Primăvara arabă: un deceniu de haos şi distrugere
Florin JipaPe 17 decembrie 2010, sinuciderea unui vânzător de fructe din Tunisia, Mohammed Bouazizi, după un conflict cu un oficial al statului, a declanşat o revoltă pentru libertate şi democraţie, ce s-a răspândit repede în majoritatea popoarelor arabe, fiind denumită „primăvara arabă”, arată Reuters.
Cerinţele oamenilor din stradă „pâine, libertate şi echitate socială” s-au transformat în revolte şi războaie civile, fiind deceniul cel mai sângeros din regiune, conform AP.
Lideri autocraţi din Tunisia, Egipt, Yemen şi Libia au pierdut puterea, dar vidul creat au atras şi forţe extremiste în lupta pentru noua conducere.
În timp ce monarhiile bogate şi-au folosit banii şi influenţa pentru a rămâne la putere, în Libia, Yemen şi Siria au izbucnit războaie civile devastatoare.
Dacă la început, mase populare cuprinzând toate păturile sociale au iniţiat primele manifestaţii, grupări radicale islamiste din zonă au profitat de vidul de putere şi au confiscat şi canalizat nemulţumirea oamenilor în revendicări cu tentă religioasă.
O altă consecinţă a acestor mişcări este faptul că puteri regionale precum Turcia, Iran şi Rusia au intervenit direct, sau prin interpuşi, în conflicte pentru a-şi extinde sferele de influenţă.
După zece ani, regiunea este în continuare devastată de conflicte şi sărăcie, valuri de refugiaţi căutând o viaţă mai bună în Europa, lucru care a afectat relaţiile dintre statele Uniunii Europene.
