Provincia Idilb, ultimul refugiu jihadist - Scenarii de evoluţie a conflictului

De la începutul anului, gruparea jihadistă Hay’at Tahrir al-Sham (HTS) a obţinut mai multe succese la nivel tactic în confruntarea cu alte forţe rebele siriene. Surprinzător, HTS a semnat (08.01.2019) chiar şi un acord de încetare a focului şi de preluare a teritoriilor controlate de Armata Siriană de Eliberare şi alte mişcări finanţate şi susţinute de autorităţile de la Ankara.

Prin aceste mişcări diplomatico-militare, gruparea jihadistă a ajuns să controleze aproximativ 75% din teritoriul provinciei Idlib, o parte din vestul provinciei Alep şi o parte din nord-vestul provinciei Hama.

În prezent, forţele loiale guvernului de la Damasc, sprijinite de Rusia şi Iran, controlează aproximativ două treimi din teritoriul sirian. Restul teritoriului este controlat de HTS, grupări ale Statului Islamic (ISIS) şi formaţiunile armate kurde.

Concomitent cu acţiunile grupării jihadiste, o parte din forţele ruse dislocate în Siria au început construcţia unei baze militare în nord-vestul provinciei Hama, iar o altă parte au început să fie redislocate în zona de sud-est a zonei demilitarizate stabilite prin Acordul de la Soci, semnat de preşedintele rus şi cel turc, în septembrie 2018.

În aceste condiţii, se acreditează ideea oportunităţii şi necesităţii lansării unei ofensive majore a forţelor pro-guvernamentale siriene asupra teritoriilor controlate de HTS.

Chiar dacă este dificil de estimat în acest moment cursul de acţiune ce va fi urmat în perioada următoare, este aproape certă apariţia unui nou val de refugiaţi sirieni ce va căuta un loc mai sigur faţă de o posibilă ofensivă siriano-rusă sau faţă de modul brutal, violent şi represiv al guvernării HTS. Acest val de refugiaţi va afecta imediat Turcia, dar nu poate fi exclus ca şi statele de la graniţa sudică a UE, în special, şi UE în general.

La începutul acestui an, gruparea jihadistă Hay’at Tahrir al-Sham (HTS) a înregistrat mai multe succese în plan tactic care s-au soldat cu înfrângerea grupărilor militante sprijinite de Turcia (Mişcarea Nour al-Din al-Zenki şi Mişcarea Ahrar al-Sham) şi obţinerea controlului asupra părţii de vest a provinciei Alep şi a părţii de nord-vest a provinciei Hama.

Ulterior, pe 08.01.2019, grupările rebele reunite sub umbrela Armatei Siriene de Eliberare (ASE) au încheiat un acord cu HTS.
Conform acordului semnat de cele două părţi, ostilităţile dintre acestea vor înceta, punctele de trecere din zonele controlate de părţile beligerante vor fi desfiinţate, ostaticii capturaţi vor fi returnaţi părţii adverse, iar toate zonele controlate de ASE vor intra sub controlul militar şi administrativ al HTS, care va conduce sub denumirea de Guvernul de Salvare Naţională.

Acordul pune sub semnul întrebării viitorul acordului semnat între Rusia şi Turcia, la Soci pe 17.09.2018, în condiţiile în care pe teren grupările jihadiste şi mişcările rebele anti-guvern au fost închise într-o „cuşcă”, dar nu au fost eliminate. Din aceeaşi perspectivă, purtătorul de cuvânt al HTS a dat asigurări că Guvernul de Salvare Naţională speră ca acordul ruso-turc să continue să îşi producă efectele.

În aceeaşi perioadă, subunităţi de geniu ale forţelor ruse dislocate în Siria au început să lucreze pentru ridicarea unei noi baze militare la sud de oraşul Hayalin (aprox. 40 km nord-est de oraşul Hama), în nord-vestul provinciei Hama, iar în după - amiaza zilei de 09.01.2019, forţele ruse care ocupau un post de observare în oraşul Abu Dali, în partea deţinută de guvern din zona rurală de la nord de oraşul Hama, s-au deplasat în oraşul Tulaysiyah (Homs).

De ce este importantă provincia Idlib?

Provincia Idlib este ultimul refugiu major pentru jihadiştii străini şi mişcările care se opun guvernului condus de Assad.
Prin semnarea acordului dintre ASE şi HTS, gruparea jihadistă controlează în prezent aproximativ 75% din teritoriul provinciei Idlib, o parte din vestul provinciei Aleppo şi o zonă din partea de nord-vest a provinciei Hama.

Din perspectiva umanitară, conform datelor ONU, în luna august 2018, în provincia Idlib se aflau peste 2,9 milioane de oameni, din care un milion de copii. Aproape jumătate din aceste persoane provin din alte zone ale Siriei care au fost controlate anterior de grupurile jihadiste sau mişcările rebele din Siria.

Din punct de vedere militar, provincia este traversată de două căi de comunicaţie importante (autostrăzile M4 şi M5) care leagă oraşul Alep de Hama şi de capitala Damasc, dar care asigură şi deplasarea către portul Latakia.

Pentru regimul condus de Bashar al-Assad, Idlib reprezintă o provincie din zona „verde” a ţării, cu o densitate a populaţiei peste media naţională, care trebuie eliberată de grupările jihadiste şi mişcările rebele. Acest obiectiv, îndeplinit, va aduce mai aproape victoria finală. În plan practic, prin controlul provinciei Idlib se asigură reluarea deplasărilor în siguranţă pe principalele drumuri care leagă capitala Damasc şi oraşul Alep de porturile de la Marea Mediterană.

Pentru Rusia, principala îngrijorare privind această „pungă” jihadisto-rebelă este generată de numărul mare de jihadişti care au părăsit Rusia şi s-au îndreptat spre Siria. Întoarcerea lor în ţara de origine ar ridica serioase probleme de securitate în special în zona Caucazului de Nord. În acelaşi timp, Rusia este interesată de securizarea bazei sale aeriene de la Latakia, în special împotriva atacurilor cu drone.

Din punct de vedere geografic, provincia se învecinează la nord şi vest cu Turcia. Temerea Turciei constă în posibilitatea migrării elementelor jihadiste către teritoriul turc. De asemenea, o posibilă ofensivă aero-terestră majoră în regiune ar genera noi valuri de refugiaţi în Turcia exercitând o şi mai mare presiune economică şi de securitate asupra guvernului de la Ankara. Din acest motiv, autorităţile tuce au dispus dislocarea de forţe armate suplimentare la graniţa cu provincia Idlib.

Posibile scenarii de evoluţie

În încercarea de a identifica posibilele evoluţii, trebuie plecat de la următoarele premise:
• prevederile acordului din septembrie 2018, semnat la Soci de preşedinţii Rusiei şi Turciei, au fost implementate într-un procent redus, nesemnificativ. Grupările jihadiste şi mişcările rebele nu au ieşit din zona demilitarizată, Turcia nu a reuşit să elimine grupările jihadiste din zonă, iar controlul autostrăzilor M4 şi M5 nu a fost realizat nici măcar parţial;
• prin acordul dintre HTS şi ASE, prima dintre grupări şi-a întărit poziţia în cazul iniţierii unor negocieri pentru diminuarea / stoparea conflictului.

De asemenea, ar trebui să luăm în calcul şi scenariul vehiculat de media internaţionale şi care este generat de surprinzătoarea mişcare a forţelor sprijinite de Ankara de a se preda HTS. Această evoluţie ar fi fost posibilă ca urmare a unei înţelegeri între Moscova şi Ankara prin care au convenit că teritoriile controlate de HTS pot fi ţinta unei ofensive siriene, iar Turcia „va avea mână liberă” asupra miliţiilor kurde siriene. Scenariul ar putea fi plauzibil în condiţiile în care viziunile liderilor de la Damasc şi Ankara nu sunt fundamental diferite în privinţa kurdă, iar forţele americane au început deja retragerea unor echipamente militare din nordul Siriei.

În aceste condiţii:

• cel mai probabil scenariu constă în declanşarea unei ofensive în zonele controlate de HTS. Ofensiva terestră va fi realizată de forţele armate guvernamentale siriene cu sprijin aerian şi de informaţii rusesc. În cazul acestui scenariu, refugiaţii sirieni aflaţi pe teritoriul provinciei Idlib vor rămâne captivi într-o zonă de conflict sau vor încerca să se refugieze pe teritoriul Turciei;
• cel mai periculos scenariu constă în nerespectarea acordului semnat de HTS cu ASE, declanşarea de către HTS a represaliilor asupra celor care se opun grupării jihadiste şi continuarea acţiunilor ofensive de către HTS pentru extinderea teritoriului controlat în prezent. Faţă de această situaţie, Damascul şi Moscova vor acţiona hotărât şi decisiv prin acţiuni ofensive de amploare pentru eliminarea definitivă a grupării. Ca şi în cazul scenariului cel mai probabil, ofensiva militară siriano-rusă va genera noi valuri de refugiaţi care vor încerca să ajungă într-un loc sigur, pe teritoriul Turciei;
• cel de al treilea scenariu (wild card) adaugă o premisă generată de unele informaţii apărute în media, conform cărora HTS ar fi creaţia autorităţilor de la Damasc. În acest caz, scenariul ar include realizarea unei guvernări islamiste moderate de către HTS, auto-eliminarea elementelor radicale din cadrul grupării, reducerea treptată a incidentelor violente şi, într-un final, negocierea depunerii armelor cu autorităţile de la Damasc concomitent cu „spălarea dosarelor” liderilor HTS.
În cazul primelor două scenarii, iese în evidenţă o constantă: posibilitatea creşterii numărului de refugiaţi sirieni care „forţează” graniţa siriano-turcă pentru a ajunge într-un loc mai sigur din punct de vedere al securităţii individuale şi colective.
În acest context, nu trebuie să omitem posibilitatea ca o parte a acestor refugiaţi să încerce traversarea Mării Egee cu destinaţie finală state ale Uniunii Europene (UE) generând, în acest fel, o presiune suplimentară directă umanitară, economică şi de securitate asupra statelor de la graniţa sudică a UE şi, indirectă, asupra tuturor statelor UE.

@@@@

Bibliografie:
https://southfront.org/unusual-russian-movements-around-idlib/
https://southfront.org/hayat-tahrir-al-sham-defeats-nour-al-din-al-zenki-movement-and-neutralize-it-report/
https://southfront.org/turkish-russian-defense-ministers-discuss-situation-in-syrias-idlib/
https://southfront.org/ahrar-al-sham-groups-dissolve-themselves-after-series-of-defeats-from-hayat-tahrir-al-sham/
https://www.jpost.com/Middle-East/What-the-Russia-Turkey-Idlib-agreement-reveASE-about-the-Syrian-conflict-567558
https://www.jpost.com/Middle-East/Why-Idlib-matters-and-the-obstacles-Assad-faces-there-567464
https://www.aljazeera.com/indepth/opinion/offensive-idlib-180919084340375.html