23 septembrie 2020

Problema refugiaţilor revine în atenţia clasei politice din Germania

Negoiţă Sorin

Într-un moment în care Europa se confruntă cu un al doilea val al pandemiei de coronavirus, vechea problemă a politicii privind azilul şi migraţia revine în atenţia statelor europene. Reacţia acestora a fost generată de recentul incendiu produs la începutul lunii septembrie în tabăra de refugiaţi Moria din estul Mediteranei. Germania, la fel ca şi în urmă cu cinci ani, este cea care încearcă să găsească soluţii pentru acceptarea unui număr important de refugiaţi din zona calamitată. În urma unor dezbateri intense marcate de opoziţia unor lideri germani, Coaliţia guvernamentală a reuşit să ajungă la un acord privind preluarea de refugiaţi din 5 insule greceşti aflate în apropierea coastei de est a Turciei, însă se aşteaptă totuşi o rezolvare europeană a situaţiei privind migraţia.

Sursă foto: Mediafax

Dezastrul din insula Lesbos aduce din nou Europa la masa negocierilor în controversata problemă a politicii privind migraţia

Incendiul din 9 septembrie din tabăra de refugiaţi Moria, situată pe insula grecească Lesbos din Marea Egee, care a fost provocat, se pare, de câteva persoane din interiorul taberei, nemulţumite de impunerea restricţiilor necesare limitării răspândirii pandemiei de coronavirus, nu a făcut victime, dar a lăsat fără adăpost mii de migranţi. Tabăra, care găzduieşte aproape 13.000 de refugiaţi, din care 4.000 ar fi copii, depăşeşte, potrivit diferitelor surse, de aproximativ 4-6 ori capacitatea sa maximă de primire.

În urma recentelor evenimente de la Moria, premierul grec Kyriakos Mitsotakis a declarat „stare de urgenţă” pe insula Lesbos, care, datorită poziţiei sale foarte apropiată de coasta de est a Turciei, este considerată a fi principala poartă de intrare a migranţilor în Grecia. Oficialul grec a condamnat acţiunile celor bănuiţi că ar fi provocat incendiul, recunoscând că „acolo sunt condiţii dificile”, dar „Cu toate acestea, nimic nu poate fi considerat un alibi pentru situaţiile violente. Şi cu atât mai puţin pentru revolte de asemenea amploare.

După dezastrul provocat de incendiu, premierul Mitsotakis, care este convins că situaţia nu poate continua în acest fel pe insula Lesbos, a cerut din nou ajutor autorităţilor UE. De altfel, oficialul grec solicitase deja în decembrie anul trecut preluarea de către statele europene a unor refugiaţi de pe insulele din Marea Egee, ca urmare a înmulţirii punctelor de trecere din Turcia şi înrăutăţirii situaţiei din taberele de refugiaţi.

Situaţia din taberele aflate pe insulele greceşti din Marea Egee este inacceptabilă de ani de zile, însă statele europene nu au reuşit să se pună de acord asupra unei soluţii care să rezolve problemele refugiaţilor. În urma incendiului din tabăra Moria, cea mai mare tabără de refugiaţi din Europa, activiştii şi susţinătorii europeni speră într-o schimbare a politicii europene de azil şi migraţie. Totuşi, reacţiile imediate ale unor state membre UE ridică semne de întrebare şi îndoieli asupra reuşitei acestui curs de acţiune prognozat.

Imediat după incendiu, Comisia Europeană, împreună cu mai multe state membre UE s-au grăbit să-şi manifeste solidaritatea cu statul grec şi s-au oferit să sprijine Grecia în demersul său de rezolvare a crizei. Astfel, preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că „prioritatea este siguranţa celor care sunt fără adăpost” şi că Bruxelles-ul va finanţa transferul a 400 de copii şi tineri neînsoţiţi din tabăra Moria în Grecia continentală, ceea ce s-a şi realizat chiar a doua zi după incendiu. Ulterior, în discursul său privind starea Uniunii din 16 septembrie, von der Leyen a precizat că „Migraţia este o provocare pentru Europa, deci întreaga Europă trebuie să-şi facă datoria”, iar în acest sens a cerut statelor europene „să fim la înălţime şi să gestionăm împreună chestiunea migraţiei”.

Numai că, această solidaritate cerută de la Bruxelles se rezumă în general, din partea statelor europene, la acordarea de ajutoare umanitare, însă în ceea ce priveşte preluarea de refugiaţi entuziasmul nu este la fel de ridicat. De altfel, guvernele de la Viena şi Haga au fost primele care şi-au exprimat rapid refuzul de a primi migranţi din tabăra Moria.

Astfel, ministrul de externe austriac, Alexander Schallenberg, s-a exprimat împotriva repartiţiei refugiaţilor în Europa şi a declarat că „Trebuie să fim foarte atenţi să nu trimitem aici semnale care să declanşeze o reacţie în lanţ, pe care s-ar putea să nu o mai putem controla”. Acesta şi-a exprimat temerea că îndată ce uşa către Europa va fi deschisă, mulţi migranţi se vor îndrepta rapid spre vestul Europei. În acelaşi timp, Olanda a refuzat clar preluarea de refugiaţi fără adăpost din tabăra Moria. Astfel, secretarul de stat în Ministerul justiţiei, Ankie Broekers-Knol, a declarat că „Olanda a susţinut întotdeauna, că nu vom prelua oameni”, dar este gata să sprijine Grecia cu ajutor umanitar.

Pe de altă parte, Franţa, Germania şi alte cinci ţări promiseseră cu mult timp în urmă că vor accepta aproximativ 2.000 de minori neînsoţiţi din insulele Lesbos, Chios, Samos şi Kos, dar programul a fost întârziat datorită crizei generate de pandemia de coronavirus şi nu s-a reuşit decât transportul a doar unei treimi dintre aceştia. De altfel, majoritatea statelor europene ar prefera să fie păstrate taberele greceşti de refugiaţi şi să acorde sprijin Atenei în acest sens.

 

Reprezintă Germania excepţia de la regulă?

Au trecut deja cinci ani (31 august 2015) de la celebrele cuvintePutem face acest lucru” („Wir schaffen das”) ale cancelarului german Angela Merkel, când s-a referit la primirea refugiaţilor în contextul crizei din 2015. În acest moment însă, decizia de acceptare a refugiaţilor nu se mai bazează pe presupuneri, ci există fapte şi cifre exacte referitoare la afluxul de refugiaţi. În total, în Germania au solicitat azil, începând cu 2015, aproximativ 1 milion de persoane care proveneau în special din Siria, Afganistan sau Irak, zone de pe glob unde războiul şi terorismul reprezintă o ameninţare zilnică. Este adevărat că nu toţi cei care au solicitat azil au primit un răspuns favorabil.

În prezent, în Germania există o întreagă dezbatere dacă ţara are nevoie de refugiaţi pentru a compensa lipsa de muncitori calificaţi sau aceştia ar putea constitui o povară prea mare asupra fondurilor de protecţie socială germane. În general, politicul german a fost şi continuă să fie împărţit în privinţa politicii de azil şi migraţie. Pe de o parte, extrema dreaptă, reprezentată de Partidul Alternativa pentru Germania (AfD) a refuzat constant să accepte primirea de refugiaţi, invocând în special motive financiare. Pe de altă parte însă, celelalte partide politice germane au subliniat importanţa fenomenului migrator pentru piaţa muncii. Numai că, majoritatea solicitanţilor de azil au un nivel de educaţie şi pregătire diferit în funcţie de ţările de origine, de multe ori sub cerinţe, cumulat cu lipsa cunoştinţelor de limbă şi astfel aceştia necesită la început parcurgerea unor programe de formare pentru a putea fi încadrate în muncă.

Acum, la cinci ani de la celebrele cuvinte ale lui Merkel, Germania este încă împărţită în problema refugiaţilor. Ba mai mult, numărul celor care se arată împotriva admiterii refugiaţilor a crescut din 2015 încoace. Astfel, doar 11% din populaţia Germaniei mai este în prezent în favoarea acceptării mai multor refugiaţi decât înainte şi, cu toate că multe cifre transmit o imagine pozitivă a integrării, încrederea publicului în politica lui Merkel privind migraţia continuă să scadă.

 

Bundestag-ul german a luat în discuţie situaţia din Moria

La numai două zile după incendiul din tabăra Moria, la solicitarea grupului parlamentar al Stângii germane (die Linke), Bundestag-ul a dezbătut situaţia refugiaţilor din insula grecească Lesbos. Socialiştii s-au exprimat destul de clar în favoarea preluării de către Guvernul federal, într-o primă etapă, a unui număr de aproximativ 13.000 de persoane care au rămas fără adăpost ca urmare a incendiilor, cu excepţia cazului în care se vor arăta interesate şi alte ţări europene pentru acest lucru.

În acest sens, referindu-se la condiţiile din tabăra de refugiaţi, liderul grupului parlamentar al Stângii germane, Dietmar Bartsch, a declarat că „La Moria, valorile Uniunii Europene au luat foc”. Mai mult, acesta a adăugat indignat că Moria şi alte aşa-numite puncte fierbinţi din Marea Mediterană au ajuns la „cel mai de jos punct al drepturilor omului din timpul nostru”. Totodată, Bartsch l-a acuzat pe ministrul de interne, Horst Seehofer (CSU), de comportament „inuman”, deoarece a împiedicat admiterea refugiaţilor.

Propunerea Stângii germane a fost întărită şi de către Partidul verzilor (die Grünen), care a solicitat să fie admise, în mod semnificativ, mai multe persoane din insula Lesbos. Aceasta în condiţiile în care unele landuri federale îşi exprimaseră deja disponibilitatea, cu o lună în urmă, de a primi refugiaţi. Este cazul landurilor Berlin şi Turingia, guvernate de coaliţii formate din social-democraţi (SPD), socialişti şi ecologişti, însă acţiunea acestora a fost stopată de ministrul de interne. De asemenea, în urma recentelor evenimente din Moria, Berlinul şi Turingia şi-au reiterat hotărârea de a accepta refugiaţi, iar acestora li s-au alăturat landurile Hamburg, Renania de Nord-Westfalia şi Saxonia Inferioară.

În urma acuzaţiilor socialistului Bartsch, ministrul Seehofer şi-a justificat deciziile sale în problema blocării admiterii refugiaţilor şi a declarat în acest sens că „2015 nu trebuie să se repete”. Mai mult, acesta a arătat că, dacă Germania crede că „poate rezolva de una singură problema europeană a azilanţilor, atunci 2015 se va repeta şi astfel nu va mai exista o soluţie europeană”.

Parlamentarul social-democrat Ute Vogt l-a criticat pe preşedintele Comisiei Europene, deoarece nu s-a ajuns până acum la o soluţie europeană pentru rezolvarea problemei migranţilor. După părerea acestuia, statele europene care nu îşi manifestă solidaritatea în ceea ce priveşte acceptarea refugiaţilor ar trebui să primească mai puţin sprijin de la bugetul UE.

Pe de altă parte, deputatul AfD Gottfried Curio s-a oprit la anunţul prim-ministrului grec Mitsotakis conform căruia chiar unii dintre migranţi au declanşat focul în tabăra Moria şi, făcând referire la aceştia, a pronunţat expresii precum „diavoli de foc”, extorsionişti” sau „turismul social ca o evadare”. De aceea, pentru acesta singura soluţie corectă ar fi reprezentată de închiderea frontierelor Germaniei.

 

După dezbateri intense Coaliţia de guvernare a ajuns la un acord

Presiunea politică asupra Guvernului federal a crescut destul de mult, iar landurile Berlin şi Turingia s-au arătat dispuse chiar să iniţieze limitarea puterilor acestuia în privinţa primirii refugiaţilor. Executivul german a considerat că nu trebuie să se grăbească şi a motivat că mai întâi ar trebui să se ajungă la un acord privind o abordare comună europeană a problemei. Însă această atitudine a făcut deja să apară iniţial unele fisuri între membrii Coaliţiei de guvernare. Astfel, liderul grupului parlamentar al SPD, Rolf Mützenich, a declarat că Germania nu trebuie să se ascundă în spatele cererii unei soluţii europene.

De asemenea, unei colegi de partid ai lui Seehofer s-au arătat împotriva comportamentului ministrului de interne şi s-au arătat la rândul lor a fi de acord cu oferta landurilor federale de acceptare a migranţilor din tabăra Moria. Însuşi Markus Söder, premierul bavarez şi şeful pe linie de partid al lui Seehofer, şi-a manifestat acordul în privinţa primirii migranţilor, dacă Guvernul federal ar lua o decizie în acest sens.

În tot acest timp, Guvernul federal, care asigură preşedinţia Consiliului UE, a convenit cu alte 10 state membre să primească în jur de 400 de minori neînsoţiţi, din care Germaniei îi revin între 100 şi 150 de copii. De altfel, Germania şi Franţa sunt ţările care vor prelua cel mai mare număr de sinistraţi de pe insula Lesbos. Totuşi, ministrul de interne german a precizat că prioritară este asigurarea cazării şi a proviziilor pentru refugiaţi la faţa locului, idee subliniată şi de cancelarul german Merkel, în urma unei discuţii cu premierul grec Mitsotakis.

Potrivit agenţiei de presă germane DPA (Deutsche Presse Agentur), după discuţii îndelungate în cadrul Coaliţiei de guvernare, cancelarul federal Angela Merkel (CDU), ministrul de interne Horst Seehofer (CSU) şi vice-cancelarul şi ministru de finanţe Olaf Scholz (SPD) au ajuns la un compromis şi au încheiat un acord care permite acceptarea, pe lângă cei 100-150 de minori anunţaţi iniţial, a încă 1553 de refugiaţi din cinci insule greceşti (Lesbos, Kos, Leros, Chios şi Samos). Se pare că o parte din aceştia (408 familii cu copii) ar beneficia deja de statutul de protecţie a refugiaţilor sau de dreptul de azil în Grecia. Majoritatea acestor refugiaţi provin din Afganistan, Siria şi Irak. Referitor la acest demers, o purtătoare de cuvânt a SPD a precizat că el reprezintă doar „un prim pas rapid” pentru sprijinirea Grecia în vederea menţinerii sub control a situaţiei create, însă ulterior ar trebui să existe paşi suplimentari în cadrul unei soluţii europene.

Cu toate acestea, ministrul federal al sănătăţii, Jens Spahn, şi alţi politicieni au subliniat că 2015 nu ar trebui să se repete. De asemenea, parlamentarul creştin-democrat Cristoph de Vries, membru în Comisia pentru afaceri interne a Bundestag-ului german, a declarat că „Politica refugiaţilor nu trebuie făcută doar cu inima, ci şi cu mintea”. Potrivit acestuia, o nouă acţiune naţională pe cont propriu a Berlinului de a prelua refugiaţi ar putea avea consecinţe negative considerabile asupra Germaniei, dar şi a politicii europene privind migraţia pe termen scurt şi lung.

 

Vecina Austria nu este pe aceeaşi lungime de undă cu Germania

În ţara vecină şi prietenă Austria dezbaterea privind acceptarea de refugiaţi din Grecia este cu totul alta. Astfel, Partidul popular (ÖVP – Österreichische Volkspartei) al cancelarului austriac Sebastian Kurz a exclus categoric preluarea minorilor neînsoţiţi din tabăra Moria. Reprezentanţii ÖVP consideră că distribuirea minorilor din Moria în state din Europa ar însemna o repetare a greşelilor din timpul crizei refugiaţilor şi ar încuraja migranţii şi contrabandiştii să vină în Europa.

De asemenea, cancelarul Sebastian Kurz a comparat situaţia de acum din tabăra Moria cu cea din vara anului 2015, când numeroşi migranţi au încercat să ajungă în state din Europa Occidentală pe aşa-numita „rută balcanică” şi, cu toate că este conştient de situaţia gravă a oamenilor din insula Lesbos, este de părere că Europa nu poate accepta pe toţi cei care trăiesc în sărăcie. Acesta a mai adăugat că Austria „a adus deja o contribuţie disproporţionată prin acceptarea a 200.000 de solicitanţi de azil din 2015 încoace” şi ar fi greşit să continue „să tensioneze sistemul”. Premierul consideră că Austria, alături de Germania şi Suedia, se află între cele trei ţări care au primit cei mai mulţi refugiaţi pe cap de locuitor.

Pe de altă parte, atât partenerii lui Kurz din Coaliţia guvernamentală, Alternativa Verde (die Grüne Alternative), cât şi opoziţia austriacă (Stânga şi Liberalii), care sunt în favoarea primirii migranţilor din tabăra Moria, au adus critici partidului majoritar din Parlamentul austriac pentru poziţia sa intransigentă în privinţa politicii privind migraţia. De partea verzilor şi a opoziţiei se situează şi organizaţiile religioase şi neguvernamentale, care susţin primirea de migranţi şi care au speranţa că premierul Kurz va ceda în cele din urmă.

Cert este că ochii întregii Europe se îndreaptă spre Bruxelles, care are misiunea de a găsi cele mai bune variante pentru identificarea unei soluţii europene la problematica referitoare la politica privind azilul şi migraţia. De altfel, preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunţat în cadrul discursului său privind starea Uniunii, că Executivul european „lucrează în prezent la elaborarea unui plan pentru un proiect-pilot ce va fi derulat împreună cu autorităţile elene pentru instalarea unei noi tabere pe insula Lesbos”. Prin aceasta Comisia doreşte să îmbunătăţească în mod semnificativ condiţiile de trai ale refugiaţilor, dar în acelaşi timp să-şi aducă contribuţia în ceea ce priveşte procedurile de azil şi de returnare a acestora.