PREVIZIUNI POLITICE ŞI DE SECURITATE – 2019 (IV)

SUA - previziuni 2019

Într-un interviu acordat, în luna iulie 2018, prestigioasei publicaţii Financial Times, titanul diplomaţiei mondiale, Henry Kissinger spunea despre preşedintele SUA : “Eu cred că Trump poate fi una din acele figuri ale istoriei, care apar din când în când pentru a marca sfârşitul unei ere şi care să forţeze schimbarea vechii ordini. Aceasta nu înseamnă că el ştie asta sau că o consideră ca pe o excelentă alternativă. Ar putea fi doar un accident“.

Într-adevăr, prin deciziile sale, Trump a declanşat o adevărată lansare a unei noi ordini mondiale. În general, liderii, la orice nivel, îşi impun modul lor de gândire şi de acţiune, asupra funcţionării şi deciziilor organizaţiei pe care o conduc. În aceeaşi măsură, Donald Trump îşi impune modul său de gândire şi de acţiune asupra SUA.

Noile principii economice şi de securitate implementate de preşedintele SUA schimbă vechile paradigme ale lumii. Plecând de la recomandarea lui George Washington şi Thomas Jefferson, care au  susţinut principiul potrivit căruia SUA nu trebuie să facă parte din alianţe sau coaliţii permanente, întrucât acestea, prin regulile pe care le impun s-ar putea să afecteze interesele naţionale ale ţării, Donald Trump a semnat ieşirea SUA din Acordul privind schimbările climatice pentru că aplicarea acestuia ar fi însemnat pentru producătorii americani mari cheltuieli pentru aplicarea de tehnologii nepoluante. De asemenea, SUA a renunţat la tratatul de parteneriat transpacific, semnat de 11 state printre care şi Marea Britanie ca şi la tratatul transatlantic de liber schimb.

Motivul nesemnării acestor tratate a fost, conform declaraţiilor lui Trump, balanţa negativă de comerţ pe care SUA o avea cu unele state din parteneriatele şi acordurile menţionate, deci afectarea interesului naţional. În acelaşi timp se pot aminti deciziile administraţiei Trump de creştere a taxelor vamale la unele produse, cum ar fi produsele de oţel şi aluminiu din Uniunea Europeană ca şi o largă gamă de produse importate din China.

Aplicând fără nici o abatere sloganul electoral America First, preşedintele SUA a impus cu fermitate interesul naţional înainte de oricare posibile avantaje de moment. El se autodeclară, în ciuda opiniei altor lideri, că este naţionalist şi patriot, legând cele două noţiuni una de cealaltă.

Semnarea la sfârşitul anului 2018 a acordului NAFTA din care SUA se retrăsese iniţial, este o dovadă că, prin negocieri, SUA poate să revină la unele decizii atunci când sunt atinse obiective ale interesului naţional. Dacă adăugăm şi faptul că a acceptat un moratoriu cu privire la amplificarea taxelor de import/export cu China, avem precedentele create pentru a considera că în anul 2019 este posibil ca, prin negocieri, să se poată găsi soluţii de tipul win-win . De multe ori, efectele şi comportamentul Administraţiei SUA în relaţiile internaţionale, se bazează pe principiile şi trucurile folosite în negocierile comerciale, unde Trump are experienţa unui fost om de afaceri de succes. Păstrând retorica specifică, probabil în anul 2019, Trump va fi, probabil,comparativ cu 2018, mai dispus să negocieze aspecte comerciale cu vechii parteneri. Identificarea, de către aceştia din urmă, a intereselor naţionale americane referitor la subiectul negocierii, va face din SUA un partener de negociere predictibil.

SUA se vor implica în anul 2019, cu fermitate, în apărarea principalilor săi parteneri care, conform Strategiei de Securitate Naţională sunt Israel şi statele membre NATO. În ceea ce priveşte relaţia cu NATO, SUA va fi în continuare cel mai important membru al Alianţei şi va participa direct la asigurarea securităţii celorlalte state care fac parte din Alianţă.  Probabil, prin retragerea din Tratatul pentru rachetele cu rază mică şi intermediară de acţiune, SUA vor disloca sisteme de rachete din această categorie, în statele de la graniţa de est a NATO, ca răspuns la acţiunile Rusiei. În relaţia cu celelalte state membre ale Alianţei, mai ales cu Franţa şi Germania, SUA îşi va păstra poziţia fermă de a impune o contribuţie financiară de 2% pentru dezvoltarea capacităţilor de apărare naţională a acestor state ca şi pentru misiunile şi programele NATO. Va accepta, probabil, şi o programare a modului de atingere a acestui plafon.

Relaţiile SUA cu Uniunea Europeană, vor arăta probabil în anul 2019 mai multă disponibilitate la dialog. Relaţia cu Marea Britanie se va păstra probabil la un nivel pozitiv în beneficiul ambelor state. Potenţiala izolare, prin Brexit, a Regatului Unit faţă de UE, va fi suplinită, probabil, de relaţia transatlantică.

Relaţia SUA cu Franţa, probabil, se va îmbunătăţi în anul 2019. Pe timpul demonstraţiilor de la Paris şi din alte oraşe s-au făcut scandări în favoarea relaţiilor cu SUA, în contextul aprobării retragerii acesteia din Acordul referitor la schimbările climatice. Macron, probabil, nu mai are nevoie şi de alte elemente de dispută internă şi va evita o poziţionare împotriva SUA. De altfel, credibilitatea sa este în scădere, nu numai în Franţa, dar şi în alte state europene ca şi în SUA. De aceea poziţiile sale pe plan internaţional, cel puţin pe o perioadă limitată de timp nu vor mai fi atât de ferme sau contradictorii.

Relaţia SUA cu Germania, în anul 2019 va cunoaşte, probabil, un parcurs fără ciocniri în declaraţii. Ambele părţi îşi cunosc perfect poziţiile şi, de aceea reluarea discuţiilor pe aceleaşi teme nu ar fi în interesul niciunuia dintre parteneri. SUA, cu abordarea sa pragmatică, deşi nu va declara, va accepta, probabil, opinia potrivit căreia o Europă cu Merkel este mai bună decât o Europă fără Merkel. Bântuită de naţionalism şi de populism, Europa, ar fi un partener mai complicat pentru SUA decât în prezent. Înlăturarea prea devreme a d-nei Merkel din poziţia de cancelar al Germaniei ar complica mult securitatea europeană, ceea ce Trump nu îşi doreşte.

Relaţia SUA cu Rusia se va deteriora în anul 2019, varianta unor confruntări regionale neputând să fie exclusă. Marea Neagră, Marea Baltică, Ucraina dar şi alte zone ale lumii fiind potenţiale zone ce ar putea permite executarea de provocări dar şi de răspunsuri la acestea. Decizia retragerii forţelor americane din Siria, nu reduce semnificativ posibilitatea unor confruntări. Programul agresiv de înarmare al Rusiei, ca şi ridicarea nivelului de pregătire al Forţelor sale Armate evidenţiază faptul că, din punctul de vedere al Rusiei, o confruntarea majoră este oricând posibilă.

Probabil, în anul 2019, SUA vor creşte presiunile la adresa Iranului poziţionându-se pe poziţii opuse faţă de alte puteri ale lumii ca: Rusia, China, Germania sau Franţa. Declarând Israelul ca principal aliat şi partener, SUA va face tot ceea ce este posibil pentru a asigura securitatea acestui stat. Chiar aflate în fază incipientă, orice ameninţări la adresa Israelului vor fi considerate ca ameninţări la adresa SUA.
De la recenta rezoluţie a Congresului SUA, împotriva Arabiei Saudite, referitoare la cazul Khashoggi, relaţiile dintre cele două ţări au început să se deterioreze. Probabil că semnele unor poziţii tensionate vor continua şi în anul 2019. Interesele economice ale celor două state ca şi existenţa unui duşman comun, Iranul, nu vor amplifica aceste tensiuni care, chiar începând cu a doua parte a anului 2019 vor trece, treptat, în planul doi al intereselor dintre cele două state.

În ceea ce priveşte relaţia cu Iranul, SUA vor păstra şi pentru anul 2019 o poziţie fermă şi nu este exclus să înceapă aplicarea de sancţiuni economice companiilor care au relaţii economice cu firme din Iran şi acestea să nu mai fie acceptate ca partener de afaceri cu firme ale SUA.
Probabil, în anul 2019, va avea loc o a doua întâlnire dintre Donald Trump şi Kim Jong Un, liderul Coreei de Nord. Ca şi prima întâlnire din anul 2018, aceasta nu va duce la modificări spectaculoase ale relaţiilor dintre cele două state, dar va fi încă un pas mic pe calea detensionării acestora.

China şi SUA au uriaşe interese economice reciproce. Aşa zisul război al comerţului început între cele două state în anul 2018 a intrat într-o fază de moratoriu. Statisticile arată că acest război a afectat mai mult economia SUA decât pe cea a Chinei. Deficitul comercial al SUA cu China este mult mai mic decât cu Germania. De aceea anul 2019 va fi mai degrabă un an al negocierilor decât al confruntărilor cu China.

Anul 2018 a fost un an electoral pentru SUA. Partidul Republican a câştigat Senatul iar Partidul Democrat a câştigat Camera Deputaţilor. În felul acesta îi va fi destul de greu lui Trump ca în anul 2019 să treacă prin Congresul SUA legile pe care şi le doreşte cu aceeaşi uşurinţă ca şiîn anul 2018. Cea mai mare problemă este cea legată  de posibila procedură de revocare a preşedintelui din funcţie. Conform legislaţiei SUA aceasta ar fi iniţiată şi derulată de Camera Deputaţilor şi aprobată în final de Senat. Deşi un raport al Camerei Deputaţilor ar putea propune revocarea preşedintelui ea nu ar fi, probabil, aprobată de Senatul majoritar republican. Totuşi, derularea unei asemenea proceduri ar fi dăunătoare preşedintelui mai ales sub aspectul alegerilor prezidenţiale din 2020. Nu este însă exclus ca în anul 2019 să se pună o asemenea problemă. Schimbările produse la nivelul administraţiei, dar mai ales schimbările la nivelul Departamentului Apărării, de la demisia lui James Mattis, la schimbările ce urmează să fie făcute la conducerea Forţelor Armate ale SUA, determină o şi mai mare atenţie din partea tuturor statelor lumii la deciziile preşedintelui Trump.