Previziuni 2019 (XVI) - China

Caracteristica principală în ceea ce priveşte evoluţia Chinei, în anul 2019, ca şi pentru următorii ani, va fi aceea că situaţia politică, economică şi de securitate, va sta sub semnul competiţiei acerbe cu SUA. Aşa zisul “Trade War” sau divergenţele  din Marea Chinei de Sud din anul 2018, reprezintă doar o etapă intermediară a acestei competiţii. În conformitate cu o serie de evaluări făcute în cadrul Forumului economic de la Davos, din anul 2018, se poate afirma faptul că până în anul 2050, cele mai mari economii ale lumii, probabil vor fi: China, India, SUA, Brazilia şi Indonezia enumerate în această ordine.

Nu trebuie uitat faptul că în perioada 2017-2019 , contributia Chinei la cresterea produsului economic brut la nivel mondial este estimata la aprox 35%, comparativ cu cea a SUA de 18% si respectiv UE de doar 8%.

China este în proces avansat de derulare a celei mai mari investiţii din lume: Belt and Road Initiative  în valoare de 900 miliarde de dolari, pentru construirea de noi drumuri, căi ferate şi porturi. Proiectele subordonate acestei uriaşe investiţii se derulează pe teritoriul a peste 65 de ţări. Scopul este de a conecta direct, sub control chinez, comerţul către întreaga Asie, Orientul Mijlociu, Africa şi Europa. Finanţarea investiţiei guvernului chinez este asigurată de bănci de stat, cu o mică participarea a Băncii Asiatice de Investiţii în Infrastructură. Acest uriaş proiect, iniţiat şi susţinut puternic de preşedintele Xi Jinping, va continua şi pe parcursul anului 2019, China creându-şi un imens avantaj în derularea importurilor şi mai ales a exporturilor, către şi din întreaga lume. 

După semnarea, în anul 2015, a acordului, de la Paris privind schimbările climatice, preşedintele Chinei a promis că va face din China  o “casă verde“. Până în anul 2025 toate vehiculele noi vor fi electrice. Pentru a reduce folosirea cărbunelui ca sursă de energie se va extinde reţeaua de căi ferate electrice, de mare viteză în condiţiile în care China deţine deja 60% din lungimea reţelelor de acest tip din întreaga lume. Eforturile depuse în domeniul protecţiei mediului au făcut ca în iarna anului 2018 aerul în Beijing să fie cu 30% mai curat decât în anul 2017. Există toate argumentele ca acest proces să continue şi în anul 2019.

China este, de departe, lider mondial în economia digitală şi plata prin cărţi de credit. 90% din populaţia Chinei foloseşte acest mod de plată. Comerţul on line a atins cote ce nu se compară cu alte ţări ale lumii. Compania Alibaba a realizat, într-o singură zi, vânzări în valoare de 25 de miliarde de dolari, cu mult peste recordurile de vânzări de Black Friday în SUA. Această tendinţă va continua nu numai în anul 2019 dar şi în anii ce vor urma.

Preşedintele Xi Jinping acordă mare atenţie educaţiei nu numai de masă dar şi de înalt nivel. Două universităţi din China sunt între primele universităţi ale lumii şi alte 40 nu departe de acestea. Este, probabil, unul din secretele boom-ului chinezesc.

Anul 2018 a fost un an greu pentru relaţiile dintre China şi SUA. Probabil că preşedintele SUA, Donald Trump a vrut să aplice aceleaşi principii ca şi în cazul relaţiei cu UE, fără a ţine, iniţial, cont că dezechilibrul de balanţă comercială între cele două mari puteri este mult mai mic decât în cazul Germaniei, iar SUA ar avea mai mult de suferit din creşterea nivelului tarifelor pentru importurile de produse din China decât ar avea China de suferit din strangularea pieţei produselor ei în SUA.

În conformitate cu cele menţionate, de curând, în People’s Daily, ziarul oficial al Partidului Comunist, a apărut un articol potrivit căruia China nu ar avea niciun interes în a fi adversar al SUA. Ministrul Comerţului din China a declarat că urmează să sosească o delegaţie din partea Departamentului Comerţului din SUA pentru discuţii “productive şi constructive“ cu un grup de lucru chinez.

Acestea sunt semne, deocamdată firave, că se caută, de ambele părţi, soluţii, pentru detensionarea relaţiilor economice dintre cele două mari puteri. De aceea putem spune că anul 2019 va fi un an al dezescaladării  tensiunilor în relaţiile comerciale. China va căuta să menţină deschisă calea de comunicare cu SUA, în primul rând în relaţiile economice. Probabil că va încuraja cumpărarea unui volum mai mare de produse din SUA şi va scădea  tarifele pentru investiţiile în China. Acest aspect va fi susţinut şi de reforma în sectorul public-privat recomandând investiţii străine în domeniul financiar, auto şi energie. De asemenea, se vor ridica orice fel de restricţii în domenii de interes, ca serviciile medicale şi educaţia.

În relaţia cu SUA dar şi cu alte ţări, China va controla cu mare atenţie evoluţia monedei naţionale yuan-ul, prevenind scăderea acestuia prin reducerea tarifelor pentru bunurile şi investiţiile SUA în China. Va căuta să impună yuan-ul ca monedă de schimb în tranzacţiile cu statele aflate pe traseul Belt and Road Initiative. Pentru a nu depinde prea mult de schimburile comerciale cu SUA, China va dezvolta în mod accelerat relaţiile economice cu state din regiune prin acorduri de comerţ liber cum ar fi Parteneriatul Regional Cuprinzător Economic (Regional Comprehensive Economic Partnership) în zona Indo-Pacifică sau negocierile trilaterale cu Japonia şi Coreea de Sud. Se vor extinde relaţiile comerciale cu statele din sud-estul Asiei, ca Malaezia, Indonezia sau Filipine, acestea depinzând de China într-o serie de domenii, în primul rând high-tech. Având în vedere volatilitatea financiară a acestor ţări, pentru a-şi asigura marile contracte comerciale, ele vor căuta să-şi obţină finanţările la băncile din China.

Dacă SUA vor căuta să manifeste o oarecare disponibilitate pentru negocierile economice, în acelaşi timp se vor tensiona şi relaţiile de securitate dintre cele două state. Probabil, pe timpul lungilor negocieri comerciale, se vor crea, de ambele părţi, tensiuni de ordin militar, în Marea Chinei de Sud, tocmai ca mijloc de a-şi atinge obiectivele economice. De altfel, când s-a anunţat faptul că vor începe negocierile economice cu SUA, Xi Jinping a dat primul ordin pe anul 2019 privind ridicarea stării de alertă a armatei chineze. Prezenţa Flotei SUA în Marea Chinei de Sud şi în strâmtorile din Taiwan va fi din ce în ce mai consistentă, provocând China la creşterea stării de alertă, pe termen scurt, şi la construirea de sisteme de apărare tot mai sofisticate, pe termen lung.

Pentru a se consolida în relaţia de securitate cu SUA, China va dezvolta relaţii de cooperare în domeniul securităţii cu Japonia, India dar şi cu statele membre ale ASEAN (Association of Southeast Asian Nations), încercând prin aceasta să diminueze influenţa SUA în regiune.

În replică, din punct de vedere politic, SUA va ridica statutul Taiwanului în organizaţiile internaţionale, va sprijini achiziţionarea de armamente, va asigura patrularea navală a zonei costiere, prin aceasta ignorând principiul politic „One China” susţinut de China. În anul 2019, SUA va organiza, probabil, o vizită a unei nave de luptă în Taiwan, ridicând la un nivel superior  tensiunile în Marea Chinei de Sud. În acelaşi timp va dezvolta cooperarea cu Japonia, India şi Australia, adică exact acolo unde China dezvoltă proiecte comerciale bilaterale. Exerciţiile militare US-ASEAN ca şi cooperarea in domeniul apărării cu Vietnamul vor fi încercări ale SUA de limitare a influenţei Chinei.

În ceea ce priveşte relaţia cu Rusia, China va aloca în anul 2019 fonduri uriaşe pentru a o împrumuta în vederea compensării pierderilor în urma sancţiunilor impuse. Aceasta va face ca Rusia să facă investiţii în China în domeniul inteligenţei artificiale, high tech, al resurselor de energie, transporturi şi alte domenii de interes comun. Nu vor lipsi, desigur, investiţiile Rusiei în domeniul militar, mai ales în aeronautică şi tehnica rachetelor.

Prin modificarea sau renunţarea la o serie de acorduri pentru controlul armamentelor, se va amplifica cursa înarmărilor între Rusia şi SUA, proces la care se va asocia şi China. Dacă din punct de vedere militar China nu va fi pe termen scurt şi mediu o putere globală, din punct de vedere economic este evident faptul că modelul chinez este un model de succes.

Ordinea liberală a lumii dă semne evidente de eşec. Nu mai poate fi optim rezolvată complexitatea riscurilor economice şi de securitate ce apar aleator. Începe să se pună problema unor noi forme ale democraţiei, capabile să răspundă prompt schimbărilor în economia lumii. Dezvoltarea statelor lumii nu este în acelaşi ritm, în primul rând datorită modului de aplicare a sistemelor economice alese de fiecare ţară, de multe ori neadecvate moştenirii lor naţionale. Pentru China, sistemul actual pare a avea succes. Aceasta nu înseamnă că el ar putea fi aplicat în altă parte a lumii. În orice caz, în procesul de căutare de soluţii pentru o nouă ordine economică a lumii în mod sigur va fi analizat şi sistemul aplicat de ţara de la Soare Răsare