12 decembrie 2020

PREVIZIUNI 2021 - U.S. Intelligence

Sergiu Medar

Comparativ cu fostul preşedinte Donald Trump, Joe Biden va avea o relaţie mult mai strânsă, mai profesională, cu serviciile de informaţii. Cu îndelungata sa experienţă politică la cel mai înalt nivel, preşedintele ales al SUA ştie ce şi cum să ceară şi la ce să se aştepte din partea serviciilor naţionale de informaţii.

Sursă foto: CIA

În întreaga lume, domeniul Intelligence este în continuă schimbare, deoarece şi natura ameninţărilor la securitatea naţională a statelor se schimbă în continuu. Apar ameninţări noi, legate de tehnologii agresive de a cincea generaţie, care ameninţă integritatea teritorială sau psihică a statelor şi persoanelor şi, de aici, necesitatea de a obţine informaţii referitoare la modul de acţiune şi de contracarare ale acestora. Complexitatea noilor sisteme constă şi în faptul că acestea sunt fie fixe, fie mobile, pentru a da valoare strategică şi domeniului „combat intelligence” destinat, în mod normal, doar câmpului tactic.

În prezent nu se mai pune problema că nu există informaţii. Abundenţa acestora face însă dificilă transformarea lor, de către analişti, în produsul final: intelligence.

Este foarte importantă întocmirea de către decident, împreună cu furnizorul de informaţii, a unui plan de priorităţi informative. Acesta este documentul care iniţiază ciclul de planificare a culegerii de informaţii, analiză şi diseminare a informaţiilor. De aceea, este deosebit de important ca decidentul să ştie ce vrea şi mai ales să aibă un dialog permanent cu furnizorul de informaţii.  

Cei care lucrează în acest domeniu s-au obişnuit cu ideea că, „dacă o confruntare a avut succes, este meritul liderului, dacă a fost un eşec, este vina furnizorului de intelligence”. Această paradigmă, din păcate, este de multe ori adevărată: dovadă, faptul că, începând cu Pearl Harbor, continuând cu 11 septembrie 2001 şi terminând cu pandemia de SARS-Cov-2, informaţiile necesare fuseseră transmise decidentului, dar acesta nu citise informările sau nu le-a considerat ca fiind adevărate. Dacă decidenţii ar fi avut un dialog cu furnizorul de informaţii, poate multe dintre acestea puteau fi evitate. Încrederea reciprocă între cele două persoane implicate în proces trebuie să stea la baza unei bune decizii.

Joseph Biden a declarat că va da o atenţie deosebită refacerii relaţiei între Casa Albă şi Comunitatea de Intelligence a SUA. Aceasta ar viza implementarea noii strategii de securitate naţională. În acest scop, va „drena mlaştina carieriştilor”  din preajma preşedintelui şi va acţiona pentru demontarea tuturor mecanismelor „statului paralel” care, pentru avantaje politice, a făcut ca o serie de informaţii sensibile să se scurgă către presă.

Filozoful chinez Sun Tzî spunea: „cine are informaţia are puterea”. Au fost mulţi lideri care au avut informaţia, dar nu au avut puterea. Aceasta s-a întâmplat datorită faptului că nu au avut educaţia de intelligence necesară unui lider pentru a evalua produsul intelligence. În aceeaşi măsură a fost şi vina furnizorilor de informaţii care, de teama de a nu fi acuzaţi de manipulare, nu au furnizat un „intelligence acţionabil”, care să permită acţiunea promptă.

Biden, nemulţumit de modul în care a acţionat comunitatea de intelligence  a SUA pe timpul mandatului Trump, a decis să-l schimbe pe şeful comunităţii, ca şi pe liderii principalelor servicii.

A existat suspiciunea că Trump o va face chiar el înainte de încheierea mandatului, acţiune ce ar fi fost, însă, total neprofesională. Până acum nu a luat o asemenea decizie.

În ceea ce priveşte procesul de intelligence, cea mai mare greşeală pe care o poate face un lider este de a-l politiza, adică de a solicita informaţii în scopul utilizării lor pentru a obţine avantaje politice în competiţia politică internă. Trump nu poate fi acuzat de politizare întrucât el a ignorat, pur şi simplu, informaţiile primite de la servicii. Era mult mai interesat de informaţiile pe care le obţinea din media, decât cele pe care le primea de la serviciile de Intelligence.

Singura dată în care Trump a solicitat informaţii de la serviciile specializate a fost atunci când îi era ameninţată cariera politică, prin acţiunile rivalului său politic în Ucraina şi Rusia.

Biden îşi va începe mandatul cu schimbarea şefului Comunităţii Naţionale de Informaţii şi a celor de la principalele servicii. Dând dovadă de multă experienţă politică, pentru a reduce presiunea politică asupra acestora  şi a nu fi supuşi  atacurilor venite din partea adversarilor săi, preşedintele ales a lăsat să fie dezvăluite, controlat, propunerile sale pentru principalele funcţii în Comunitatea Naţională de Informaţii. Astfel,  noua administraţie îşi dovedeşte intenţia de a fi transparentă în decizii, chiar din faza de pregătire a acestora. În acest sens, Biden intenţionează să nominalizeze în funcţia de Şef al Comunităţii Naţionale de Informaţii pe d-na Avril Haines, fost adjunct al Consilierului de Securitate Naţională şi adjunct al directorului CIA în timpul Administraţiei Obama. Recunoscută ca lider eficient, autoritar şi cu multă experienţă, şi ca un expert în intelligence, este de aşteptat ca aceasta să fie omul potrivit pentru funcţie. În importanta poziţie de consilier pentru Securitate Naţională l-a propus pe Jake Sullivan, iar pe Anthony Blinken în poziţia de Secretar de Stat.

Din opiniile exprimate în timpul campaniei electorale se poate trage concluzia că preşedintele ales al SUA este un bun cunoscător al modului de funcţionare al unui serviciu de Intelligence. Cunoscând importanţa legăturii permanente între lider şi furnizorul de informaţii, Biden a anunţat deja că, imediat după 20 ianuarie, va creşte frecvenţa briefingurilor făcute de serviciile de informaţii la Casa Albă, va face vizite personale la sediile acestora şi va lua măsuri ca informaţiile primite să fie incluse în planificările instituţiilor guvernamentale şi încorporate în politicile acestora.

Din cauza prezenţei excesive a cuvintelor „probabil” sau „posibil” din vocabularul prudent al prezentării analizelor de Intelligence, având în vedere pretenţiile noului lider de la Casa Albă, acesta va solicita mai multă fermitate în prezentările ce-i vor fi făcute şi, de aici, este posibil să apară unele fricţiuni între cele două părţi.

Având în vedere elaborarea noii strategii de securitate naţională, într-o lume în schimbare,  Biden, adeptul unei Americi nu numai prezente dar, mai ales, în poziţia de lider al acestor schimbări, va avea nevoie de informaţii sigure, relevante, prompte, oportune şi acţionabile pentru a reveni pe poziţia dominantă de lider mondial.

Politica liberală a noului lider de la Casa Albă se va baza pe descurajare prin ameninţarea cu forţa, dar va fi reţinută în ceea ce priveşte utilizarea forţei. Negocierile diplomatice vor fi mult mai frecvente decât prezenţa soldaţilor americani pe teritoriul altor state. Biden, ca susţinător fervent al democraţiei, este conştient de faptul că lumea nu se va organiza singură. Pentru aceasta este nevoie ca statele să fie ajutate de întreaga comunitate democratică.

După ce Biden a susţinut, ca senator, utilizarea forţei împotriva Irakului în 2002, el a devenit un pacifist convins. În anul 2007 a susţinut partiţionarea paşnică a Irakului, s-a opus participării armatei SUA în Afganistan, loviturilor aeriene ale SUA asupra Libiei, înarmării rebelilor din Siria şi a forţelor guvernamentale ale Ucrainei. Biden nu va ezita, însă, să intervină rapid şi robust în lupta împotriva manifestărilor teroriste. Pentru a combate terorismul, SUA se vor implica tot mai mult în dezvoltarea capabilităţilor de FININT (Financial Intelligence) pentru a identifica sursele financiare ale celulelor teroriste.   

Ameninţările la adresa omenirii au formă de acţiune multinaţională, de aceea şi riposta trebuie să fie multinaţională. Astfel, Biden va iniţia noi discuţii în organizaţiile multinaţionale pe care SUA le-a părăsit în timpul administraţie Trump.

Preşedintele ales, în negocierile extinse pe care le va avea pe plan internaţional, va avea nevoie de informaţii de securitate naţională, dar şi de informaţii specifice Intelligence-ului Competitiv, inclusiv profilul partenerilor de negociere. 

SUA vo continua să-şi menţină prezenţa în zonele potenţial conflictuale, cu efecte asupra securităţii naţionale, şi, de aici, evidenţierea principalelor ţinte ale serviciilor sale de intelligence. Obiectivul prioritar în Orientul Mijlociu va fi acela de a nu permite transformarea niciunui stat în putere regională şi de a păstra un echilibru militar, economic şi financiar între statele Golfului. Este însă posibilă, oricând în ultimele zile ale mandatul Trump, o agresiune militară a SUA, împreună cu aliaţii săi din zonă, asupra Iranului. Prezenţa portavionului nuclear „Nimits” vine în susţinerea unui asemenea scenariu. Serviciile de Informaţii ale SUA şi aliaţii săi au, pentru acest obiectiv, o prezenţă solidă în regiune. Acestea nu vizează doar Iranul, ci şi vecinii acestuia.

Casa Albă va utiliza mijloacele serviciilor pentru a obţine informaţii actualizate, referitoare la programul nuclear al Iranului. Orientarea unor mijloace de culegere de informaţii, diferite, pentru aceeaşi ţintă a pus în valoare capabilităţile SUA în domeniile HUMINT, IMINT, SIGINT şi MASINT, ca şi posibilitatea unor analize precise multisursă. Aceste informaţii vor permite stabilirea termenilor de negociat într-o posibilă reluare a discuţiilor SUA-Iran privind acordul nuclear.             

Biden intenţionează să nu mărească cheltuielile pentru apărare, dar să le crească pe cele pentru echipamente de nişă de înalte tehnologii. Din această categorie fac parte mijloacele cyber, atât ofensive, cât şi defensive.

Structurile de Intelligence trebuie să asigure identificarea mesajelor ascunse şi pe cele de „fake news” ale diplomaţiei subterane, ca şi căile de finanţare a acesteia.  

În mandatul Biden, rolul serviciilor de informaţii în luarea deciziilor la nivel naţional va creşte. Acestea vor primi mai multe solicitări din partea decidenţilor, care vor cere răspunsuri cât mai precise şi oportune la întrebările formulate.