Proiectul de lege cu atribuţiile Poliţiei Militare, campion la fake news. Mai citim ce distribuim, în afară de titlu?

Pe lângă mulţimea celor cunoscători în toate şi specialişti în nimic care cad foarte uşor în această capcană, de a distribui orice li se pare ieşit din comun, de data asta m-a mirat că mulţi dintre cei care manipulau adevărul prin distribuirea unor ştiri false erau cunoscuţi, unii chiar ofiţeri în rezervă, care ar fi trebuit să ştie cu ce se mănâncă subiectul.

Pentru mine a fost un semnal că mulţi nici nu citesc ce distribuie pe reţelele de socializare, ci mai degrabă se lasă “fermecaţi” de titlurile acestora.

Şi nu este prima dată când am observat că mulţi sunt atraşi mai degrabă de starea emoţională generată de titlu, fără să mai vadă dacă informaţia este şi una adevărată. De fapt, pe acest lucru mizează cei care construiesc aceste ştiri false, de multe ori cu scopuri mai puţin nobile.

De data aceasta, instituţia militară a fost nevoită să reacţioneze pe platforma proprie şi a postat un top 5 al miturilor privind proiectul legii Poliţiei militare:

Mitul nr. 1: Poliţia militară îşi extinde, în mod nejustificat şi abuziv, competenţele asupra populaţiei civile. În fapt, jurisdicţia structurilor de poliţie militară se exercită, pe timp de pace, exclusiv în raport cu personalul şi obiectivele militare.

Mitul nr. 2: Pe timpul stării de urgenţă, poliţia militară poate efectua percheziţii domiciliare, poate legitima şi chiar reţine civilii care nu respectă măsurile de carantină sau alte restricţii impuse de autorităţi. Nimic mai fals, poliţiştii militari pot doar îndeplini misiuni în sprijinul structurilor Ministerului Afacerilor Interne şi doar la solicitare.

Mitul nr. 3: Înfiinţarea poziţiilor de ofiţeri de poliţie militară judiciară are caracter abuziv, neconstituţional. Aici este uşor de demontat, mai ales că atribuţiile acestor militari, care au competenţe doar asupra militarilor, sunt trecute şi în Codul de procedură penală (art. 55 alin.5).

Mitul nr. 4: Ofiţerii de poliţie militară judiciară vor persecuta, în numele unor comandanţi sau şefi din armată, cadrele militare „incomode”. Este iarăşi greşit, deoarece aceşti militari lucrează direct cu procurorii militari, nu cu comandanţii. În plus, din experienţa mea militară de 35 de ani, dacă un comandant vrea să persecute pe cineva nu are nevoie de un intermediar.

Mitul nr. 5: Legea poliţiei militare este neconstituţională în ansamblul ei, pentru că MApN nu are dreptul să propună legi prin care să preia atribuţiile altor structuri de ordine publică. De fapt, conform legii, poliţia militară are autoritate doar asupra personalului militar, şi nu poate aplica sancţiuni unor civili, cum se lamentau mulţi în comentarii, fără să fi şi citit proiectul de lege.