Procesul de reconstrucţie a încrederii comunităţii mondiale în SUA

„America s-a întors! America s-a întors! Diplomaţia s-a întors în centrul politicii noastre externe”, a rostit Joe Biden în prima sa cuvântare pe problemele de politică externă ale SUA, din 4 februarie 2021. Această afirmaţie, făcută la numai câteva zile de la preluarea noii funcţii, onorează promisiunea pe care o făcuse liderul american la Conferinţa Internaţională de Securitate  de la Munchen, în 2018, din poziţia de fost vicepreşedinte al SUA, când a anunţat că „America se va întoarce!”.

Conform analiştilor politici americani, care au făcut publice concluziile lor pe această temă, rezultate dintr-o analiză primară a efectelor Administraţiei Trump, deciziile luate de fostul preşedinte au distrus, practic, credibilitatea SUA pe plan extern, atât din punct de vedere diplomatic, cât şi militar. Principalele argumente pentru această afirmaţie sunt: nerecunoaşterea valorii, pentru asigurarea securităţii SUA, a alianţelor cu statele partenere, renunţarea, fără a ţine cont de consecinţele pentru statele din regiune, la unele angajamente locale sau regionale, formularea de ameninţări exagerate fără a trece, de multe ori, la punerea acestora în aplicare, şi multe altele. În felul acesta, atât prietenii, cât şi duşmanii SUA au acuzat permanent impredictibilitatea deciziilor Casei Albe. Este cunoscut faptul că, pentru o politică externă care să permită o evoluţie stabilă şi sigură, trebuie evitate surprizele diplomatice din timpul întâlnirilor oficiale, pentru care partenerul nu are, încă, un răspuns analizat şi pregătit. Solicitările partenerului de negociere se transmit înainte de discuţie, pentru ca fiecare să aibă un punct de vedere analizat şi care să poată fi respectat.

Refacerea credibilităţii şi prestigiului SUA în arena internaţională, aparent, nu este un proces dificil, dar simpla renunţare la deciziile de politică externă ale lui Trump nu este suficientă pentru noul obiectiv al Washingtonului. Procesul de implementare a  deciziilor prin care noua Administraţie renunţă la aplicarea vechii politici externe este un proces anevoios prin noile acţiuni şi potenţialele sale consecinţe, şi este, probabil, fezabil în 2-3 ani. În acest timp, şi ameninţările asupra SUA, ca şi asupra statelor aliate şi prietene, sunt în creştere. Aceasta are loc în condiţiile în care, practic, trebuie revizuite toate documentele de funcţionare a acestora.

Joseph Nye Jr., cunoscut analist de politică externă al Universităţii Harvard, a declarat: „întrebarea pe care şi-o pun aliaţii este dacă ei ar putea să aibă încredere că America, în mod cert, nu va produce un alt Trump”. La această întrebare Nye recunoaşte că nu poate răspunde cu certitudine. Această nesiguranţă a Washingtonului că-şi va putea respecta promisiunile, pe termen lung,  va reprezenta un mare impediment în negocieri.

Kamala Harris, vicepreşedintele SUA, prin antecedentele sale ideologice, este un politician democrat de centru stânga. Cel puţin pentru statele europene, dar şi pentru un mare număr de americani, aceasta reprezintă un element de neîncredere faţă de continuarea ideologiei democrat-liberale la Casa Albă.

În evoluţia unui stat pe harta lumii este esenţială reputaţia acelui stat. Reputaţia oricărei organizaţii este puternic influenţată de reputaţia liderului. Atunci când reputaţia statului este marcată de aspecte pozitive, un lider considerat a fi un democrat liberal poate, mai uşor, să transforme un stat decât oricare alt gen de lider. Aici este vorba de democrat-liberalul Joseph Biden.  Acesta este, în acelaşi timp, un om de acţiune care finalizează obiectivele în care se implică.

Fereastra de oportunitate a noului preşedinte este, din păcate, destul de îngustă  datorită dificultăţilor de a continua cu un al doilea mandat, din cauza vârstei sale. Procesul de refacere a reputaţiei SUA, a alianţelor, ca şi al schimbării multor decizii de politică externă ale lui Trump, a început din prima zi a instalării noului preşedinte.

Realizarea rapidă a  primilor paşi în procesul de recâştigare a credibilităţii SUA şi evitarea oricărei greşeli în această perioadă, claritatea deciziilor de politică externă, într-o lume în care acestea se schimbă permanent, pot, treptat, să ducă la recâştigarea credibilităţii, atât în faţa partenerilor, cât şi a duşmanilor.

Joseph Biden trebuie să acţioneze astfel încât să facă dovada spiritului de echipă al guvernului SUA, deoarece nu va fi vorba de recâştigarea credibilităţii lui Biden, acesta fiind deja credibil, cât de recâştigarea credibilităţii SUA.

În prelegerea sa la Departamentul de Stat, din 4 februarie 2021, preşedintele Biden a menţionat că „vom reface alianţele în care participăm, şi ne vom angaja încă o dată, cu toate statele, pentru a face faţă nu provocărilor de ieri, ci celor de azi şi de mâine... Leadership-ul american trebuie să facă faţă momentului actual de extindere a autoritarismului, de creştere a ambiţiilor Chinei care se consideră în competiţie cu SUA, şi de determinarea Rusiei pentru a distruge democraţia americană”.

Biden a mai susţinut faptul că SUA trebuie să facă faţă unei largi game de provocări, aflate în rapidă evoluţie, pe plan mondial. Acestea sunt extrem de variate, ca formă şi amploare. De la pandemie sau criza climatică şi până la neproliferarea nucleară, în condiţiile în care marii competitori văd soluţii diferite de cele ale Casei Albe. La aceste provocări SUA nu pot face faţă singure. Este vorba de ameninţări globale la care răspunsul trebuie să fie global.

Pentru aceasta, SUA trebuie să-şi schimbe maniera de a face diplomaţie. De la o diplomaţie bazată doar pe competiţie şi competitivitate, care a dus la izolaţionism, noua diplomaţie trebuie să fie bazată pe multilateralism. Politica externă egoistă a lui Trump  a primit un răspuns egoist din partea statelor lumii. În acest fel au fost tratate ameninţările globale provocate de pandemia cu COVID 19 sau de deciziile unice ale SUA de retragere din Tratatul Nuclear cu Iranul sau din Tratatul pentru Rachetele cu Rază Intermediară de Acţiune, cu Rusia. Acestea sunt aşteptări ale democraţiei mondiale, ca şi ale tuturor statelor care nu văd conflictul armat ca primă soluţie pentru reglarea divergenţelor dintre state.

Noua diplomaţie a SUA revine la combinaţia dintre diplomaţia preventivă şi diplomaţia coercitivă, combinaţie care a adus de multe ori rezultate de succes.          

Diplomaţia coercitivă a statelor poate funcţiona numai acolo unde statele care o folosesc, au o putere credibilă, astfel încât ameninţările la adresa statelor ţintă să permită atingerea obiectivelor.  Acesta este şi motivul pentru care SUA  nu au scăzut bugetul apărării.

Considerând, în continuare, competiţia marilor puteri ca o ameninţare militară majoră la adresa securităţii SUA, Casa Albă a decis finanţarea cu prioritate a vectorilor, aerieni şi subacvatici, purtători de încărcături la mari distanţe. Pentru asigurarea supremaţiei aeriene, SUA investesc în controlul spaţiului şi în mijloacele de cercetare şi lovire spaţială.

Pentru refacerea credibilităţii SUA, măcar o parte din aceste măsuri trebuie să fie iniţiate şi mediatizate, ca dovezi ale noii direcţii către care se îndreaptă relaţiile internaţionale ale SUA. Acestea trebuie să se încadreze riguros în principiile democratice ce trebuie să le guverneze. Printre valorile democratice ale procesului se pot menţiona: libertatea de autoapărare, respectul faţă de drepturile universale, aplicarea legii pentru toţi şi tratarea cu respect a tuturor membrilor societăţii.

În ultimii ani, o serie de asemenea principii au fost total sau parţial încălcate, atât în SUA, cât şi în alte state ale lumii, chiar şi din categoria celor democratice. Pentru a-şi recâştiga încrederea, deciziile interne şi externe ale noii administraţii vor trebui să se conformeze, în totalitate, acestor principii.

Politica de alianţe a SUA a dat, în timp, credibilitate politicii sale externe şi a descurajat posibilele tendinţe agresive ale statelor totalitare. Noul preşedinte de la Casa Albă a menţionat cu ce lideri a vorbit la telefon în primele zile ale mandatului său, nominalizând practic statele pe a căror colaborare se bazează. Canada, Mexic, Marea Britanie, Germania, Franţa, NATO, Japonia, Coreea de Sud şi Australia sunt statele menţionate. Biden îşi exprimă speranţa că aceste state îşi vor recupera determinarea de a coopera cu SUA în noile condiţii.

Conştient de faptul că relaţiile cu Rusia, China şi NATO sunt cele care vor suscita cel mai mult interesul politicienilor, dar şi pe cel al populaţiei, Biden şi-a prezentat opiniile referitoare la aceste probleme.

Relaţia lui Biden cu Putin va fi mult schimbată faţă cea a predecesorului său. Liderul de la Casa Albă nu va mai tolera intervenţii ale Rusiei în campaniile electorale din SUA, ca şi din alte state, atacuri cibernetice asupra unor obiective civile sau militare sau acţiuni de intimidare ducând până la suprimarea unor persoane ce pot aduce un suflu democratic în politica internă a Rusiei. În poziţia sa de lider al unei ţări, ce cu greu poate fi considerată a fi democratică, Putin foloseşte orice mijloc pentru a-şi consolida puterea.

Un alt competitor redutabil al SUA este China, cu interese apropiate de cele ale Rusiei. SUA folosesc mijloace ale diplomaţiei preventive sau ale descurajării pasive pentru a încerca să schimbe cursul relaţiilor chino-americane. Fără a renunţa la principalele critici aduse conducerii de la Beijing, care apelează la practici economice abuzive, cu acţiuni agresive, coercitive, prin încălcarea drepturilor omului şi a proprietăţii intelectuale, SUA vor continua descurajarea activă a Chinei, cel puţin în Marea Chinei de Sud, ca şi  în privinţa Taiwanului.

Biden a declarat că este gata să negocieze cu Beijingul, dacă aceasta este în interesul Washingtonului. Pentru a restabili credibilitatea SUA, trebuie ca aceste discuţii să ducă la rezultate concrete.

Totodată, el a facut numeroase promisiuni legate de politica externă a SUA, ca şi de politica internă în cadrul federaţiei. Îndeplinirea acestora, total sau parţial, va putea reasigura credibilitatea SUA în lume. Biden a subliniat faptul că „SUA vor conduce lumea prin exemplul puterii, dar şi prin puterea exemplului”.