PREVIZIUNI POLITICE ŞI DE SECURITATE - 2019 (VII)

UCRAINA

Anul 2019 se anunţă a fi unul extrem de dificil pentru Ucraina, situaţia generală a ţării fiind profund afectată pe aproape toate dimensiunile politice, social-economice, de apărare şi securitate care contează. Mai agravant este însă faptul că rezolvarea oricărei probleme la nivel statal implică pe viitor o variabilă necunoscută de interferenţă rusă, care complică proporţional orice efort politic intern şi extern dedicat respectivei probleme. Alegerile prezidenţiale şi cele parlamentare din 2019 nu vor fi ocolite de realitatea politică menţionată.

Confruntările politice, militare, economice şi de altă natură cu Rusia nu înregistrează vreo tendinţă optimistă. Dimpotrivă, aceste confruntări multiple şi suprapuse au antrenat şi tărâmul spiritual, ”războiul bisericesc” dintre Kiev şi Moscova iniţiat în acest an (era probabil singura dimensiune neafectată de acest război hibrid ”servit” lent Ucrainei), fiind departe de a putea fi stins în anul următor, cu toate implicaţiile sale evidente sau confuze. Pe ansamblu, Kievul se declară pregătit, cu un buget de campanie militară, pentru a se confrunta cu un ”război la scară largă” cu Moscova.

La nivelul întregii ţări este foarte posibil să devină mult mai vizibile vitezele diferite de absorţie a schimbărilor democratice, a reformelor de tot felul şi a modernizării statului şi a structurilor sale de forţă. În consecinţă, vor deveni mult mai pronunţate diferenţele de abordare a politicilor Kievului în partea de est a Ucrainei, comparativ cu partea de vest şi zona capitalei.

Confruntarea multidimensională cu Rusia

Războiul din estul Ucrainei

Războiul cu forţele separatiste, flancate corespunzător de cele ruse, din Donbas are toate şansele să intre în cel de al şaselea an de existenţă fără a mai cunoaşte perioade de stagnare. Condiţiile de iarnă grea, suprapuse în viitorul trimestru cu interesele politice de la Kiev de a estompa pe cât posibil efectele negative ale acestui conflict în campania electorală, vor face ca în prima parte a anului 2019 acesta să fie practic un ”război de poziţii”, cu perioade determinate de reinflamare. Operaţia Forţelor Unificate (JFO) a folosit perioada de 30 zile cât a fost impusă legea marţială (1) pentru a consolida dispozitivul militar ucrainean cu forţele şi miljloacele considerate necesare pe întreaga lungime a liniei de contact cu forţele separatiste. JFO nu a fost până acum acea ”operaţie de succes” care să readucă teritoriile ocupate înapoi şi este previzibil că această situaţie se va menţine şi în următorul an. Tactica JFO va rămâne cantonată la acţiunile ”paşilor mărunţi”. Părţile implicate în conflict nu se vor abţine de la acţiuni militare peste linia de contact, separatiştii fiind la curent cu faptul că forţele ucrainiene nu vor avea curajul să declanşeze o ofensivă de amploare, deoarece aceasta ar atrage intrarea în luptă a forţelor regulate ruse.

În condiţiile în care Moscova rămâne decisă să critice dur Kievul, să blocheze orice dialog cu actualul preşedinte ucrainean, să agreseze pe mai multe direcţii şi să submineze în toate formele posibile statul ucrainean, este foarte probabil ca, până după alegeri, aceasta să blocheze orice implicare politico-diplomatică şi militară occidentală de natură a modifica ”status quo”-ul în Donbas. După alegeri, este de aşteptat ca strategia rusă pentru Ucraina să fie (re)articulată în funcţie de cine se va instala pe noua scenă politică centrală de la Kiev.

Oricum, sintagma ”Ucraina nu trebuie pierdută !” pare să guverneze întregul pachet de acţiuni hibride, politice, militare sau economice ruse destinate pentru realizarea acestui obiectiv geopolitic. Până atunci, Moscova va profita de dificultăţile interne ucrainiene pentru realimentarea regiunilor separatiste din estul Ucrainei cu noi materiale militare (inclusiv sub masca unor ajutoare umanitare), respectiv pentru a retensiona situaţia dintre părţile aflate în conflict.

De aceea, retorica belicoasă a Kievului în raport cu Moscova este improbabil să se stingă pe tot parcursul anului 2019. Ucraina nu va accepta să piardă Crimeea sau raioanele estice din Donbas şi va vedea permanent în Rusia o ameninţare şi un adversar periculos. Argumentele Kievului sunt cât se poate de puternice şi legitime, fiind deci de aşteptat ca atitudinea ostilă faţă de Rusia să fie  instalată în Ucraina pentru o lungă perioadă de timp.

În această atmosferă în care lupta politică internă acerbă era exact ingredientul care mai lipsea, apariţia de noi incidente de securitate cu forţele ruse şi reactivarea războiului în Donbas nu numai că nu pot fi excluse, ci devin chiar riscuri suficient de probabile pentru a fi luate în calcul de strategii militari ucrainieni. 

Dimensiunea maritimă a războiului cu Rusia

Finalul anului 2018 a marcat declanşarea confruntărilor militare navale în apele Strâmtorii Kerci dintre Marea Neagră şi Marea Azov, iar Kievul a fost pus din nou într-o stare evidentă de inferioritate. Prin urmare, forţele navale ale Ucrainei vor necesita acţiuni urgente de modernizare şi reînzestrare pentru a face faţă măcar din punct de vedere defensiv la comportamentul predictibil agresiv al Rusiei.

Ucraina va trebui să acţioneze în cea mai mare parte pe cont propriu, întrucât este de aşteptat ca forţele ruse să blocheze încercările de intervenţie civilă sau militară externă în Marea Azov, producând totodată limitări severe de acţiune a forţelor SUA, NATO sau UE pentru sprijinirea Ucrainei în Marea Neagră. Lipsa de până acum a unor reacţii occidentale concrete în această direcţie crează îngrijorări ale politicienilor şi unor segmente largi ale societăţii ucrainiene, generate de temeri că preluarea controlului de către Moscova asupra Crimeei, Mării Azov şi apoi a arealelor maritime adicente litoralului ucrainean din Marea Neagră sunt chestiuni deja acceptate, fie şi tacit, la nivel internaţional.

Totodată, în perioada următoare, partea ucraineană va fi obligată să gândească o strategie de apărare şi de exercitare a drepturilor sale suverane în Marea Azov şi Marea Neagră, astfel încât să nu lase loc la semnale mixte şi interpretări care să ”legitimizeze” acţiuni ulterioare în forţă ale părţii ruse. Va fi o sarcină dificilă pentru politicienii şi strategii militari ucrainieni, dar un demers obligatoriu pentru a se evita noi confruntări pe mare cu forţele ruse, respectiv pentru a interzice dezvoltarea unor confruntări pe o altă dimensiune, cea aeriană, de asemenea dezavantajoasă pentru Kiev. Aceasta deoarece riscul de escaladare a confruntărilor Kievului cu Moscova este şi aşa suficient de ridicat în perioada electorală care urmează.

Anul electoral 2019, test pentru democraţie

În anul următor Ucraina va organiza, în ordine, alegeri prezidenţiale în luna martie şi parlamentare în luna noiembrie. Este încă devreme pentru a putea prognoza care anume politicieni sau mişcări politice vor veni la putere. Dar este previzibil că procesul va fi unul extrem de anevoios pentru cei care se vor înscrie în cursa electorală, inclusiv pentru preşedintele în exerciţiu, pentru instituţiile şi autorităţile ucrainiene chemate să asigure cadrul necesar pentru alegeri libere şi pentru eliminarea oricăror imixtiuni interne extremiste sau influenţe externe toxice. Va fi dificil pentru electoratul ucrainean să decidă personalitatea cea mai adecvată a se instala în fruntea statului ucrainean, stat aflat pe picior de război nedeclarat cu Rusia şi cu o divizare intrinsecă în evoluţie pe axa vest - est.

În plus, ambele procese electorale reprezintă oportunităţi pentru largi interferenţe ruse, la vedere şi mascate, de natură a submina tânăra democraţie ucraineană şi de a (re)aduce la putere politicieni sau forţe politice agreate la Moscova. Rusia va exploata diferitele reţele pe care le are deja în Ucraina, formate din "subiecţi loiali” agendei ruse pe teritoriul ucrainean, şi care ocupă diferite poziţii în multe sectoare reprezentative de activitate. Ca şi element de maximă importanţă, lipsa unor acţiuni dedicate ale Kievului de a contracara Rusia poate duce la replicarea în Ucraina a scenariului aplicat de Moscova în R.Moldova, unde a fost ”promovat” un preşedinte pro-rus. Sau mai grav, după ce un astfel de preşedinte pro-rus a fost ales, să se formeze şi un parlament pro-rus, cu toate consecinţele care pot decurge de aici pentru Ucraina.

Stabilitate internă şi statalitate

Pe ansamblu, Poroşenko şi executivul de la Kiev au reuşit până acum să menţină o anumită stabilitate internă de natură a stăvili potenţiale glisaje social-economice. La acest lucru a ajutat şi convenirea unor înţelegereri între puterea centrală şi administraţiile locale pentru exersarea unei descentralizări a puterii către conducerile locale din unele regiuni şi oraşe mari, cum ar fi Odesa, Harkhov, Lvov, Zaporojye. Cu toate acestea, în viitorul apropiat pot apare situaţii de radicalizare politică a conducerilor locale în contextul declanşării ”sezonului electoral 2019”. Pe acest fond, separatismul latent va tinde spre o amplitudine periculoasă. Sau mai grav, după cum evaluează unele cercuri politice ucrainiene de opoziţie, la tentative de creare a unor ”state separate”.

Din perspectiva descrisă mai sus, va fi monitorizată degradarea controlului Kievului asupra liderilor locali din sudul şi vestul statului, în special în regiunile Odesa, Melitopol, Kherson, Nikolaev, precum şi a celor din nordul regiunilor Rivne, Jitomir şi Volyn. Pe de altă parte, evoluţiile din ultima perioadă arată că persistă vizibile diferenţe de mentalitate, de orientări de politică internă şi externă, de cultură sau lingvistice între diferitele părţi geografice ale statului ucrainean, diferenţele fiind cel mai vizibile între vestul şi estul ţării. În plus, separatismul ar putea fi alimentat pe viitor de lipsa oricărui apetit al liderilor politici locali şi cetăţenilor de a da curs unor politici anti-ruse.

Prin urmare, există deja premize ca Ucraina să intre în perioada rămasă până la alegerile din 2019 într-o situaţie de instabilitate pronunţată, care, potrivit unor cercuri politice interne, în cazul în care lucrurile vor scăpa de sub control, ar putea angaja ţara pe o traiectorie periculoasă.

Toate cele menţionate mai sus vor determina probabil Kievul şi pe politicienii care se vor înscrie în alegeri să acorde atenţie maximă gestionării situaţiei din regiuni, în ideea de a fi realizată o unitate cât mai ridicată a societăţii ucrainiene. Este de aşteptat că şi preşedintele Poroşenko va acţiona în continuare pentru menţinerea statalităţii, indiferent dacă simultan vor fi lezate anumite principii ale democraţiei.

Reforme şi economie

Indiferent de rezultatele alegerilor, autorităţile de la Kiev vor fi nevoiţi să continue în anul 2019 o serie de acţiuni menite să implementeze reformele de tot felul, fiind sprijinite constant de state şi organizaţii internaţionale occidentale, desigur în măsura în care noii lideri politici vor dori acest lucru. Oricum, lucrurile nu pot rămâne la acest stadiu tranzitoriu în care au ajuns procesele deja începute.

Având în vedere că, în utima perioadă de timp, au fost înregistrate inerţii sistemice şi procese extrem de greoaie ale reformelor, este probabil ca o anumită stare de ”oboseală” să fie remarcată şi în anul 2019 pentru derularea reformelor, înclusiv a celor care se aplică sistemului naţional de apărare şi securitate. În anul 2019 va fi necesară o concentrare a eforturilor, inclusiv a celor de natură financiară, asupra continuării reformelor militare, respectiv pentru derularea activităţilor anunţate de modernizare a structurilor de forţă ale statului, pentru constituirea de noi unităţi militare combatante şi a unei grupări de forţe pentru apărare în caz de agresiune externă, pentru modernizarea înzestrării armatei şi a celorlalte structuri de forţă.

Procesele necesită o finanţare adecvată a proiectelor ambiţioase, necesită timp şi mai ales cooperare externă cu partenerii occidentali. Într-un an complet electoral, vor fi condiţii politice interne favorabile pentru ”mimarea” luptei anticorupţie, pentru încetinirea reformelor, pentru o disciplină bugetară mai redusă, sau pentru programe defectuoase de privatizare şi de stimulare a investiţiilor străine. Perspectiva alegerilor va fi în următorul an o frână pentru implicarea forţelor politice ucrainiene în adoptarea actelor legislative care să impună reforme decisive, sau anumite ”sacrificii” la nivelul societăţii, deoarece astfel de legi ar conţine inevitabil elemente anti-populare într-o perioadă cu interese politice extrem de complicate.

Echilibrarea macro-economică a Ucrainei a fost probabil una dintre (puţinele) realizări ale actualului executiv ucrainean. Iar vestea bună pentru 2019 a venit de la FMI (ca o reafirmare a atitudinii de susţinere a economiei Ucrainei, deşi Fondul este vizibil dezamăgit de progresele din 2018), care a adoptat un acord (2) cu Ucraina în vederea acordării unui nou împrumut ce deschide o linie de creditare de 3,9 miliarde de dolari.

Şi fiindcă tot a venit vorba de dimensiunile multiple ale războiului ucraineano-rus, să menţionăm şi componenta economică deloc neglijabilă de ”război al sancţiunilor” reciproce pe care cele două state îl vor purta în anul 2019. Premierul rus Medvedev a adăugat (29.12) la sancţiunile existente (3) o nouă listă de mărfuri din Ucraina care va intra sub incidenţa sancţiunilor economice ruse. Partea rusă a anunţat că va limita drastic investiţiile ruse în economia ucraineană, va reduce produsele agricole şi resursele energetice destinate Ucrainei. Acest ultim detaliu va genera la Kiev, nu numai în iarna 2019, mari probleme pe linia asigurării securităţii energetice şi a unor preţuri sustenabile la energie fără riscul unor derapaje economice interne.

Paradoxal sau nu, potrivit statisticilor ruse şi în pofida confruntărilor multiple ucraineano-ruse, Rusia a rămas printre cei mai mari investitori în economia ucraineană, iar Moscova nu a aplicat măsuri diplomatice şi economice restrictive regimului politic aflat la conducerea Ucrainei.

(1) Preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko, a anunţat la 26.12.2018 încheierea aplicării regimului legii marţiale. Reamintim că acest regim a fost introdus introdus la 26.11.2018, pentru o perioadă de 30 de zile numai în anumite regiuni unde era considerată posibilă sau iminentă o invazie a forţelor ruse după confruntarea militară navală din Strâmtoarea Kerci. Parlamentul ucrainean a aprobat decretul preşedintelui privind introducerea acestui regim, care prevedea, printre altele, posibilitatea limitării temporare a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor, inclusiv dreptul de a participa la alegeri, sau libertatea de exprimare.

(2) Noul acord încheiat cu FMI este un acord de tip ”stand-by arrangement”, cu o durată de 14 luni, care va înlocui acordul semnat în anul 2015 şi care urma să expire în luna martie 2019.

(3) Preşedintele Putin a semnat (22.10.2018) decretul prin au fost impuse sancţiuni speciale Ucrainei, cu precădere de natură economico-financiară, ca răspuns la ”abordarea neprietenoasă şi ostilă faţă de Rusia”. Cele mai simple măsuri vizează persoanele fizice şi juridice ucrainiene, ale căror conturi, capitaluri şi alte active financiar-economice şi materiale existente pe teritoriul Rusiei vor fi blocate. Vor fi interzise orice exporturi de capital către Ucraina. Celelalte măsuri vor viza securitatea economică a statului ucrainean, care va cunoaşte presiuni destabilizatoare suplimentare din partea Rusiei. Reamintim că Ucraina a introdus (după SUA şi UE), mai multe pachete de sancţiuni împotriva a peste 100 de societăţi comerciale ruse şi circa 400 de cetăţeni ruşi, respectiv sancţiuni împotriva companiilor de transport ruseşti pentru cooperarea cu separatiştii din Donbas. Kievul a mai anunţat măsuri unilaterale de reducere a legăturilor economice cu porturi din Rusia, ca urmare a blocadei ruse în Marea Azov.