfrângerea a virusului ucigaş pe teritoriul Federaţiei Ruse, însă doar o evaluare ulterioară a măsurii performanţei şi a măsurii eficacităţii şi eficienţei ne va putea indica dacă întrebuinţarea acestor capabilităţi a făcut sau nu diferenţa în lupta cu inamicul nevăzut sau a fost doar un exerciţiu de imagine a eternului preşedinte al Federaţiei Ruse. În definitiv Forţele pentru operaţii speciale nu sunt şi nici nu trebuie considerate ca fiind panaceul miraculos.