Promovând libertatea presei, jurnaliştii riscă să-şi piardă libertatea personală

FREEDOM Act (Uniting and Strengthening America by Fulfilling Rights and Ensuring Effective Discipline Over Monitoring) permite companiilor de telefonie (şi nu agenţiilor de intelligence) să stocheze înregistrări telefonice. FBI (în numele Agenţiei Naţionale de Securitate) poate solicita Foreign Intelligence Surveillance Court (FISA) autorizaţia de cercetare a unui anumit număr de telefon sau un alt element de identificare (metadată), dacă se bazează pe o suspiciune rezonabilă şi articulată cu privire la asocierea cu terorismul internaţional.

Legea a înlocuit, în 2015, după dezvăluirile făcute de Edward Snowden, PATRIOT Act  (Uniting and Strengthening America by Providing Appropriate Tools Required to Intercept and Obstruct Terrorism), care permitea interceptarea şi supravegherea în masă de către Departamentul de Justiţie şi agenţiile de intelligence.

Intervenind în numele comunităţii de informaţii, dar şi al Administraţiei şi lăsând astfel la o parte disensiunile avute cu Casa Albă în materie de securitate, Dan Coats susţine că Freedom Act sporeşte protejarea vieţii private şi a libertăţilor civile, fiind în măsură să confere agenţiilor de intelligence trei autorizări cheie în domeniul securităţii naţionale: efectuarea de business records, realizarea de roving wiretaps şi … ţintirea aşa-numiţilor lone wolf.

În primul caz este vorba de autorizaţia care permite supravegherea strategică, realizată în special prin culegere de informaţii de tip SIGINT, dar şi supravegherea fizică, sub mandat al Foreign Intelligence Surveillance Court, ce are ca obiect lucruri tangibile (înregistrări, dar şi cărţi, documente etc.) relevante pentru investigaţii. În cazul roving wiretaps, un mandat de supraveghere electronică ce a fost aprobat iniţial pentru un device (echipament) al unei persoane suspecte poate fi utilizat şi pentru interceptarea altor telefoane, computere ale aceleiaşi persoane. Lone wolf este o persoană ne-americană, implicată în activităţi circumscrise terorismului internaţional, care poate face obiectul unei supravegheri fără a fi necesar să se demonstreze că este agent al unei puteri străine, aşa cum solicită alte legi.

În scrisoarea sa, Dan Coats a ţinut să precizeze că mecanismele în vigoare prevăzute de Freedom Act vizează doar metadate, detalii referitoare la convorbirile telefonice şi nu referitoare la conţinutul acestora, culegerea de date în masă prin intermediul interceptărilor fiind în prezent interzisă. A dat asigurări că Agenţia Naţională de Securitate a suspendat programul anterior care viza detalii ale convorbirilor şi a şters datele deja obţinute în acest mod, după o analiză a valorii de informare versus costuri asociate.

Agenţiile de intelligence din Australia extind supravegherea, ca masură de contraspionaj adresată jurnaliştilor

Pledoaria fostului director al comunităţii de informaţii a SUA, la final de mandat, nu este singulară.

Un discurs ţinut în Parlamentul din Australia, la finalul lunii iulie, de către Heather Cook, directorul general adjunct al Australian Security Intelligence Organisation (ASIO), se pare că are în vedere acelaşi lucru: consolidarea culegerii de informaţii de tip SIGINT (termen care se referă la mijloacele şi metodele de interceptare şi analiză a comunicaţiilor radio, inclusiv satelit şi telefoane mobile, şi a celor prin cablu).

Jurnaliştilor nu ar trebui să li se acorde derogări de la legile de securitate, deoarece ei pot fi folosiţi pentru acoperirea unor activităţi de spionaj de către actori ostili. Profesia de jurnalist a fost folosită nefavorabil de agenţiile de informaţii străine pentru a spiona Australia. Membrii acestora încearcă, în mod regulat, să recruteze jurnalişti australieni în scopul spionajului. Este avertismentul pe care Heather Cook l-a formulat în cadrul anchetei parlamentare derulate ca urmare a raidurilor Poliţiei Federale australiene la domiciliul jurnalistei trustului media News Corp, Annika Smethurst, şi la sediul reţelei publice de televiziune Australian Broadcasting Corporation (ABC).

Poliţia Federală australiană a obţinut un mandat pentru o percheziţie, în luna iunie a.c., la domiciliul jurnalistei Annika Smethurst, redactor politic la Sydney Telegraph, referitor la materialele pe care aceasta le-a obţinut şi le-a folosit într-un articol publicat în 29 aprilie 2018. În conformitate cu declaraţia oficială a poliţiei, s-a avut în vedere presupusa publicare a informaţiilor clasificate, o problemă extrem de serioasă, ce are potenţialul de a submina securitatea naţională a Australiei.

Materialul realizat de Annika Smethurst, intitulat Lăsaţi-ne să-i spionăm pe australieni, oferă informaţii detaliate despre discuţiile dintre departamentele de Afaceri Interne şi Apărare cu privire la posibilitatea acordării de competenţe Australian Signals Directorate în monitorizarea mesajelor text, e-mailurilor, înregistrărilor bancare etc. ale cetăţenilor australieni. A fost dezvăluită o corespondenţă secretă între secretarul Afacerilor Interne, Mike Pezzullo, şi secretarul Apărării, Greg Moriarty.

La scurt timp, prezentatorul postului de radio 2 GB, Ben Fordham, a afirmat că a fost notificat de către Departamentul de Afaceri Interne că ar fi obiectul unei anchete similare, ce vizează identificarea sursei unor informaţii clasificate dezvăluite în legătură cu solicitarea de azil a şase ambarcaţiuni cu imigranţi care încercau să ajungă în Australia.

La o zi după incursiunea la domiciliul jurnalistei Annika Smethurst, Poliţia Federală a organizat un raid la biroul ABC din Sydney, motivat de aşa-numitele Dosare afgane, publicate în 2017, bazate pe sute de pagini de documente aparţinând forţelor australiene.

Dosarele afgane conţineau documente cu marca AUSTEO (australian eyes only) privind incidente petrecute în cadrul acţiunilor derulate între anii 2009-2013, în Afganistan, împotriva insurgenţilor, comportamentul deficitar al ofiţerilor din forţele speciale australiene, disensiuni între soldaţi şi ofiţeri.

Potrivit redactorului secţiunii de ştiri a ABS, John Lyons, în timpul raidului, poliţia a descărcat peste 9.000 de articole de pe calculatoarele ABC.

Directorul general adjunct al ASIO susţine că, în ceea ce priveşte mass media, competenţa agenţiei este limitată la circumstanţe excepţionale, cum ar fi implicarea unui jurnalist în accesarea de informaţii clasificate sau în preocupările unui actor ostil care utilizează jurnalismul ca acoperire pentru a desfăşura activităţi relevante din punct de vedere al securităţii naţionale. Similitudinile dintre activitatea jurnaliştilor şi cea a agenţilor de informaţii străini oferă oportunităţi acestora, iar acordarea de derogări de la legislaţia în vigoare ar reprezenta o provocare sporită pentru ASIO în îndeplinirea sarcinii sale de protejare a Australiei. Jurnalişti australieni au adus la cunoştinţa ASIO că agenţi de informaţii străini au încercat să-i recruteze pentru a avea acces la informaţii privilegiate sau la funcţionari superiori, susţine Heather Cook, cu referire la Angus Grigg de la Australian Financial Review, abordat, se pare, de cetăţeni chinezi.

Doar că poziţia adoptată de către ASIO, ca şi acţiunile Poliţiei Federale au sporit temerile legate de intenţiile guvernului de a creşte atribuţiile Australian Signals Directorate (ASD), agenţie specializată în culegere şi furnizare de date SIGINT, şi posibilitatea ca această structură să fie autorizată să strângă informaţii despre australieni pentru prima dată în istoria ţării.

Competenţe extinse ale organizaţiilor de securitate asupra activităţii jurnaliştilor şi surselor acestora

După 2001, în diferite state occidentale, noi legi au conferit guvernelor puteri mai mari legate de supravegherea în masă, introduse cu motivaţia monitorizării teroriştilor şi reducerii numărului de atacuri. Australia, ca şi ceilaţi parteneri ai SUA din Five Eyes, nu face excepţie.

Însă criticii consideră că o analiză detaliată poate să conducă la concluzia că aşa-numitele legi de supraveghere antiteroristă nu au realizat ceea ce au promis guvernele, în schimb, au fost utilizate cu succes în diverse cazuri pentru a incrimina activitatea jurnalistică, care are, printre altele, rolul de a dezvălui secrete pe care persoane interesate din zona Puterii vor să le păstreze departe de ochii publicului, în special când este vorba de domeniul securităţii naţionale.

În Australia, legislaţia impune ca metadatele tuturor apelurilor telefonice să fie deţinute timp de doi ani de către companiile de telecomunicaţii, putând fi accesate de agenţiile de informaţii şi forţele de poliţie. Jurnaliştii australieni consideră că legile în vigoare sunt cele mai draconice din lume, într-o ţară care nu beneficiază nici de legislaţie privind libertatea de exprimare similară celei a SUA, nici de hotărâri cum sunt cele ale Curţii Europene a Drepturilor Omului care susţin dreptul de a proteja identitatea surselor. Nu se oferă nicio protecţie jurnaliştilor şi sursele lor.

Păstrarea metadatelor, coroborată cu unele modificări ale Australian Security Intelligence Organisation Act 1979 (ASIO Act), permite agenţiilor guvernamentale să identifice în secret sursele confidenţiale ale jurnaliştilor şi să-l trimită în judecată atât pe jurnalist, cât şi pe cel de la care provine dezvăluirea.

De pildă, un jurnalist care dezvăluie o informaţie considerată a fi legată de o operaţiune de informaţii specială aparţinând ASIO, poate dobândi o pedeapsă de până la 10 ani de închisoare. Secţiunea 35P din ASIO Act nu distinge când este vorba de secret, între jurnalişti (în general, între persoane din afara agenţiei) şi lucrătorii acesteia, chiar dacă, în acest mod, se încalcă un drept constituţional, acela al libertăţii de comunicare.

Orice dezvăluire despre o operaţiune de informaţii specială este infracţiune şi se pedepseşte până la cinci ani de închisoare. Dacă divulgarea pune în pericol sănătatea sau siguranţa cuiva sau desfăşurarea efectivă a operaţiunii, atunci pedeapsa creşte până la 10 ani.

Şi cum ASIO nu va confirma şi nici nu va nega existenţa unei astfel de operaţiuni, este imposibil de ştiut dacă un jurnalist urmează să încalce legea publicând un material până în momentul în care acesta apare în presă şi generează reacţii în consecinţă.

O lege intrată în vigoare în 2018, Telecommunications and Other Legislation Amendment (Assistance and Access), a crescut şi mai mult temerile, aducând modificări importante mai multor acte normative, printre care ASIO Act, conferind puteri adiţionale agenţiilor de ordine publică, securitate şi apărare, naţionale, federale şi din Commonwealth, de accesare sub acoperire a computerelor pentru investigarea anumitor infracţiuni.

Unul dintre cele mai controversate aspecte ale actului normativ este acela că oferă agenţiilor de aplicare a legii posibilitatea de a cere ca furnizorii de comunicaţii desemnaţi să ofere o modalitate de acces la comunicaţii şi date criptate. Deşi există anumite limitări, de exemplu, solicitarea se poate face doar pentru o anumită persoană şi fără să genereze slăbiciune sau vulnerabilitate în sistem, există semne de întrebare serioase legate de protejarea confidenţialităţii.

Apple, Amazon, Facebook şi Google au făcut lobby susţinut pentru a se opune legii australiene care i-ar obliga să dea acces la datele criptate legate de activităţi suspectate ca fiind ilegale, însă legea care oferă agenţiilor de intelligence şi poliţiei dreptul să solicite companiilor decriptarea comunicaţiilor a fost considerată de către guvernul australian ca fiind necesară în urma riscului crescut de atacuri teroriste.

În contextul actualei legislaţii, raidurile poliţiei australiene sunt văzute de către reprezentanţii guvernului ca fiind îndreptăţite, premierul Scott Morrison afirmând că toţi australienii trebuie să respecte legile de securitate naţională, iar Michael Pezzullo, secretarul Departamentului Afacerilor Interne, susţinător al extinderii competenţelor Australian Signals Directorate, fiind de părere că ceea ce a făcut jurnalista Annika Smethurst este … o crimă.

De cealaltă parte sunt jurnaliştii, australieni şi nu numai, îngrijoraţi de evoluţiile cadrului legislativ cu implicaţii directe asupra confidenţialităţii surselor şi dreptului la liberă exprimare. Risc serios pentru democraţie, abuz al puterilor de securitate naţională, un guvern care pedepseşte aducerea la lumină a informaţiilor vitale, sunt câteva dintre concluziile corespondentului politic pentru ziarele The Sydney Morning Herald şi The Age, David Crowe, ale reporterului politic pentru Guardian Australia, Amy Remeikis, ale redactorului politic al The New Daily, Samantha Maiden.

De asemenea, New York Times consideră acţiunile poliţiei australiene drept un act periculos de intimidare faţă de cei care spun adevăruri incomode.

Ce se întâmplă când tocmai autorităţile încalcă normele de Securitate?

Există, însă, şi cei care vorbesc despre sfârşitul erei de aur a SIGINT: un studiu al Defense Advanced Research Projects Agency, agenţie a Departamentului Apărării al SUA, şi Center for Advanced Studies on Terrorism, organizaţie non-profit, concluzionează că în noua realitate a criptării end-to-end a tuturor comunicaţiilor şi datelor, guvernelor le este imposibil controlul adversarilor, teroriştilor, infractorilor.

O realitate care, pe de o parte este de natură să se constituie într-o veste bună pentru structurile guvernamentale, datele fiindu-le la adăpost de orice fel de indiscreţii, pe de altă parte, însă, fiind generatoare de dificultăţi pentru aceleaşi structuri în ducerea la îndeplinire a propriilor sarcini.

Că întotdeauna este vorba de o sabie cu două tăişuri, e ceea ce ar trebui concluzionat în urma recentei dezvăluiri din The Guardian, Australia.

Publicaţia a adus la cunoştinţa biroului premierului statului australian Queensland faptul că numele unui ofiţer ASIO a fost făcut public în cadrul unui jurnal ministerial. Respectivele jurnale constituie o practică de rutină destinată sporirii transparenţei guvernamentale prin aducerea la cunoştinţa cetăţenilor a întâlnirilor şi activităţilor prim-ministrului, în cazul semnalat fiind vorba de o întâlnire dintre premierul local, Annastacia Palaszczuk, şi directorul general al ASIO, Duncan Lewis, întâlnire la care a participat şi ofiţerul a cărui identitate a fost dezvăluită.

Încălcarea normelor de securitate depistată de The Guardian Australia şi considerată de biroul premierului drept doar o eroare administrativă se pedepseşte cu închisoarea potrivit aceleiaşi legislaţii privind securitatea naţională în numele căreia Poliţia Federală a efectuat raiduri la domiciliul jurnalistei Annika Smethurst şi la sediul ABC.