PREVIZIUNI POLITICE ŞI DE SECURITATE – 2019 (II )

Într-un ciclu de articole ce vor fi publicate în Monitorul Apărării şi Securităţii, vom prezenta punctele de vedere ale colectivului ce realizează acest proiect referitor la posibilele evoluţii politice şi de securitate, în lume, în anul 2019. Fără pretenţii de exhaustivitate, acestea vor fi estimări bazate pe datele obţinute din surse deschise, pe analiza realităţilor anului 2018, în dinamica lor şi nu în ultimul rând pe experienţa analitică a autorilor. După o analiză generală a posibilelor evoluţii ale securităţii globale din anul 2019, vor fi prezentate previziuni politice şi de securitate ale principalelor zone geografice şi ai principalilor actori.

Capitolul Il
Uniunea Europeană - situaţia politică şi de securitate – previziuni 2019
 

Anul 2018 a fost un an tensionat pentru întreaga Europă. Tensiunilor din relaţiile cu SUA sau Rusia li s-au adăugat cele din interiorul Uniunii Europene şi chiar din interiorul statelor ce o compun. Dorinţa statelor membre de a construi o organizaţie solidară a rămas, deocamdată, doar la nivel declarativ.

Tensiunile dintre SUA şi UE au fost cauzate de faptul că prin aplicarea principiului America First şi în relaţiile internaţionale, Administraţia Trump a urmărit eliminarea deficitelor ce au existat în relaţia Europa-SUA privind schimburile comerciale. Atunci când pe un mal al Atlanticului un stat trece de la multilateralism către unilateralism, iar pe celălalt mal se menţine un sistem comercial global sau multilateral este greu de găsit o zonă pe care cei doi competitori să se poată pune de acord. Este posibil ca prin identificarea unei ameninţări comune, Rusia, această cale de mediere să se găsească în anul 2019. Franţa nu a renunţat la principiile globalismului pe când Germania abordează doar multilateralismul ca relaţie între state. Probabil, acesta este cel mai bun compromis între relaţiile bazate pe interesul colectiv, specific globalismului, şi cele bazate pe naţionalism şi populism.

Aspectele comerciale referitoare la relaţiile dintre SUA cu statele europene, probabil că îşi vor găsi o rezolvare, în anul 2019, prin stabilirea de acorduri comerciale bilaterale cu respectarea sau interpretarea, din perspectivă naţională, de către aceste state a deciziilor UE.

NATO va continua să fie liantul relaţiei transatlantice pe măsură ce Rusia îşi va creşte potenţialul militar ofensiv pe direcţiile Ucraina sau Marea Neagră. Denunţarea de jure a Tratatului pentru Rachetele cu rază mică şi medie de acţiune (INF) nu va aduce din partea Rusiei prea multe schimbări, întrucât aceste rachete există deja. SUA, probabil, vor disloca sau vor ameninţa cu dislocarea de rachete de tip Tomahawk în state din estul Europei. Aspectul de divergenţă legat de participarea statelor membre la cheltuielile militare proprii şi ale Alianţei nu va mai fi, probabil, supus unei dezbateri acide în 2019, şi ambele părţi vor agrea un calendar de atingere a plafonului 2% din PIB.

Repartizarea responsabilităţilor în UE, prin care aspectele economico-financiare să revină Germaniei, iar cele de securitate Franţei, nu a început să dea roade având în vedere problemele interne din cele două ţări. Probabil că anul 2019 nu va aduce tranşarea unor propuneri controversate aflate pe agenda de discuţii.

Propunerea lui Emmanuel Macron de dezvoltare a UE în cercuri concentrice şi cu viteze diferite nu are nimic de a face cu creşterea solidarităţii şi coeziunii statelor membre, obiective principale ale organizaţiei. Probabil că aplicarea unui astfel de principiu nu se va realiza în anul 2019, întrucât acesta nu va rezolva nicio problemă din punct de vedere economic, ci dimpotrivă va duce la noi divergenţe, crescând instabilitatea continentului.

Tendinţele naţionaliste şi populiste în Europa, în interiorul statelor, devin din ce în ce mai prezente. Aceste principii nu s-au coordonat şi nu au conceptualizat încă evoluţia lor, dar este posibil ca în anul 2019 să vedem primele demersuri în acest domeniu, ce vor contribui din ce în ce mai mult la destabilizarea statelor europene.

Mişcările din Franţa au fost generate de măsurile luate de guvernul Macron pentru atingerea unor obiective din programul de protecţie a mediului înconjurător, care se referă la schimbările climatice. Creşterii accizelor la combustibil i s-au adăugat şi alte nemulţumiri. Este de remarcat faptul că aceste mişcări nu au avut niciun fel de tentă rasială, ca alte mişcări din Franţa ultimilor ani. Majoritatea populaţiei care a demonstrat violent, în stradă, era formată din albi. Manifestările au avut ca ţintă conducerea Franţei şi mai ales pe preşedintele Macron, a cărui cotă de popularitate a căzut cu o viteză de proporţii istorice.

Modificările aduse de Macron faţă de măsurile luate iniţial, au fost văzute de alte state europene mai degrabă ca semne de slăbiciune, întrucât ele nu au fost rezultatul unor negocieri cu reprezentanţii celor care manifestau. Este adevărat că intensitatea mişcărilor a scăzut, dar problema de bază a fost doar amânată şi nu rezolvată. Anul 2019 va fi un an greu pentru Franţa şi pentru Macron. Ezitările în aplicarea reformelor ce compun programul de guvernare duc la scăderea încrederii statelor europene în capabilitatea Franţei de asigura leadership-ul în domeniul securităţii, aşa cum se angajase. Se poate aprecia că Macron va avea doar anul 2019 pentru a schimba actualul curs şi pentru a face o reformă acceptată de populaţie.

În Germania mişcările naţionaliste au fost cel puţin la fel de violente ca şi în Franţa. Aici, deocamdată doar sporadic, acestea au căpătat, şi tente naziste. Echilibrul precar al balanţei politice din Bundestag va fi în anul 2019 afectat de faptul că d-na Merkel nu mai conduce partidul lider al coaliţiei de guvernare, dar mai ales de anunţul că aceasta nu va mai candida la alegerile pentru funcţie de cancelar, din anul 2021. Anul 2019 este vital pentru evoluţia politică a Germaniei. Numeroasele demisii, anunţate, din CDU cu trecerea mai degrabă la AfD decât la SDP s-ar putea să modifice balanţa de putere în Bundestag şi ar grăbi schimbarea prin alegeri anticipate a d-nei Angela Merkel din funcţia de cancelar al Germaniei. Dacă acest lucru nu se va întâmpla în 2019, atunci este posibil ca d-na Merkel să rămână în funcţie până în 2021, având suficient timp să o pregătească pe d-na Annegret Kramp-Karrenbauer, actualul preşedinte al CDU, pentru funcţia de cancelar.

Naţionalismul şi populismul european se manifestă şi în alte state europene, cum ar fi Ungaria, Polonia, Italia, Grecia şi Croaţia. Ungaria, spre exemplu, s-a autodeclarat stat iliberal părăsind prin aceasta democraţia liberală şi permiţând manifestări antidemocratice. Această manieră autoritară de conducere, cu opoziţie faţă de unele decizii ale UE, se va manifesta şi mai pregnant în anul 2019.

Efervescenţa cu care naţionalismul european s-a manifestat în anul 2018 va creşte probabil, în anul 2019, acesta fiind anul în care au loc alegerile pentru Parlamentul European. Se poate anticipa faptul că numărul de locuri pe care le vor ocupa partidele naţionaliste va fi în creştere. Important este faptul ca acestea să nu aibă un număr de locuri ce ar putea deturna votul Parlamentului.

Brexit-ul va fi una din problemele cu potenţial de îngrijorare în scădere. Atât Germania cât şi Franţa şi-au prezentat punctul final de vedere, prin acordul ce a reprezentat poziţia finală a UE. Separarea Marii Britanii de Uniunea Europeană va fi mai dureroasă pentru Regatul Unit decât pentru UE, aşa că acest subiect va părăsi treptat pachetul de preocupări majore ale Uniunii.

Una din preocupările majore ale anului 2019 va fi continuarea demersului de constituire a armatei europene. Acest proiect a fost, deocamdată, criticat atât de unele state europene cât şi de SUA, care văd în aceasta o modalitate de a concura cea mai credibilă alianţă din lume ca şi o subminare a acesteia, prin faptul că fondurile de apărare gestionate până în prezent cu sprijinul NATO, pot acum, să se scurgă către alte direcţii. Partea „bună“ a acestui proiect a fost aceea că, SUA criticând programul european de realizare a unei armate europene şi-a declarat tranşant poziţia faţă de NATO şi de sprijin al acesteia. Prezenţa trupelor SUA în estul Europei este a confirmare concretă a acestei poziţii. Este de aşteptat ca, în anul 2019, prezenţa americană în Europa de Est să devină din ce în ce mai consistentă.

Problema cea mai dezbătută şi care a stârnit abordări naţionale contradictorii şi în anul 2018 a fost cea a imigranţilor. Ea a fost iniţial susţinută, cu toată deschiderea de unele state europene , ulterior, multe dintre acestea schimbându-şi poziţia, lăsând-o pe d-na Merkel singură în faţa celei mai spinoase probleme. Acesta a fost, probabil, motivul principal al căderii ei în sondajele de opinie ca şi al faptului că nu a mai participat la alegerile din CDU, partidul care a propulsat-o. Considerată ca fiind vinovată de toate acţiunile negative comise de imigranţi, care a avut ca efect scăderea sprijinului intern în Germania, această evoluţie va duce, în timp, şi la erodarea credibilităţii cancelarului pe plan extern şi de aici la creşterea instabilităţii întregii Uniuni. O schimbare prea bruscă a d-nei Merkel prin alegeri anticipate nu ar fi, totuşi, în beneficiul european.

Suspiciunile referitoare la o apropiere a Occidentului de Rusia au fost spulberate la sfârşitul anului 2018 prin reinstituirea sancţiunilor economice şi politice la adresa Kremlinului. Această decizie, în mod sigur, nu a fost de natură să diminueze eforturile de continuare a înarmării Rusiei. Anul 2019 ne va arăta, probabil, o Rusie mai agresivă, mai provocatoare, dispusă să acţioneze prin acţiuni cinetice şi mai ales non cinetice, în orice ţară europeană în care are interes.

Anul 2018 a scos în evidenţă tendinţele statelor est europene de a deveni mai solidare,  din punct de vedere economic, prin dezvoltarea unei infrastructuri critice comune, ca şi prin abordarea unor programe de comunicaţii între ele. „Iniţiativa celor trei mări”, ce cuprinde 12 state membre ale UE din Estul Europei, se constituie ca un program comun în interiorul UE ce are ca obiectiv dezvoltarea de proiecte economice comune. Pentru a marca valoarea politică şi geostrategică a statelor din estul Europei a fost constituită şi „Iniţiativa Bucureşti 9”, ce urmăreşte realizarea unor programe comune de apărare. Aceste programe vor fi continuate şi în anul 2019 când va fi nevoie să se dea consistenţă promisiunilor făcute la Bucureşti.