PREVIZIUNI POLITICE 2021 - Politica externă a SUA – Partea a lII-a

În ceea ce priveşte relaţiile multilaterale, conform declaraţiilor publice, SUA, sub conducerea noii administraţii,  vor reveni la abordarea clasică care să ducă nu numai la prezenţa activă în organizaţiile internaţionale, ci şi la  influenţarea şi controlul deciziilor acestora. În felul acesta, SUA vor ieşi din izolaţionism şi vor redeveni acel stat puternic, campion al democraţiei, cu o influenţă majoră în evoluţia statelor lumii.

Politica externă de izolare a fost aplicată şi de alţi preşedinţi. Abraham Lincoln şi Thomas Jefferson menţionau că America nu ar trebui să participe în acorduri şi tratate internaţionale din care nu are de câştigat. Trump a susţinut că SUA nu mai trebuie să fie jandarmul mondial şi să intervină în statele care ajung în fază conflictuală.    

Vor fi reanalizate acordurile şi tratatele internaţionale pe care SUA le-au părăsit sau în care au devenit, practic, inactive. Efortul pe care îl va investi, în reluarea importanţei participării la asemenea tratate, va permite Washingtonului să influenţeze noua ordine internaţională în favoarea sa, reuşind să iasă din izolarea pe care şi-a propus-o vechea administraţie.

NATO

O organizaţie transatlantică puternică va fi un beneficiu de securitate, atât pentru Europa, cât şi pentru SUA. Populaţia statelor NATO, împreună, însemnă aproape un miliard de oameni, jumătate din venitul naţional brut al întregului glob pământesc şi jumătate din puterea militară a lumii.

Ameninţările la adresa securităţii mondiale s-au diversificat şi au îmbrăcat forme din ce în ce mai sofisticate şi cu efecte în toate componentele societăţii. Acum este greu de identificat diferenţa dintre starea de război şi starea de pace. Ameninţările identificabile la adresa statelor democratice sunt reprezentate de o Rusie din ce în ce mai agresivă, aflată mereu în căutarea celor mai eficiente capabilităţi ofensive, de terorismul internaţional care a fost retrogradat de Administraţia Trump de pe primul pe cel de-al doilea loc în clasamentul ameninţărilor la securitatea naţională a SUA, de cyberterorism, de rachetele hipersonice, de eforturile Chinei pentru schimbarea echilibrului de forţe în lume.

Este evident faptul că NATO este singura organizaţie din lume care poate să facă faţă tuturor acestor ameninţări.

Într-un sondaj de opinie, al Centrului pentru o Nouă Securitate Americană, referitor la noile direcţii de politică externă a SUA, era menţionat faptul că 77% din cei chestionaţi au apreciat că reconstrucţia relaţiilor cu aliaţii este una din priorităţile noii Administraţii, în timp ce doar 20% consideră necesar un dialog cu China.

Într-o serie de declaraţii, Biden a subliniat faptul că, dacă va câştiga alegerile, va duce o politică dură faţă de Rusia, ceea ce înseamnă că SUA vor avea nevoie de NATO. Atunci când Alianţa Nord-Atlantică va manifesta reţineri referitoare la dislocarea de forţe într-o anumită zonă, SUA vor suplimenta forţele proprii şi vor acţiona doar în cooperare cu ţara NATO pe teritoriul căreia s-ar desfăşura ostilităţile.

Evoluţia politicii SUA faţă de NATO se poate vedea şi din răspunsul pe care l-a dat Biden la întrebarea unui jurnalist „dacă veţi fi ales preşedinte, pe cine veţi suna primul?” Răspunsul a venit prompt, în sensul că va suna  pentru avea o întâlnire cu liderii statelor NATO ca să-i anunţe:  „Să fie clar, ne-am întors !”.

Administraţia Biden va insista pentru ca fiecare dintre statele membre NATO să contribuie cu 2% la cheltuielile NATO, dar nu le va ameninţa, inclusiv cu decizia că SUA vor părăsi Alianţa.

Începând cu ianuarie 2021, noul lider al SUA, conştient de faptul a scăzut încrederea statelor lumii în ceea ce priveşte participarea SUA la asigurarea securităţii  acestora, va căuta, la Summitul liderilor statelor democratice ale lumii, ce va avea loc la începutul mandatului său, să înceapă anevoiosul proces de reconsolidare a poziţiei SUA de lider mondial al democraţiei.

Acesta este  un proces dificil, mai ales datorită faptului că diferenţa minimă între numărul de voturi primite de cei doi candidaţi este un semn că, prin simpla schimbare a preşedintelui, trumpismul nu a dispărut în SUA şi că, fără schimbări rapide care să permită consolidarea noii democraţii, peste patru ani procesul poate fi reversibil. Este un sentiment care domină principalii aliaţi ai SUA din Europa Occidentală.

Astfel, patru ani pentru restabilirea încrederii dintre statele de pe cele două ţărmuri ale Atlanticului par a fi puţini, şi de aceea ar fi util ca procesul de reconstrucţie al relaţiei transatlantice să înceapă încă înainte de 20 ianuarie 2021, „Ziua Inaugurării”. 

Organizaţia Naţiunilor Unite

În general, toate statele membre sunt nemulţumite de eficienţa acţiunilor iniţiate de Organizaţia Naţiunilor Unite. Trebuie înţeles faptul că ONU este o organizaţie care permite, cu participarea statelor membre, punerea în discuţie a problemelor care îşi pot găsi soluţii prin participarea comună a tuturor decidenţilor lumii.

Prin politica bazată pe principiul „America First”, SUA au renunţat, în mandatul lui Trump, la participarea în agenţiile de sprijin umanitar. Pretextele pe baza cărora a făcut aceşti paşi au fost neconvingătoare.    

Vor fi reanalizate acordurile şi tratatele internaţionale pe care SUA le-au părăsit sau în care au devenit, practic, inactive. Efortul pe care îl va investi în reluarea importanţei unor asemenea tratate va permite Washingtonului să influenţeze noua ordine mondială în favoarea sa, reuşind să iasă din izolarea pe care şi-a propus-o vechea administraţie. Cel mai important acord, a cărui negociere, probabil, se va finaliza în 2021, este cel care se referă la limitarea armelor strategice, având în vedere faptul că acordul New START va expira în curând. Rusia s-a declarat disponibilă pentru negocieri. În viitor, SUA speră că la acest acord se va alinia şi China.

Administraţia Biden va relua, în 2021, negocierile la tratatul pentru forţe nucleare cu rază intermediară de acţiune, abandonat de Administraţia Trump în 2019.  De asemenea, Biden va dispune şi reluarea programului „cer deschis” pentru verificarea armelor nucleare.

Pentru a conduce lumea, şi în acelaşi timp pentru a descuraja agresivitatea altor state care fac parte din competiţia marilor puteri, SUA au nevoie de o forţă militară credibilă pentru secolul XXI, direcţie de dezvoltare încurajată întotdeauna de Biden. Pentru noua armată a SUA, preşedintele ales îşi propune reducerea numărului de militari şi, în acelaşi timp, creşterea capacităţii şi a preciziei de lovire. Viitoarea armată trebuie să-şi operaţionalizeze echipamente de Cybersecurity, vehicule fără pilot (drone, nu doar aeriene, dar şi satelitare, submarine, terestre sau navale de suprafaţă), forţe speciale, arme hipersonice şi inteligenţă artificială.

Un aspect special al retragerii SUA din organizaţiile internaţionale îl reprezintă ieşirea din Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), ce funcţionează în cadrul ONU. Aceasta a avut loc în urma ezitărilor şi erorilor făcute de OMS cu ocazia pandemiei de COVID 19. Probabil în 2021 SUA vor începe demersurile pentru a-şi relua locul în organizaţie.

Participarea Administraţiei Trump la Consiliului pentru Drepturile Omului a menajat, prin blocarea unor decizii, abuzurile comise de state ca Israel, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Coreea de Nord. Se presupune că Biden va da dovadă de mai multă corectitudine.

Sub noua Administraţie, SUA vor participa, ca şi sub Trump, la orice organizaţie sau coaliţie ce va viza China.

În general, prin participarea la organizaţiile pentru drepturile omului, Administraţia Trump a criticat aceste abuzuri doar în statele considerate inamice, ignorând aceleaşi abuzuri în statele aliate. Aceasta a provocat un mare deficit de încredere în multe dintre statele considerate a fi proamericane.

Probabil, chiar de începutului mandatului său la Casa Albă, Joseph Biden va începe demersurile de reintegrare în Acordul pentru Schimbările Climatice şi în Organizaţia Mondială a Sănătăţii.    

Tratatul Nuclear cu Iranul 

Administraţia Biden intenţionează să renunţe la decizia lui Trump de a retrage SUA din JCPOA (Joint Comprehensive Plan of Action) numit şi Tratatul Nuclear cu Iranul. În acest scop, chiar şi Administraţia Trump a iniţiat demersuri pentru a intra în discuţii cu preşedintele iranian Hassan Rouhani. SUA ar dori noi termeni în conţinutul Tratatului şi transformarea sa din multilateral în bilateral, adică doar între SUA şi Iran.

Mohammad Zarif a răspuns solicitării americane de reluare a negocierilor cu „ absolut nu”. În aceste condiţii, lui Biden îi va fi foarte greu să găsească o soluţie diplomatică întrucât ar fi necesar să atragă în negocieri Rusia şi China şi să le facă acestora concesii, ceea ce, pentru moment, pare a fi imposibil.

Anul 2021 va fi, pentru noua Administraţie, un an deosebit de complicat, întrucât SUA vor trebui să-şi reformuleze întreaga diplomaţie. Biden nu este deloc adeptul diplomaţiei coercitive, aşa cum era Trump, dar aceasta nu însemnă că nu va folosi capacitatea de descurajare militară a SUA în sprijinul diplomaţiei clasice.