PREVIZIUNI POLITICE ŞI DE SECURITATE – 2019

Într-un ciclu de articole ce vor fi publicate în Monitorul Apărării şi Securităţii, vom prezenta punctele de vedere ale colectivului ce realizează acest proiect, referitor la posibilele evoluţii politice şi de securitate în lume, în anul 2019. Fără pretenţii de exhaustivitate, aceste estimări vor fi bazate pe datele obţinute din surse deschise, pe analiza realităţilor anului 2018, în dinamica lor şi nu în ultimul rând pe experienţa analitică a autorilor. După o analiză generală a posibilelor evoluţii ale securităţii globale în anul 2019, vor fi prezentate previziuni politice şi de securitate pentru principalele zone geografice şi pentru principalii actori geopolitici.

Capitolul I
Situaţia politică şi de securitate globală – previziuni 2019
 

La începutul anului 2018, Antonio Guterres, Secretarul General ONU, avertiza: “Cu ocazia Anului Nou 2018, eu nu fac o atenţionare, ci anunţ o alertă roşie pentru întreaga lume.”

Previziunea sa a fost dovedită ca fiind adevărată prin faptul că, la nivel mondial, au fost deschise mai multe noi capitole de insecuritate şi nu a fost închis niciunul dintre cele existente. Aceasta înseamnă că niciuna dintre situaţiile conflictuale ale lumii nu şi-a găsit rezolvarea. De aceea se poate aprecia faptul că anul 2019 va fi cel mai complicat an de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Într-un interviu acordat pe data de 19 iulie 2018 publicaţiei Financial Times, Henry Kissinger menţiona faptul că “Ne aflăm într-o perioadă foarte, foarte gravă a lumii “ subliniind prin aceasta procesul, de nimeni controlat, de schimbare a lumii.

Anul 2019 va trebui să găsească soluţii atât pentru multiplele probleme politice şi de securitate ale lumii, rămase nerezolvate din anul 2018, cât şi pe cele ale noului an. Această dificilă provocare va trebui soluţionată în condiţiile unui climat general defavorabil datorat atât unor condiţii politice şi economice noi cât şi a unor schimbări importante de paradigmă.

În primul rând trebuie să realizăm că am trecut la cea de-a patra transformare industrială a lumii. Prima revoluţie industrială a lumii a avut loc în secolele 18-19, în Europa şi în SUA. Ea a cuprins transformarea societăţii dintr-o formă majoritar agrară către una bazată pe industrializare şi urbanizare. Industriile de prelucrarea fierului, cele textile ca şi motorul cu aburi au jucat un important rol în prima revoluţie industrială.

Cea de a doua revoluţie industrială a lumii a avut loc între anii 1870-1914, înainte de primul război mondial. Aceasta s-a desfăşurat în condiţiile dezvoltării industriei oţelului, a utilizării petrolului şi a energiei electrice. Au fost efectuate schimbări tehnologice majore descoperindu-se telefonul, becul electric, fonograful şi motorul cu combustie internă.

Cea de a treia revoluţie industrială a fost denumită drept revoluţia digitală. A început în anii 1980 şi continuă şi în zilele noastre. Ea se referă la tranziţia de la electronica şi mecanismele analogice către cele digitale. O lume fără calculator personal, internet şi tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor nu mai este de conceput.

Cea de a patra revoluţie industrială a început în anul 2016 şi a fost validată prin Forumul Economic de la Davos din acelaşi an. Ea, în esenţă se referă la implementarea în societate şi în sistemul biologic a noilor realizări tehnologice în robotică, inteligenţă artificială, nanotehnologii, biotehnologii, “Internet of Things”, imprimantele 3D sau autovehiculele autonome.

Anul 2019 este anul în care această a 4-a revoluţie va fi din ce în ce mai mult integrată în viaţa socială, atât cu elementele constitutive ale societăţii cât şi cu altele care sprijină agresivitatea unor state. Deja se aplică elemente ale războiului de a 4-a generaţie, războiul hibrid fiind văzut ca o extensie a sa, cu elemente teroriste şi de crimă organizată. Prin posibila folosire spaţiului cosmic în desfăşurarea conflictelor, se încep discuţiile şi proiectele privind aplicaţii concrete cu scopuri majoritar agresive. Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre spionajul şi contraspionajul de generaţia a patra.

Profiling-ul la scară largă şi manipularea creierelor sunt aplicaţii deja cunoscute a războiului de generaţia a patra. Noul an va fi cel al  consacrării acestor noi metode şi mijloace. Folosirea acestora va face parte din fiecare campanie electorală din state de interes, din lume. 

Anul 2019 este anul în care Noua Ordine Internaţională, începută din anul 2017 şi extinsă în anul 2018, va atinge punctele sale de vârf. Este greu de spus încă, dacă aceasta ordine va avea efecte pozitive sau negative. Globalismul este un concept la care renunţă multe state ale lumii. Interesul colectiv nu mai este un deziderat la care statele să aspire. Globalismul devine doar un mecanism a cărui valenţă pozitivă este aceea prin care statele să găsească mecanisme pentru a-şi realiza interesele naţionale şi mai ales, de a nu se deranja prea mult unele pe altele în atingerea scopurilor lor. Este de observat faptul că principalele confruntări în dialogul dintre principalii actori ai omenirii din anul 2018 s-au referit la atingerea intereselor naţionale şi nicidecum a celui colectiv. Atingerea bunăstării, ca interes naţional, a fost un scop, urmărit cu pragmatism şi uneori cu cinism şi fără nicio urmă de interes colectiv.

Ca paradigmă declarată, conceptul de globalism a fost părăsit de multe state care au trecut către cel de multilateralism, scoţând prin aceasta, în evidenţă faptul că drumul către interesul colectiv trece prin cel naţional şi nu invers. Mai mult decât atât, unii actori internaţionali importanţi aplică, declarat sau nu, unilateralismul, urmărind, pragmatic doar propria creştere economică.

Conform unor analişti, în domeniul economic, ai prestigioasei publicaţii The Economist, capitalismul, ca formă politică şi economică de dezvoltare a societăţii pare a-şi fi epuizat resursele. Trecerea către o altă formă de organizare economică şi socială s-ar putea face prin “creative destruction” (distrugere constructivă). Acelaşi concept, “distrugerea constructivă prin război?” a fost dezbătut şi în toamna anului 2017, sub medierea lui Putin, la conferinţa grupului Valdai. Anul 2019 va permite, probabil, elucidarea acestui mod de gândire şi evidenţierea direcţiei către care se îndreaptă economia lumii.

În perioada anilor 1990-2010 statele occidentale, în speranţa că Rusia se transformă într-un stat democratic, nu doreau să o deranjeze nici măcar cu o apreciere negativă asupra evoluţiei sale, negând orice atenţionare venită din partea statelor est europene potrivit căreia era vorba doar de o linişte trecătoare. Din păcate s-a dovedit faptul că acestea din urmă au avut dreptate şi Rusia a redevenit statul agresiv pe care istoria l-a cunoscut. Sancţiunile aplicate Rusiei în anul 2018 se vor extinde prin decizia din decembrie şi pentru anul 2019. Cu toate acestea, Rusia a continuat să se înarmeze şi să ameninţe statele limitrofe. Ca urmare, NATO, care acum, realizează pericolul rus, dislocă armamente şi alte capabilităţi în statele est europene pentru a descuraja o potenţială intenţie agresivă a Rusiei. Această tendinţă se va amplifica în anul 2019, în aşa fel încât pericolul unui conflict regional în apropierea graniţei de vest a Rusiei să fie oricând contracarat.

Perioadele gri ale istoriei, în care s-au produs transformări politice, sociale, economice ale lumii, au generat instabilitate în aceste trei domenii. Ele au produs confuzii, au generat relaţii contradictorii, între statele care au avut relaţii bune între ele, au dus la evoluţii negative din punct de vedere economic ale unor state în care criza financiară asociată cu cea economică a fost o ameninţare din ce în ce mai pregnantă. Atunci când acestea au fost asociate cu înarmări şi dislocări de forţe armate, ca mijloace ale diplomaţiei coercitive, au fost constituite toate condiţiile pentru conflicte majore.

Toleranţa care ar trebui să ducă la un dialog eficient, deocamdată, nu există. Deşi evocată de mulţi specialişti, noua ordine internaţională a lumii, nerecunoscută la nivel de decizie, poate provoca dezechilibre şi modificări neaşteptate şi neacceptate ce pot constitui premize de conflict. Anul 2019 are toate ingredientele ce pot crea o asemenea stare.