PREVIZIUNI POLITICE ŞI DE SECURITATE – 2019 (IX)

Balcanii de Vest

În contextul politic şi de securitate din Balcanii de Vest, fragilitatea care caracterizează în prezent şi, cel mai probabil, va carcteriza şi în viitor regiunea scoate în evidenţă o complexă interacţiune a provocărilor interne şi externe care au o influenţă semnificativă asupra stabilităţii regiunii.

Anul 2018 este considerat a fi unul de mare importanţă pentru evoluţia situaţiei generale din Balcanii de Vest, aşteptările privind procesul de integrare a regiunii în structurile europene şi euroatlantice devenind mult mai mari în contextul desfăşurării unor evenimente cheie care au avut loc, după cum urmează:

 Adoptarea, în data de 06.02.2018, de către Comisia Europeană a strategiei pentru „O perspectivă credibilă de aderare pentru Balcanii de Vest şi un angajament sporit al UE în regiune”;
 Discuţiile miniştrilor afacerilor interne din UE (08.03.2018) cu privire la cooperarea cu Balcanii de Vest în domeniul securităţii interne şi combaterii terorismului, pe baza noii strategii prezentate de Comisia Europeană;
 Desfăşurarea la Sofia (17.05.2018) a Summit-ului UE-Balcanii de Vest, unde UE a evidenţiat din nou hotărârea de a nu face compromisuri în ceea ce priveşte îndeplinirea integrală a criteriilor de aderare şi realizarea progreselor necesare pentru luarea în considerare a cererilor de aderare pentru fiecare entitate din regiune;
 Semnarea (17.06.2018) a acordului dintre Skopje şi Atena şi ratificarea acestuia în parlamentul macedonean (20.06.2018), referitor la schimbarea numelui constituţional al ţării (în Republica Macedonia de Nord);
 Desfăşurarea celui de al V-lea summit desfăşurat sub egida iniţiativei "Procesul de la Berlin" , organizat la Londra (09-10.07.2018), această iniţiativă având ca scop dezvoltarea colaborării în vederea sprijinirii securităţii, stabilităţii şi prosperităţii regiunii;
 Invitarea Macedoniei să înceapă discuţiile pentru aderarea la Alianţa Nord-Atlantică, decizia fiind adoptată în contextul îndeplinirii acelor condiţii ce blocau soluţionarea diferendului dintre Atena şi Skopje cu privire la denumirea statului macedonean. Parlamentul R.Macedonia a adoptat (19.07.2018) o Declaraţie privind sprijinirea procesului de aderare la NATO;
 Adoptarea de către Comisia Europeană (03.08.2018) a revizuirii şi actualizării documentului de strategie orientativă pentru Bosnia şi Herţegovina (BIH), pentru a ţine seama de cele mai relevante evoluţii ale procesului de integrare în UE şi de rezultatele obţinute până în prezent în diferitele domenii, dar şi pentru o nouă perioadă prelungită până în 2020;
 Conform consensului realizat în Consiliul European (CE) cu privire la progresul realizat de Macedonia şi Albania în procesul integrării europene, Skopje şi Tirana vor putea începe discuţiile de aderare, în iunie 2019, în contextul în care îndeplinesc condiţiile impuse până în prezent.

Cu toate că s-au realizat progrese importante, nu putem contesta că au existat şi evoluţii negative din Balcanii de Vest, acestea din urmă scoţând în evidenţă dificultăţile legate de extindere ca politică în regiune şi generând serioase îndoieli cu privire la capacitatea entităţilor din zonă de a îndeplini condiţiile pentru integrare.

Evoluţiile şi actuala stare de impredictibilitate a entităţilor candidate, dar şi lipsa de progrese în procesul de aderare (inclusiv lipsa de interes ce ţine atât de mediul etnic şi religios, cât şi de cel politic) se datorează, în special, problemelor de natură teritorială încă nesoluţionate.

Drept urmare, pentru anul 2019, ar putea fi supuse dezbaterilor şi analizelor următoarele prognoze la nivelul entităţilor din Balcanii de Vest:
 Situaţia economică şi socială precară, precum şi starea slabă de dezvoltare a democraţiilor în cadrul entităţilor dintr-o regiune aspirantă la integrarea în structurile europene şi euroatlantice va continua să contribuie la crearea unui mediu favorabil şi deschis pentru manifestarea influenţelor externe, care nu sunt întotdeauna compatibile cu viziunea UE şi NATO pentru viitoarea traiectorie a regiunii.
 Mediului politic fragil caracterizat de o slabă autoritate statală şi tendinţa de favorizare a unor fenomene specifice corupţiei şi crimei organizate, persistenţa unor tensiuni latente generate de mişcările separatiste generate de structura etnică şi religioasă complexă a populaţiei, existenţa unor decalaje majore din toate punctele de vedere între entităţile din regiune şi, nu în ultimul rând, evoluţiile neconcludente a relaţiilor interstatale şi încercările de destabilizare a regiunii prin diverse acţiuni, vor continua să pună sub semnul întrebării capacitatea structurilor regionale şi internaţionale de a gestiona situaţia din regiune.
 Într-un astfel de context, vor fi generate din ce în ce mai des anumite rezerve cu privire la capacitatea UE de a acţiona decisiv într-o regiune caracterizată de provocări şi aşteptări tot mai mari, acest fapt solicitând organizaţiei eurpenene să joace un rol regional şi global mai puternic.
 Afluxul de refugiaţi şi migranţi de-a lungul rutelor balcanice, precum şi migraţia pe scară largă către UE, numărul semnificativ de luptătorii din Balcanii de Vest care      au participat la acţiunile grupărilor teroriste din Siria şi Irak şi înregistrarea în regiune  a unor tipuri de arme folosite în atacuri teroriste în alte regiuni ale lumii, creşterea la nivelul regiunii a numărului grupărilor adepte ale fundamentalismului islamic şi naţionalismului extremist vor contribui la atestarea măsurii în care Balcanii de Vest se apropie de spaţiul de securitate european şi euroatlantic şi, de asemenea, vor scoate în evidenţă într-o măsură şi mai mare vulnerabilităţile regiunii faţă de factorii externi de instabilitate şi insecuritate.
 Drept urmare, UE şi SUA vor continua să-şi intensifice eforturile pentru refacerea echilibrului de putere în regiune, fapt care ar permite Bruxelles-ului, dar mai ales Washingtonului să gestioneze eficient relaţiile dintre entităţile din zonă, acestea continuând să fie afectate de dispute şi divergenţe de opinii în plan politic, etnic şi religios. Mai mult, având în vedere că, pe lângă Rusia, şi alţi actori internaţionali manifestă un interes din ce în ce mai crescut pentru regiune, UE şi SUA vor căuta să evite o confruntare cu Moscova, în contextul în care autorităţile ruse caută să controleze procesul de integrare al regiunii în structurile europene şi, mai ales, să blocheze extinderea NATO în zonă, dar şi să-şi consolideze influenţa pentru reorientarea politicilor Balcanilor de Vest către Moscova.
 Drept urmare, pentru a sprijini în mod eficient regiunea pe calea aderării la UE şi, acolo unde este cazul, pe calea aderării la NATO, sunt necesare mecanisme şi instrumente care să depăşească politica de extindere proprie pentru a aborda această complexitate a provocărilor interne şi externe existente în Balcanii de Vest, cadrul de integrare al regiunii fiind pus în aplicare printr-o abordare a condiţionalităţii.
 Un proces de aderare credibil, bazat pe condiţii stricte şi echitabile, se va dovedi a fi esenţial pentru a favoriza dezvoltarea unei capacităţi de rezilienţă adecvate în regiune, prin cultivarea rezistenţei statului şi a societăţii, UE făcând o investiţie pe termen lung în interesul propriilor cetăţeni. Căutând cele mai potrivite mecanisme pentru a creşte impactul acţiunii externe a UE şi pentru a susţine progresul în regiune, se impune o abordare preventivă şi o tratare anticipativă şi proactivă a evoluţiilor din zonă.
 Având în vedere eforturile de integrare în structurile europene, experienţa creşterii economice din ultimii trei ani face ca prognoza pentru anul 2019 să fie favorabilă economiilor din Balcanii de Vest, fiind foarte probabil ca acestea să crească peste media din alte regiuni din Europa Centrală, de Est şi de Sud-Est,
iar consumul şi investiţiile în infrastructură urmând a reprezenta o creştere importantă . Cu toate acestea, creşterea economică în Balcanii de Vest ar putea fi influenţată negativ de o posibilă cultivare şi dezvoltare a percepţiei existenţei unui nivel ridicat al incertitudini în mediul politic din zonă cu privire la susţinerea UE şi SUA a procesului de integrare a regiunii. O posibilă evoluţie impredictibilă şi negativă în acest domeniu va fi susţinută şi de creşterea influenţei Rusiei, Turciei şi Chinei, toate acestea putând genera îndoieli şi, implicit, riscuri la adresa stabilităţii şi aşa destul de fragilă a regiunii. Semnificativ de evidenţiat aici sunt demersurile exercitate de autorităţile chineze pentru creşterea influenţei în regiune, un exemplu edificator în acest sens fiind desfăşurarea celui de-al VII-lea summit al şefilor de guvern din ţările din Europa Centrală şi de Est (ECS) şi China, sub auspiciile formatului "16+1" , care a avut loc la Sofia, în perioada 06-07.07.2018.
 Condiţiile pieţei muncii vor continua să se îmbunătăţească în Balcanii de Vest, conform tendinţelor din ultimii ani regiunea având potenţialul de a înregistra o creştere semnificativă a ocupării forţei de muncă şi o reducere semnificativă a şomajului. Având în vedere perspectivele de creştere pozitivă, este probabil ca această tendinţă să continue şi în 2019 şi următorii ani, chiar dacă competitivitatea la nivel extern a regiunii este încă slabă, deficitele de cont curent urmând să varieze între 4% (Macedonia şi Serbia) şi 20% (Muntenegru) din PIB.
 A devenit foarte clar că viitorul Balcanilor de Vest este în mare parte legat de sprijinul structurilor europene şi euroatlantice, de evoluţiile politice din cadrul UE şi din SUA, din punct de vedere al securităţii regiunea având nevoie de sprijin pentru o bună guvernare. Astfel, NATO va continua să joace un rol esenţial în procesul de menţinere a stabilităţii regiunii, prin urmare, orice incertitudine cu privire la angajamentul UE şi SUA faţă de

Ţinând cont de anumite elemente specifice şi particularizând la nivelul entităţilor din Balcanii de Vest, pentru anul 2019, ar putea fi supus dezbaterilor şi analizelor şi următorul set de prognoze:

o Serbia şi Kosovo
 Dialogul mediat de UE între Belgrad şi Priştina va continua, dar principalele  obstacole vor rămâne în continuare diferenţele de opinie asupra statutului Kosovo şi, implicit, cu privire la viitorul şi drepturile etnicilor sârbi din nordul fostei provincii sârbe.
 Ca urmare, se prefigurează creşterea semnificativă a presiunii internaţionale asupra Belgradului şi Priştinei pentru a-şi defini relaţiile şi a se ajunge la un acord privind normalizarea relaţiilor. În acest context, chiar dacă liderii politici din Kosovo şi Serbia nu par a fi dispuşi să renunţe la retorica lor naţionalistă şi populistă, în 2019 se prefigurează o implicare semnificativă a principalilor actori internaţionali, UE, SUA şi Rusia, în soluţionarea disputei cu privire la statutul Kosovo, pentru normalizarea relaţiilor bilaterale între Belgrad şi Priştina şi, nu în ultimul rând, pentru definirea cu claritate a opţiunilor şi, mai ales, a viitorului european şi euroatlantic al celor două entităţi.
 UE şi SUA îşi vor intensifica eforturile şi pentru gestionarea cu atenţie deosebită a evoluţiei relaţiei Belgrad-Priştina pentru a se evita punerea în operă de către cele două părţi a acelor decizii ce ar putea genera provocări majore care ar putea conduce la escaladarea tensiunilor sau chiar la declanşarea unor conflicte ce ar putea atrage şi o posibilă intervenţie a Rusiei. În sprijinul acestei prognoze poate fi adus ca argument faptul că Serbia ar putea exploata oportunitatea şansei să devină membru UE în 2025, iar Kosovo ar putea exploata şansa de a beneficia de liberalizarea vizelor în 2019 şi de un mediu internaţional favorabil pentru a deveni membru al marilor organizaţii internaţionale, inclusiv al UE, în 2037.
 Înregistrarea unei îmbunătăţiri a situaţiei generale a Serbiei şi Kosovo ar putea depinde de menţinerea unor bune relaţii cu UE şi cu NATO, fapt care ar menţine procesul de integrare în structurile europene şi euroatlantice a Balcanilor de Vest pe un trend ascedent. Bruxelles-ul va menţine principala sa pârghie pentru medierea dialogului şi a echilibrului între Belgrad şi Priştina, ţinând cât mai departe "un nou război care pare a fi doar la o scânteie depărtare".
 Cu toate că, la un moment dat, preşedintele Serbiei, Aleksandar Vučić şi preşedintele Kosovo, Hashim Thaçi, au anunţat că ar putea lua în considerare modificarea frontierelor ca parte a normalizării relaţiilor dintre Serbia şi Kosovo pentru continuarea procesului de aderare la UE, o astfel de soluţie pare a fi percepută ca o linie roşie a cărei depăşire ar risca reluarea conflictului etnic. În acest context, se poate prognoza că o posibilă schimbare de teritorii şi frontiere între Serbia şi Kosovo este exclusă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă a avea loc în perioada de 2020-2022. Actualmente, o astfel de propunere se va confrunta cu o opoziţie semnificativă din partea unor ţări precum Germania şi Marea Britanie, cu toate că la un moment dat propunerea părea percepută de către SUA şi UE ca soluţie pentru disputa Serbia-Kosovo, obiectivul probabil fiind soluţionarea acestei dispute înainte de alegerile pentru Parlamentul European din 2019.
 Cu toate la un moment dat şi Rusia percepea o posbilă modificare a frontierelor pe criterii etnice ca o soluţie pentru disputa dintre Belgrad şi Priştina, dezbaterea pe această temă ar putea fi percepută ca o tactică de negociere şi o disponibilitate pentru realizarea unor compromisuri între Serbia şi Kosovo. O astfel de atitudine a liderilor de la Belgrad şi Priştina ar putea avea ca obiectiv obţinerea sprijinului principalilor actori internaţionali în vederea soluţionării disputei dintre cele două entităţi în concordanţă cu propriile lor interese.
 În cazul în care se va ajunge la un acord între Belgrad şi Priştina, cel mai probabil în primăvara anului 2019, anterior ar putea fi organizat un referendum pe această temă, preşedintele Serbiei, Aleksandar Vučić subliniind după discuţiile de la Bruxelles cu preşedintele kosovar Hashim Thaçi, că "nu va semna nimic şi decizia finală va fi luată de popor". Cu toate acestea, atâta timp cât perspectivele de aderare a Serbiei şi Kosovo la UE rămân legate şi condiţionate de realizarea unui acord cu privire la statutul fostei provincii sârbe, nu ne putem aştepta, pe termen scurt, la acceptarea unor compromisuri semnificative din partea Belgradului fără a i se face concesii majore în procesul de integrare.
o Bosnia şi Herţegovina (BIH)
 Rezultatele alegerilor generale prezidenţiale şi parlamentare desfăşurate în BIH, în 07.10.2018, au confirmat, pe termen lung, divizarea pe criterii etnice atât între cele trei principale grupuri etnice, cât şi în interiorul acestora, efectele generate urmând a influenţa semnificativ evoluţiile generale din BIH în 2019.
 Câştigarea unui loc în cadrul preşedinţiei BIH de către naţionalistul sârb, Milorad Dodik, fost preşedinte al R.Srpska (RS) va consolida percepţiei deja consacrată a divizării pe linii etnice a statului bosniac.
 În pofida faptului că după câţiva ani de instabilitate şi criză politică şi după ce Consiliul de Miniştri al Bosniei şi Herţegovinei (BIH) a reuşit să facă paşi importanţi spre integrarea europeană, eforturile făcute pentru consolidarea la nivel central al statului bosniac şi realizarea unor progrese în procesul de apropierea de UE şi NATO ar putea fi subminate din cauza prefigurării unor perspective minime de realizare a consensului social şi a unui parteneriat consolidat cu cetăţenii şi societatea civilă, acestea fiind imperios necesare pentru realizarea obiectivului de integrare a statului bosniac în structurile europene şi euroatlantice.
 Consensul a căpătat o importanţă vitală pentru BIH mai ales după ce noua strategie a Comisiei Europene privind extinderea UE a dat noi speranţe statului bosniac să obţină în curând statutul de candidat, să înceapă negocierile cu UE şi să continue procesul de integrare.
 Milorad Dodik va avea un rol foarte important în procesul de generare a unei dinamici destabilizatoare în contextul legăturilor consolidate cu Rusia pe care le are acesta. Victoria unui candidat naţionalist anti-UE şi anti-NATO va constitui un obstacol suplimentar pentru procesul de aderare al BIH la cele două organizaţii, acest fapt urmând a contribui consistent la generarea unui nivel ridicat de incertitudine cu privire la evoluţiile viitoare ale statului bosniac.
 Cu toate acestea, Alianţa Nord-Atlantică îşi va intensifica acţiunile pentru stimularea procesului de integrare a BIH în NATO şi contracararea poziţiilor negative dezvoltate în ultima perioadă de liderii din R.Srpska în încercarea lor de a bloca procesul de aderare şi a consolida influenţa F.Ruse în BIH.
o R. Macedonia
 Acordul încheiat între Grecia şi R.Macedonia, în 17.06.2018, pare a pune capăt disputei dintre cele două state şi a debloca procesul de aderare a statului macedonean în structurile europene şi euroatlantice.
 Optimismul la Skopje va ajunge la cote foarte înalte, în 2019, instituţiile macedonene făcând dovada că au credibilitatea şi capacităţile necesare pentru a face faţă provocărilor din regiune, mai ales a celor de securitate.
 Statul macedonean va face eforturi semnificative pentru a dezvolta percepţia că este un partener serios în regiune şi că este singurul stat din Balcanii de Vest care are potenţialul necesar de a îndeplini criteriile de aderare până în 2023, înaintea Serbiei şi Muntenegrului, pentru care perspectiva anunţată a fost 2025.
o Muntenegru
 După ani marcaţi de crize economice şi oboseala extinderii, în 2018, Muntenegru a primit din partea Comisiei Europene mesajul că ar putea adera la UE în 2025 alături de Serbia, Bruxelles-ul încearcând să dea un nou impuls procesului de aderare a celor şase entităţi din Balcanii de Vest. Mai mult, în iunie 2018, statul muntengrean a împlinit un an de la integrarea în NATO, devenind o ţară sigură şi stabilă.
 Cu toate acestea, în contextul în care Rusia şi China au interese divergente în regiune, Rusia beneficiind de efectele destabilizării regiunii, iar China beneficiind de efectele stabilităţii regiunii, în 2019 nu poate fi exclusă creşterea influenţei din partea acestor doi actori internaţionali, o astfel de evoluţie putând complica realizarea de către Muntenegru a criteriilor impuse pentru închiderea capitolelor acquis-ului comunitar al UE, în special a celor care abordează domeniul politic şi cel economic.
 În acest context, evaluând situaţia din Muntenegru ca stat membru al Alianţei, inevitabil apar două întrebări:
- UE poate contracara influenţele politice şi economice ale Rusiei şi Chinei?
- integrarea în UE a Muntenegrului va rămâne o problemă de influenţă externă sau se materializa printr-o invitaţie oficială în momentul îndeplinirii tuturor condiţiilor impuse pentru aderare?
Drept urmare, un lucru devine foarte clar şi anume că începând chiar cu anul 2019, UE ar trebui să abordeze aceste două chestiuni în mod practic, pe măsură ce procesul de aderare avansează.
o Albania
 În iunie 2019, Albania va începe negocierile de aderare la UE alături de R. Macedonia, având în vedere capacităţile şi potenţialul demonstrat de instituţiile statului albanez, stat membru al NATO.
 UE va continua să transmită semnale foarte clare că eforturile de reformare şi promovare a reconcilierii, de dezvoltare a relaţiilor de bună vecinătate şi a dialogului politic pentru rezolvarea problemelor pe termen lung au avut succes şi au generat progrese importante, acest lucru însemnând că liderii albanezi au pus în aplicare valorile europene care îi apropie de UE.

Concluzionând, putem aprecia că, în contextul creşterii atât a interesului Rusiei de a-şi consolida poziţia pentru a submina şi controla accesul Balcanilor de Vest în UE şi pentru a bloca extinderea NATO în regiune, cât şi al promisiunilor de investiţii şi dezvoltare făcute de China şi alţi actori din Orientul Mijlociu, zona are nevoie de a scăpa de povara birocraţiei şi are nevoie să beneficieze de o implicarea şi mai intensă a UE şi Alianţei Nord-Atlantice în realizarea unei sinergii a tuturor eforturilor pentru dezvoltarea cooperării cu şi între entităţile aspirante la integrare.
În timp ce Rusia va continua să anunţe cu o încredere disimulată că poate oferi o alternativă la integrarea euroatlantică, UE NATO vor continua să-şi reafirme angajamentul lor de extindere pentru Balcanii de Vest.
UE va continua să sprijine foarte multe activităţi legate de procesul de reformă din Balcanii de Vest. Abordarea reformelor privind statul de drept, drepturile fundamentale ale omului şi buna guvernare vor rămâne cele mai presante probleme pentru regiunea Balcanilor de Vest şi marile preocupări pentru comunitatea internaţională.
SUA se pare că au înţeles ca trebuie să aibă o strategie în acest sens şi, cel mai probabil, în 2019 îşi va asuma responsabilitatea de a juca un rol major pentru a promova în mod activ un echilibru între securitatea regională, creşterea economică şi guvernarea responsabilă în întreaga regiune a Balcanilor de Vest. Adoptarea unei astfel de poziţii pare a fi soluţia optimă identificată atât pentru contracararea disputelor din regiune, cât şi pentru neutralizarea influenţei negative a diverşilor actorilor externi care au ca obiectiv menţinerea unei stabilităţi fragile în regiune.

@@@

[1] "Procesul de la Berlin" este o iniţiativă diplomatică germană privind Europa de Sud-Est (a Cabinetului Merkel) legată de viitoarea extindere a UE care a fost iniţiată pentru a consolida şi menţine dinamica procesului de integrare în structurile europene, în contextul creşterii euroscepticismului. "Procesul de la Berlin" este o iniţiativă de cooperare interguvernamentală menită să revitalizeze relaţiile multilaterale dintre Balcanii de Vest şi anumite state membre UE şi să îmbunătăţească cooperarea regională în Balcanii de Vest în ceea ce priveşte dezvoltarea infrastructurii şi a economiei. 

[1] Creşterea PIB în Balcanii de Vest a fost 3% în 2017, 3,2% în 2018 fiind prognozată a fi de 3,4% în 2019, investiţiile în infrastructură urmând a reprezenta o creştere esenţială. În Albania şi în Kosovo, creşterea economică va fi deosebit de ridicată (în medie, aproximativ 3,8%), în timp ce în Bosnia şi Herţegovina, Macedonia, Muntenegru şi Serbia se va înregistra o medie a ritmurilor de creştere de aproximativ 3%.

[1] La acest summit, pe lângă cele 11 state membre ale UE (Bulgaria, Croaţia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Ungaria), au participat şi 5 state din Balcanii de Vest aspirante la integrarea în UE (Albania, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Macedonia şi Serbia).