Procesul de pace din Afganistan - Luminiţa de la capătul tunelului pâlpâie
Monitorul Apărării şi SecurităţiiŞansele pentru realizarea unei păci în Afganistan sunt în cel mai bun moment istoric de după 2001. Dar pacea trebuie înţeleasă prin adevăratul sens al cuvântului, nu prin dorinţa forţelor internaţionale de a se retrage cât mai curând ca urmare a semnării unui document. Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie luate în considerare trei aspecte: • un acord în sine nu reprezintă şi pacea în sine; • costul unui acord care nu mulţumeşte toate părţile aflate în negocieri este posibil să fie mai ridicat decât actualele cheltuieli; • trebuie să fim realişti şi să luăm în considerare şi ”the worst case scenario”, acordul de pace să nu reuşească. Negocierile cu talibanii, realizate de ambasadorul Administraţiei Trump, Zalmay Khalilzad, par să fi făcut progrese în ceea ce priveşte problema retragerii trupelor străine. Khalilzad a recunoscut că, în timp ce SUA pot negocia retragerea, numai afganii pot să determine cum să trăiască împreună în mod paşnic.
Negocierile intra-afgane. Paşi înainte … mici şi lenţi
În perioada 7-8 iulie, o largă delegaţie a reprezentanţilor societăţii afgane a participat la o întâlnire cu reprezentanţi ai talibanilor. Discuţiile din capitala qatareză au fost co-sponsorizate de Qatar şi Germania.
Delegaţia afgană a fost compusă din 50 de persoane şi a inclus activişti ai societăţii civile, jurnalişti, reprezentanţi ai partidelor politice afgane şi oficiali din cadrul administraţiei preşedintelui Ashraf Ghani. Din cele 50 de persoane, o mare parte au fost femei, ca urmare a solicitării venite din partea comunităţii internaţionale, dar şi a unei părţi a societăţii afgane. Trebuie menţionat faptul că toate cele 50 de persoane au participat la dialog fără a reprezenta instituţiile guvernamentale şi organizaţiile din care fac parte. În acest fel, talibanii au putut să se întâlnească cu oficialii guvernului afgan fără a avea contact oficial cu guvernul afgan, demers pe care grupul militant refuză de multă vreme să îl facă.
Un prim pas pozitiv al procesului de pace a fost chiar realizarea acestei întâlniri. Până în prezent, toate eforturile de a reuni un grup care să reprezinte larg societatea afgană în discuţiile cu talibanii au eşuat din cauza luptelor politice. Un exemplu în acest sens este încercarea din aprilie a.c. care s-a soldat cu un eşec din cauza dezacordurilor intra-afgane privind componenţa şi mărimea delegaţiei. Astfel de eşecuri au condus la anxietate în cadrul societăţii afgane şi chiar la apariţia unor zvonuri conspirative privind procesul de pace.
Cel de al doilea pas pozitiv adus de această întâlnire este reprezentat de posibilitatea oferită ambelor părţi de a ridica, în mod direct, preocupările legate de chestiuni cum ar fi: drepturile femeilor, sistemul electoral şi rolul islamului în guvernarea Afganistanului.
Un al treilea pas pozitiv este materializat de semnarea, la sfârşitul întâlnirii, a unei declaraţii comune, care include o serie de principii legate de subiecte comune de interes.
Este posibil ca aceste câştiguri să fi fost realizate şi de unitatea dovedită de reprezentanţii societăţii afgane vis-a-vis de cererile adresate talibanilor. Acest lucru a fost remarcat de Khalid Noor, un activist influent din provincia Balkh, care a afirmat: ”Noi toţi am fost uniţi în solicitările adresate talibanilor şi care pot fi rezumate în păstrarea actualului sistem de guvernare - republica”.
Stagnări şi paşi înapoi
Una din întrebările adresate reprezentanţilor talibanilor a fost cea referitoare la forma de organizare statală. La Doha, a fost prima oară când a fost pusă această întrebare, în mod direct, reprezentanţilor talibanilor. În prezent, Afganistanul (Republica Islamică Afganistan) este o republică constituţională, în care guvernul este ales în mod democratic. Talibanii consideră că Afganistanul trebuie guvernat în cadrul sistemului monarhic al unui emirat, care să se asemene cu structura de guvernare a ţărilor din Golf, cum ar fi Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite (EAU).
Discuţia dintre delegaţia afgană şi talibani cu privire la această chestiune nu a făcut paşi înainte, în condiţiile în care talibanii au refuzat să răspundă în mod direct la această întrebare şi au încercat în mod continuu să evite prezentarea unei poziţii. De fapt, această eschivă a lăsat poporului afgan mai multe întrebări decât răspunsuri privind dorinţa talibanilor de a se integra într-un sistem democratic de guvernare.
O altă întrebare adresată talibanilor a fost cea referitoare la libertatea presei şi drepturile jurnaliştilor. Acest lucru este deosebit de important dat fiind faptul că talibanii au emis un ordin de chemare la atacuri împotriva mass-media importante din Afganistan. Ca şi în cazul organizării statale, reprezentanţii talibanilor au încercat să minimalizeze subiectul şi să clameze faptul că mesajul lor privind atacurile împotriva mass-media afgane a fost greşit înţeles.
Aceste subiecte, precum şi multe altele, au fost aduse în discuţie pe timpul conferinţei. Deşi s-a semnat o declaraţie de principii, ceea ce reprezintă un pas pozitiv, conţinutul foarte vag al acesteia ridică noi semne de întrebare asupra reuşitei acestui demers. În cadrul documentului, talibanii au susţinut că vor înceta să vizeze civilii în cadrul atacurilor. Realitatea din teren ne demonstrează că această promisiune are şanse foarte mici să se realizeze, în condiţiile în care talibanii continuă să atace şcoli şi să execute atacuri nediscriminatorii împotriva celor care li se opun. Alte aspecte, cum ar fi drepturile femeilor, au fost convenite în cadrul documentului, dar formularea din text ”în conformitate cu legea islamică” provoacă îngrijorare, deoarece ar putea fi folosită pentru a impune restricţii draconice asupra drepturilor femeilor, cum ar fi cele din Arabia Saudită.
Şi realitatea din teren
În cadrul întâlnirii din capitala Qatarului, talibanii au declarat că vor căuta să reducă violenţa şi victimele civile, însă atacurile nediscriminatorii recente au provocat victime numeroase printre civili, inclusiv copii. La prima vedere, angajamentul de a reduce victimele civile părea o mare realizare, dar talibanii nu au transpus în practică cele convenite. Această problemă a generat o stare de neîncredere şi dezamăgire în cadrul societăţii afgane.
În condiţiile în care strategia talibanilor include şi atacarea civililor, pe lângă forţele de securitate, ca măsură de creştere a presiunii asupra guvernului afgan, este clar că diferenţele dintre declaraţiile făcute la masa de pace şi acţiunile din teren sugerează existenţa unui dezacord între biroul politic şi comandanţii militari ai talibanilor. În consecinţă, obiectivele din teren ale comandanţilor talibani vor continua să domine instrucţiunile primite de la liderii politici, fapt ce va genera, în continuare, perpetuarea violenţelor şi vărsarea de sânge în rândul populaţiei afgane.
Concluzii de etapă într-un proces de negociere care de-abia începe
Pe scurt, dialogul intra-afgan care a avut loc în Qatar este fără îndoială un pas în direcţia bună, dar este doar începutul unui proces lung şi combativ de ambele părţi. În acelaşi timp, întâlnirea de la Doha nu s-a finalizat cu un acord stabil şi precis.
Dialogul intra-afgan a fost foarte incluziv şi reprezentativ pentru societatea afgană. Cu toate acestea, acesta este doar un dialog, iar adevăratul test vor fi negocierile formale dintre talibani şi guvernul afgan. În prezent toate formaţiunile incluse în negocieri (societatea afgană şi talibanii) trebuie să facă concesii. În mod similar, guvernul trebuie să fie conştient că un acord de pace durabil nu poate fi negociat fără includerea opiniilor opoziţiei, tinerilor şi femeilor afgane.
Dialogul intra-afgan de la Doha a fost, fără îndoială, un efort pozitiv în cadrul procesului de pace demarat în încercarea de a pune capăt războiului din Afganistan care durează de zeci de ani. Cu toate acestea, va dura mult mai mult timp şi va fi nevoie de mult efort înainte ca negocierile formale dintre talibani şi guvernul afgan să înceapă. În plus, este imperativ necesar continuarea parcurgerii unor paşi intermediari pentru a se putea ajunge la o pace stabilă şi de durată.
