29 octombrie 2019

Prin refuzul de a sprijini aderarea Albaniei şi Macedoniei de Nord, Franţa a luat ostatic procesul de extindere a UE

Monitorul Apărării şi Securităţii

Consiliul European din luna octombrie 2019 a decis să nu anunţe o dată pentru începerea negocierilor de aderare la UE pentru Albania şi Macedonia de Nord. Decizia UE a provocat stupoare şi critici în cele două ţări şi deja produce efecte negative. Criza politică din Albania are şi mai puţine şanse de soluţionare în absenţa unei perspective clare de aderare la UE, iar în Macedonia de Nord există posibilitatea revenirii la putere a forţelor de dreapta, care s-au opus vehement ”Acordului de la Prespa”. Va fi influenţat negativ şi ”dialogul” dintre Belgrad şi Priştina.

Sursă foto: Mediafax

Consiliul European - decizie cu implicaţii majore pentru Balcanii de Vest

Analiştii analizează cu înfrigurare efectele vetoului francez din Consiliul European din octombrie 2019 şi atrag atenţia asupra primelor efecte negative. Imediat după comunicarea deciziei UE, premierul macedonean a cerut organizarea de alegeri parlamentare anticipate în Macedonia de Nord.

Parisul a anunţat, totodată, necesitatea modificării logicii şi a criteriilor de aderare la Uniune, fără, însă, a-şi detalia viziunea.

Mai mulţi europarlamentari, precum şi preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, şi-au exprimat regretul privind hotărârea Consiliului European. Potrivit lui D.Tusk, după recomandarea clară a Comisiei Europene, marea majoritate a statelor membre ale UE a cerut deschiderea negocierilor de aderare cu Albania şi Macedonia de Nord, dar nu s-a ajuns la consensul necesar. Personal, acesta consideră hotărârea drept o mare greşeală, şi speră că va fi reparată la viitorul Consiliu European, de la Zagreb (mai 2020). O poziţie similară a avut-o şi actualul preşedinte al Comisiei European, Jean-Claude Juncker.

Mai mulţi deputaţi în Parlamentul European (mai ales din partea ”verzilor”) au opinat că neacordarea datei de începere a negocierilor este o ”greşeală istorică”, deoarece cele două state merită perspectiva europeană, dar europenii le-au ”trântit uşa în nas”. În context, se evidenţiază faptul că UE îşi poate pierde credibilitatea, deoarece nu şi-a îndeplinit promisiunea, în timp ce cele două state au realizat o serie de reforme. În plus, Macedonia de Nord şi-a schimbat şi numele constituţional...

Dezamăgirea autorităţilor de la Skopje este cu atât mai mare, cu cât înainte de reuniunea Consiliului European se mai estompaseră criticile şi avertismentele de la Sofia, privind tergiversarea de către Skopje a armonizării mai multor elemente ale istoriei comune Bulgariei şi Macedoniei de Nord.

Macedonia de Nord … încotro?

La 20.10, la Skopje, s-a desfăşurat o reuniune a preşedintelui ţării, Stevo Pendarovski, cu reprezentanţii principalelor partide politice din ţară. După întâlnire, premierul macedonean Zoran Zaev (liderul Uniunii Social Democrate din Macedonia/SDSM) a declarat că pe 12.04.2020 se vor desfăşura alegeri parlamentare anticipate. Zaev propusese ca acestea să se desfăşoare la 22 sau 29.12.2019, dar partidele de opoziţie au respins propunerea, considerând că nu este timp pentru ca un guvern provizoriu, de uniune naţională, să pregătească alegerile parlamentare anticipate în bune condiţii.

Potrivit planului, premierul Zaev va demisiona la 03.01.2020, pentru a permite formarea unui guvern cu un mandat tehnic.

Partidele din Macedonia de Nord nu au definit detaliile legate de viitorul guvern provizoriu. Este de aşteptat ca ”bătălia” să se poarte pentru postul de premier şi câteva ministere (interne, al muncii etc.).

Evoluţiile electorale din Macedonia de Nord pot fi foarte variate, de la victoria aceloraşi partide ca la alegerile anticipate din 2016 şi prezervarea ”Acordului de la Prespa” şi, astfel, a parcursului european şi euroatlantic al ţării, până la victoria actualei opoziţii, care ar putea încerca rezilierea acordului amintit. Măsura din urmă ar avea ca efect reluarea blocajului Atenei pentru integrarea statului macedonean în UE şi NATO.

Este de aşteptat ca atât înainte, cât şi în campania electorală, SDSM să argumenteze necesitatea ”Acordului de la Prespa” şi a rămânerii ţării pe făgaşul european şi pe cel euroatlantic, în pofida eşecului de la Consiliul European din octombrie. Un semnal pentru o astfel de orientare a SDSM este şi o recentă declaraţie a premierului Zaev, conform căreia ţara se află ”pe calea cea bună”, doar că ... a întârziat 13 ani şi jumătate.

În sprijinul evaluării sale, Zaev a adus atât laude partenerilor din UE, cât şi o serie de indicatori economici din ultimii doi ani şi jumătate (creştere economică de 3,6%, crearea de 54.000 de noi locuri de muncă, creşterea exporturilor cu 16%, creşterea producţiei industriale cu 9,8%). Potrivit premierului, acestea nu sunt nici pe departe rezultate maxime, ci doar indicatori că ţara poate progresa foarte mult, dacă are drumurile deschise (aluzie clară la renunţarea de către Grecia a blocadei politice privind aderarea Macedoniei de Nord la NATO şi UE).

Albania - ”victimă colaterală”

Premierul Albaniei, E.Rama, a calificat ţara sa drept o ”victimă colaterală” a bătăliei pentru supremaţie în UE, deoarece ţara sa nu a primit aprobarea de a începe negocierile de aderare din cauza unui număr mic de state, în timp ce majoritatea statelor a susţinut începerea negocierilor.

Actorii implicaţi în criza politică din Albania au dat dovadă de oarecare reţinere în mare parte şi ca urmare a presiunilor UE (şi SUA), privind promovarea reformelor şi combaterea crimei organizate şi a corupţiei. În condiţiile amânării sine die a datei de începere a negocierilor de aderare şi ale îndepărtării perspectivei de aderare, este de aşteptat ca ”atractivitatea” UE să scadă, nu doar pentru politicienii albanezi, dar şi pentru populaţie. Pe acest fond, este posibilă dacă nu stoparea, atunci măcar tergiversarea reformelor.

O astfel de evoluţie, combinată cu ”dosarul kosovar”, poate conduce la ”activarea” avertismentelor unor politicieni de la Tirana (inclusiv actualul premier E.Rama), privind necesitatea unirii Albaniei cu celelalte ”teritorii albaneze” din regiune şi, în primul rând, cu Kosovo. De altfel, unii analişti consideră că acest proces a demarat, prin politica celor două ”state” de coordonare a politicilor externe, de funcţionare în comun a unor reprezentanţe diplomatice şi de eliminare treptată a controalelor la graniţa comună.

Disensiuni în UE şi … oportunităţi pentru Rusia

În opinia multor experţi şi analişti din spaţiul balcanic, hotărârea UE privind (ne)începerea negocierilor de aderare de către Albania şi Macedonia de Nord are efecte negative pentru întregul spaţiu al Balcanilor de Vest şi periclitează rezultatele obţinute de această regiune pe calea aderării la UE.

Percepţia generală este că hotărârea Consiliului European a fost influenţată decisiv de către Franţa şi preşedintele francez, Emmanuel Macron (sprijinit de Danemarca şi Olanda). Pe acest fond, unii analişti speră ca liderii politici din statele afectate să încerce să explice populaţie că nu este vorba despre un eşec sau o vină a acelor state, ci hotărârea Consiliului European este mai curând rezultatul efortului Franţei (îndeosebi al preşedintelui francez) de a se poziţiona ca lider în UE. A provocat surprindere şi faptul că nu a existat o consultare prealabilă cu Berlinul...

Este firesc să se ajungă la frustrări în unele state, mai ales în Macedonia de Nord, deoarece aceasta a făcut compromisuri dureroase, care au mers până la schimbarea Constituţiei şi a numelui ţării, în schimbul deblocării parcursului său european şi euroatlantic.

Hotărârea UE va afecta negativ şi relaţiile dintre Belgrad şi Priştina şi ”dialogul” dintre cele două capitale cu medierea UE. UE a demonstrat că nu este capabilă nici să ducă la capăt ”dialogul”, şi nici să asigure implementarea acordurilor convenite. În noile condiţii, când se constată şi o angajare a altor ”actori” în relaţiile dintre Belgrad şi Priştina (SUA, F.Rusă, Franţa - Germania), va fi cu atât mai greu pentru UE să ”deblocheze” dialogul. Sarcina UE va fi complicată însutit de posibilitatea ca în funcţia de premier să fie ales Albin Kurti, care cere ”reciprocitate deplină” în relaţia dintre Kosovo şi Serbia şi respinge categoric formarea Asociaţiei Municipalităţilor Sârbe din Kosovo în condiţiile dorite de Belgrad şi sârbii din Kosovo (cu competenţe administrative, executive, legislative şi de reprezentare).

Doi experţi de la Consiliul pentru Politica de Democratizare (DPC), Kurt Bassuener şi Toby Vogel, consideră că preşedintele francez E.Macron, printr-o manifestare nemaiîntâlnită de ”vandalism politic”, a ucis politica de extindere, iar aceasta era considerată până nu demult principala funcţie a UE şi singura strategie a UE faţă de vecinii din Balcani. Într-un text comun pentru EU Observer, cei doi afirmă că UE şi-a încălcat promisiunile, iar Franţa a mers şi mai departe, luând ca ostatic întregul proces de extindere şi cerând regândirea acestuia, înainte de a începe negocieri cu Albania şi Macedonia de Nord.

Potrivit celor doi, în cazul menţinerii ”condiţiilor franceze”, ar putea dispărea procesul de extindere pentru statele care nu au început negocierile, iar pentru cele care le-au început procesul ar putea deveni confuz. Cei doi mai consideră că în Macedonia de Nord există riscul revenirii la putere a organizaţiei politice de dreapta VMRO-DPMNE şi a lui Nikola Gruevski, după alegerile din aprilie 2020.

K.Bassuener şi T.Vogel sunt de acord parţial cu evaluarea Franţei că Albania şi Macedonia de Nord nu sunt pregătite pentru începerea negocierilor de aderare, dar consideră că nu acesta este adevăratul motiv al Parisului, ci dorinţa de a se impune ca lider în UE, mai ales după Brexit. Astfel, procesul extinderii şi statele balcanice sunt doar o ”victimă colaterală” a eforturilor Franţei de a-şi demonstra supremaţia.

Nu în ultimul rând, cei doi îl critică pe E.Macron că s-a alăturat premierului ungar Viktor Orban şi celorlaltor i-liberali de la periferia UE, între care se numără şi preşedintele Serbiei, Aleksandar Vučić, dar şi cel al Kosovo, Hashim Thaçi. În sprijinul afirmaţiei, K.Bassuener şi T.Vogel aduc în discuţie deschiderea Parisului pentru modificări teritoriale în Balcanii de Vest, context în care se alătură administraţiei americane şi se opune, din nou, Berlinului.

Deşi nu se poate considera ca parte a evoluţiilor generate de Consiliul European din octombrie 2019, un element totuşi pozitiv este ratificarea (22.10.2019) de către Senatul SUA a Protocolului de aderare a Macedoniei de Nord la NATO. Este probabil ca şi alte state membre ale UE şi NATO să adopte măsuri similare, de încurajare a actualilor lideri de la Skopje şi Tirana să continue reformele şi să rămână angajaţi pe parcursul european.

Aşadar, principalele efecte negative în Balcanii de Vest ale hotărârii Consiliului European din octombrie 2019 de a nu începe negocierile de aderare la UE ale Albaniei şi Macedoniei de Nord sunt:

• incertitudinea privind evoluţiile politice din cele două ţări;

• reducerea şi mai mult a şanselor de reluare a dialogului dintre Belgrad şi Priştina:

• crearea de condiţii pentru (re)venirea F.Ruse în regiunea Balcanilor de Vest (R.Macedonia de Nord).

Foarte probabil, analiştii serviciilor occidentale de informaţii studiază deja acest ultim aspect, coroborat cu progresele în realizarea gazoductului ”Balkan Stream” (care este o continuare în Bulgaria şi Serbia a gazoductului ”TurkStream”, până în Ungaria), proiect care creşte prestigiul şi influenţa economică a Moscovei.