Profesorul univ. dr. Ioan Ianoş, la „ÎN SECURITATE”: „Creşterea populaţiei este fantastic de rapidă şi se tinde spre atingerea capacităţii de suport a Pământului”
Florin JipaProfesorul univ. dr. Ioan Ianoş a fost invitatul emisiunii „ÎN SECURITATE”, de Ziua Pământului. Profesorul Ianoş consideră că există un decalaj între creşterea populaţiei care se face în progresie geometrică şi resursele care cresc numai în progresie aritmetică, iar relaţia dintre natură şi societate trebuie reabilitată.
Conform profesorului Ioan Ianoş, România este o ţară bogată. Dacă Pământul este floarea Universului noi suntem floarea Pământului. Avem resurse, generate chiar de structura echilibrată dintre munte, deal şi câmpie, dar nu ştim să le folosim eficient.
Prezentăm principalele declaraţii ale profesorului univ. dr. Ioan Ianoş, joi seara, la „ÎN SECURITATE”, alături de Bogdan Nicolae, la Aleph News:
Un miliard de persoane au participat la manifestările în cinstea Zilei Pământului
Ioan Ianoş: „Sunt cel puţin un miliard de persoane care au fost implicate în cele trei zile legate de Ziua Pământului. Practic a început pe 20, 21, astăzi 22 se încheie manifestările în cinstea Zilei Pământului. La aceste manifestări au participat foarte mulţi oameni, au participat activişti de frunte, mai ales din partea tinerilor, Greta Thunberg, Alexandria Villasenor, foarte mulţi tineri activişti, dar şi Administraţia Biden care a fost implicată în a marca această zi. De ce? Pentru că vorbim de Ziua Pământului din 1970. Fondatorul, părintele acestei zile a fost senatorul american democrat Gaylord Nelson, care a pornit de la o idee relativ simplă, de fapt de la un accident, care s-a întâmplat la Santa Barbara, cu un an înainte, 1969, o scurgere masivă de petrol care l-a mişcat atât de mult încât a considerat că este necesară promovarea acestei idei de a avea o Zi a Pământului. Trăiau într-o perioadă foarte agitată. Era o perioadă în care societatea contemporană trecea de la o societate bazată pe consum, în care raţionalismul era dominant, la un alt mod de a vedea lucrurile şi anume de a pune omul în centrul atenţiei. A fost un context foarte complex care a condus practic la ralierea la aceste mişcări pacifiste şi a unei idei fundamentale şi anume aceea legată de faptul că Pământul are resurse limitate şi că va trebui să le conservăm, să le păstrăm în aşa măsură încât şi generaţiile viitoare să se poată bucura de aceste resurse.”
Ioan Ianoş: „Pământul îl putem privi ca pe o floare a universului. Noi suntem norocoşi că trăim pe acest Pământ. Este o planetă unică şi ar trebui să ne facă mult mai conştienţi de absolut toate acţiunile pe care le facem noi.”
Ziua Pământului ar trebui să fie în fiecare zi
Ioan Ianoş: „Se discută foarte mult, există foarte multe iniţiative dar, din păcate, Ziua Pământului ar trebui să fie în fiecare zi. Adică să intre în conştiinţa fiecărui locuitor al acestei planete că Pământul este un dar de la Dumnezeu şi va trebui să-l păstrăm aşa cum este şi să acţioneze în spiritul respectiv. Toţi trebuie să se gândească că orice acţiune internă are efecte globale.”
Unele ţinte ale agendei ONU 2030 sunt utopice
Ioan Ianoş: „Multe dintre acestea sunt utopice. Este imposibil ca până în 2030 să ai zero foamete la nivel planetar. Sau alţi indicatori care au fost puşi acolo, cert este că e bine să acţionăm în spiritul celor 17 ţinte, însă finalitatea este exagerat fixată. E nevoie de timp.”
Mişcări ecologiste transformate în partide
Ioan Ianoş: „A fost o evoluţie absolut normală. Au observat că toate aceste mişcări civice nu au succes dacă nu se transformă în partide politice să aibă şi puterea de a decide. E uşor de multe ori ca fiind contestatar să contribui prin acţiuni civice la diverse acţiuni care merg în spiritul ideilor exprimate, dar este bine ca să faci parte şi dintre decidenţi şi aşa se explică de ce multe dintre mişcările ecologiste s-au transformat în partide.”
Ziua Pământului este un îndemn la a gospodări mai bine ce am primit
Ioan Ianoş: „Ziua Pământului este o reamintire a ceea ce alţii au constatat anterior şi în acelaşi timp un îndemn de a focaliza preocupările oamenilor şi ale decidenţilor în principal spre a gospodări mai bine ceea ce am primit. Sunt multe rădăcini anterioare, de la sfârşitul secolului 18, începutul secolului 19. Era Malthus (n.r. Essay on the Principle of Population de reverendul Robert Malthus, 1798) care arăta că există un decalaj între creşterea populaţiei care se face în progresie geometrică şi resursele care cresc numai în progresie aritmetică şi asta înseamnă un decalaj foarte mare.”
Ioan Ianoş: „Dacă am discuta în sensul lui Malthus cam aşa s-ar pune problema, pentru că, într-adevăr, soluţiile pe care le preconiza el pentru scăderea numărului de locuitori erau războaiele, pe care le considera absolut justificate, bolile şi epidemiile. Erau cele trei instrumente principale recomandate de Malthus pentru a echilibra acest raport între creşterea numărului de locuitori şi cantitatea de resurse.”
Atingerea capacităţii de suport a Pământului
Ioan Ianoş: „Până în anii 1980 a fost dominantă teoria ricardiană care spunea că tehnologia şi ştiinţa sunt capabile să descopere noi resurse, să valorifice noi resurse, încât să asigure necesarul unei populaţii crescânde.Cert este că după anii 90 a început să se pună şi această problemă legată de faptul că există o presiune umană foarte puternică într-un spaţiu limitat şi cu resurse limitate. Creşterea populaţiei este fantastic de rapidă mai ales în ţările în curs de dezvoltare încât am ajuns la 8,5 miliarde de locuitori, probabil spre nouă, creşterea este extrem de rapidă şi se tinde spre atingerea capacităţii de suport a Pământului în ceea ce înseamnă asigurarea resurselor necesare.”
România este o ţară bogată
Ioan Ianoş: „Suntem o ţară foarte bogată. Dacă Pământul este floarea Universului, noi suntem floarea Pământului. Avem resurse, resurse care sunt generate chiar de această structură echilibrată între munte deal şi câmpie. Dacă v-aţi uita la o statistică, veţi vedea că sunt cam o treime fiecare dintre acestea. În plus, ne-a mai dat ceva. Şi harta României, dacă o priviţi, este un hexagon, mult mai perfect decât hexagonul francez, ceea ce înseamnă că din punct de vedere economic minimizează distanţele, transportul se poate realiza uşor într-o ţară de tip hexagon faţă de Norvegia, dintr-o parte în alta.”
Ioan Ianoş: „Munţii noştri nu sunt ca Alpii, ei pot fi traversaţi şi a fost un avantaj. Pasurile înalte au fost folosite. Transalpina a fost folosită de romani. Pasurile înalte au fost mai uşor de utilizat în istorie decât văile care erau împădurite, erau greu circulabile. Avem resurse, important este ca noi să conştientizăm resursele pe care le avem, să le păstrăm şi să le gospodărim aşa cum trebuie, în concordanţă cu natura. Relaţia dintre natură şi societate trebuie reabilitată.”
Românii stau prost la organizare
Ioan Ianoş: „Noi, din punct de vedere teoretic suntem foarte bine dezvoltaţi, deştepţi toţi şi avem un grad de inteligenţă ridicat, comparabil cu cel din vest. Nu ne depăşesc din punctul ăsta de vedere. Însă la organizare stăm foarte prost. Din păcate, este un decalaj extraordinar de mare între ceea ce ştim şi comportament. Din punctul meu de vedere, aici va trebui să lucrăm foarte mult. Mă uitam în Elveţia, nu are resurse precum avem noi, însă comportamentul elveţianului este altfel. Respectă legile naturii şi o ajută prin lucrările adiacente pe care le fac ca să obţină maximul de la natură. E un alt tip de comportament. Am fost în Munţii Elveţiei, până la gheţari. Dacă mergeţi la noi în Bucegi rămâneţi de la un an la altul mai surprins de câte ravene sunt, pentru că nu mai este gospodărită deloc păşunea în zona montană. E un păşunat extensiv, nu se mai îngrijeşte de protejarea acestei bogăţii, căci este o bogăţie extraordinară.”
Marii poluatori consumă din resursele planetare
Ioan Ianoş: „Sunt state foarte populate sau cu o economie extraordinar de puternic dezvoltată şi axată în special pe consumul de resurse şi care sunt şi cei mai mari poluatori la nivel mondial. Citisem undeva, nu este actualizat, Statele Unite, de exemplu, şase la sută din popuaţia globului, polua peste 50 la sută. În ultimii ani, China, India au depăşit. Sunt statele care consumă mult şi consumă din resursele planetare până la urmă. Dacă efectele s-ar limita numai între graniţele statelor respective, ar fi în regulă, dar ei consumă resursele planetei în întregime.”
Suprafaţa arabilă a depăşit-o pe cea împădurită
Ioan Ianoş: „La nivel planetar, cam 26 la sută din suprafaţă e ocupată de terenuri agricole şi 23 la sută de păduri. Procentul a fost mult mai mare în favoarea pădurilor.”
România are un tezaur extraordinar
Ioan Ianoş: „Noi avem un tezaur extraordinar şi ne distingem de Europa, suprafaţa pe care o avem noi în păduri în statistică este optimă pentru o dezvoltare absolut sustenabilă pe o perioadă foarte îndelungată. Din păcate, am asistat, în ultima perioadă, la o exploatare, culmea, inclusiv a pădurilor virgine. La nivel european eram prima ţară în raport de suprafaţa ocupată de pădurile virgine. Moştenirea aceasta înseamnă că cei dinaintea noastră au avut grijă, pentru că era foarte uşor ca să distrugă şi ei pădurea, să trăiască într-un confort extraordinar. Au conservat-o foarte mult şi raportul acesta dintre împădurire şi despădurire este mult rămas în urmă şi trebuie să ţinem cont că o pădure ajunge la maturitate în 50 până la 100 de ani.”
România este unică deoarece are resurse variate
Ioan Ianoş: „Unicitatea României este dată de structura, arhitectura fizică a spaţiului, are foarte multe valori, nestemate, nu vreau să vorbest de valorile individuale. Pământul ne-a lăsat absolut tot ceea ce ne trebuie ca să trăim, să ne dezvoltăm, pentru că avem absolut toate resursele, de la cele piscicole dacă vreţi, până la cele de uraniu. Din acest punct de vedere, sunt foarte puţine state în lume de mărimea României, deoarece trebuie să ţinem cont că toată această diversitate de resurse este concentrată într-un spaţiu relativ restrâns, care să aibă atâtea resurse. Avem elemente absolut unice. E suficient să vorbim de Delta Dunării, care este un unicat pe care am reuşit să-l păstrăm. Sunt puţine delte în lume care îşi păstrează această valoare. Aici vreau să amintesc aportul profesorului Angheluţă Vădineanu de la Universitatea din Bucureşti, chiar de la transformarea Deltei Dunării dintr-un spaţiu anonim, deltaic, în rezervaţia biosferei care este trecută în patrimoniul mondial al valorilor. Existenţa unei administraţii proprii a Deltei Dunării obligă foarte mult.”
Ruralul românesc este de o diversitate extraordinară
Ioan Ianoş: „Mai avem ceva ce noi, în general, cam desconsiderăm, şi anume spaţiul rural. Ruralul românesc este de o diversitate extraordinară şi are nişte valori pe care noi nu ştim să le apreciem. Avem politici, avem strategii de dezvoltare rurală, de dezvoltare durabilă, însă una este hârtia şi alta este acţiunea. Din punctul meu de vedere trebuie educat şi săteanul. În ce sens? Noi nu trebuie să distrugem habitatul. El observă decalajul între venituri, confort şi aşa mai departe între rural şi urban şi atunci are tendinţa întotdeauna ca să migreze spre urban. Statul ar trebui să ajute în aşa fel prin subvenţii, prin alte mijloace care există: de modernizare a accesibilităţii, elemente moderne şi în acelaşi timp să-i păstreze valoarea lui perenă. Sunt câteva coordonate în sat pe care noi trebuie să le păstrăm cu orice preţ. Am fost puternic deranjat de faptul că o şcoală care avea 15 elevi a trebuit să fie desfiinţată pentru că nu se asigură normele. Şcoala, în orice sat, alături de biserică, a fost principala instituţie care a menţinut poporul de-a lungul timpului. Hai să facem şi noi eforturile pe care le fac alte ţări, unde au 3-4 elevi şi totuşi şcoala funcţionează.”