PREVIZIUNI POLITICE 2021: Politica externă a SUA - Partea întâi

Pe data de 20 ianuarie 2021, Joseph Biden va deveni al 46-lea  preşedinte al SUA. Cu o mare experienţă în politica externă, acesta va încerca să dea consistenţă sloganului „America Lead Again”, în comparaţie cu „America First”, slogan pe care Trump l-a transformat într-un adevărat principiu de guvernare. Sloganul fostului preşedinte dădea întâietate interesului american în toate afacerile internaţionale. Biden nu neagă interesul american, dar acesta nu va mai fi unul exclusivist. Conform preşedintelui ales, America trebuie să conducă lumea, de aici şi responsabilităţile şi obligaţiile ei ca lider, dar într-un mod total diferit de izolaţionismul şi pragmatismul lui Trump.

Aplicând acest nou principiu, Biden va dori să schimbe o serie de coordonate ale politicii externe a SUA, atât bilaterale, cât şi multilaterale. Acest lucru nu este deloc uşor, deoarece Trump schimbă sau demite, în timpul care i-a rămas până pe 20 ianuarie 2021, liderii principalelor instituţii de securitate ale statului. Noii lideri trebuie să aplice imediat directivele Casei Albe privind retragerea trupelor SUA din principalele teatre de operaţii, formalizarea retragerii SUA din Tratatul pentru Schimbările Climatice, din Acordul Nuclear cu Iranul, din tratatul privind rachetele cu rază intermediară de acţiune şi altele. Prin legiferarea acestor schimbări, preşedintele Trump încearcă să asigure ireversibilitatea proceselor pe care le-a iniţiat în relaţiile internaţionale ale celei mai mari puteri a lumii şi, de aici, modificările în relaţiile globale dintre state. Poate fi menţionată aici schimbarea Secretarului Apărării cu un apropiat al lui Trump. Dispoziţia actualului preşedinte de a retrage trupele SUA din anumite teatre de operaţiuni externe ale lumii nu a fost agreată de elitele militare, în frunte cu fostul lider al Pentagonului, Mark Esper, care s-a opus retragerii prea devreme a trupelor din Afganistan deoarece procesul de pace ar putea fi reversibil şi ar pune în pericol trupele aliate aflate în zonă.

Noul şef al Pentagonului, om de încredere al lui Trump, Christopher Miller, a doua zi după ce a preluat funcţia, a dat ordinul de retragere rapidă a forţelor SUA din Afganistan.          

Nu trebuie să surprindă faptul că noul preşedinte nu va schimba imediat tot ceea ce este în afara principiilor sale de conducere a statului. Revenirea Americii la ceea ce era înainte de Trump va fi mult mai dificilă, nu numai din cauza schimbărilor care au avut loc în SUA, cât, mai ales, celor din restul lumii.

La Conferinţa Internaţională de Securitate de la München, Biden, prezent doar în calitate de fost vicepreşedinte al Administraţiei Obama, a afirmat că trumpismul nu va ţine la nesfârşit şi „aşa cum ar spune mama mea: acestea vor trece. Noi ne vom întoarce! Noi ne vom întoarce! Să nu aveţi niciun dubiu!“. La aceeaşi conferinţă, cancelarul german, Angela Merkel, a subliniat faptul că SUA „au reuşit, prin ordinea globală impusă în politica economică internaţională să ducă la colapsul ordinii globale liberale ce guverna relaţiile dintre state şi să le spargă în relaţii bilaterale în care să se impună”. 

Atunci când Obama a preluat preşedinţia SUA, lumea era liberală şi unipolară, dominată de SUA, care impunea democraţia în toate statele lumii şi chiar intervenea acolo unde nu erau aplicate principii democratice. Statele Unite erau un apărător dedicat al democraţiei şi liberalismului fiind acuzate de unii, condamnate de alţii, ca fiind un jandarm mondial al liberalismului.

La preluarea mandatului Administraţiei sale, Trump a impus o nouă poziţie a SUA în lume, renunţând la poziţia de jandarm al democraţiei. Acesta a fost primul semnal al izolaţionismului american care începea să se manifeste peste ocean. Cel mai puternic semnal, care a venit ca o confirmare a politicii lui Trump, a fost acela al izolaţionismului şi egoismului pe timpul crizei sanitare mondiale, când SUA nu şi-au mai îndeplinit rolul de lider mondial şi şi-au lăsat aliaţii şi prietenii să se descurce singuri în faţa virusului ucigaş.

Pentru Biden, preşedintele ales, acum este destul de greu să aducă SUA măcar la nivelul la care erau, pentru că el găseşte astăzi o lume multipolară cu un interes din ce în ce mai redus al Americii de a conduce. În această situaţie, încrederea statelor lumii în a-şi păstra liderul din perioada mandatelor Obama a scăzut dramatic, iar lui Biden îi va fi foarte greu să readucă lumii încrederea în SUA. Au apărut lideri regionali, cum ar fi China, Rusia sau UE, toţi cu pretenţii de a deveni lideri globali, măcar pe anumite domenii. Toate cele trei puteri menţionate au început să coopereze între ele, devenind astfel ameninţări – din punct de vedere economic, financiar sau de securitate – ale SUA în competiţia marilor puteri.

Nu se poate spune că liderii Uniunii Europene au primit pozitiv intenţiile declarate de Biden de a avea o nouă relaţie cu statele UE.  Annegrete Kramp Karrenbauer, ministrul apărării al Germaniei, a declarat că nu poate exista securitate europeană fără SUA. Dar, intervenţiile imediate ale preşedintelui Franţei, Emmanuel Macron, susţinut de cancelarul Germaniei, Angela Merkel, care au afirmat că europenii se pot apăra singuri, scot în evidenţă dificultăţile de repunere a relaţiei transatlantice pe o linie agreată şi utilă ambelor părţi.       

Pare ciudat, dar multe din reperele politicii externe ale lui Trump vor fi aplicate şi de către Biden. Cel puţin în relaţiile bilaterale cu anumite state va exista o continuitate. În cursul Administraţiei Trump, acesta a schimbat în patru ani tot atâţia consilieri de securitate naţională. Cel aflat în această funcţie, deosebit de importanţă într-un stat, trebuie că coordoneze aplicarea principiilor de securitate care au fost adoptate de guvernul ţării cu aprobarea forului suprem legislativ, Congresul SUA.

Fostul adjunct al Consilierului pentru Securitate Naţională de la Casa Albă în perioada Obama şi favorit pentru ocuparea postului de consilier de securitate naţională în Administraţia Biden, Anthony Blinken, aprecia că este necesară „resuscitarea politicii externe a SUA şi întoarcerea la  principiile tradiţionale, adaptate noilor tehnologii, ale tot ceea ce reprezintă politică externă.”

Imediat după instalare, Joseph Biden va organiza Summitul pentru Democraţie, ocazie cu care va invita şefi de state şi de organizaţii internaţionale în faţa cărora îşi va prezenta direcţiile de acţiune pe plan extern, în care SUA se angajează să acţioneze ca lider. Va fi un bun prilej pentru noul preşedinte să treacă în revistă modul în care principiile democraţiei se manifestă acum în statele lumii. 

Trump a avut relaţii mai apropiate, cu schimb frecvent de mesaje pe Twitter,  cu doi lideri: Recep Tayyip Erdogan, preşedinte Turciei, şi cu Vladimir Putin, preşedinte Rusiei. Dacă avem în vedere şi întâlnirile cu Kim Jong Un, preşedintele Coreei de Nord, putem spune că liderul de la Casa Albă a avut relaţii personale pozitive cu unii dintre cei mai autoritari şi controversaţi lideri ai lumii. Aceste relaţii amicale nu se vor regăsi şi la Biden.

În prezent, statele lumii încearcă să modeleze o nouă ordine mondială în care să fie protejate de o evoluţie politică în care liderul să-şi schimbe principiile prin care instrumentează funcţionarea acesteia. De aceea Biden este hotărât  să-şi expună  principiile, încercând să definească matricea în care va acţiona atât în relaţiile bilaterale, cât şi în cele multilaterale.

(În acest material a fost prezentată doar prima parte a previziunilor politice pentru anul 2021 – SUA şi Politica externă. Următoarele materiale se vor referi la relaţiile bi sau multilaterale ale SUA în anul 2021)